Credinciosii religiilor din toate timpurile au avut fata de divinitatea careia i s-au inchinat o comportare, o umilinta cersatoreasca. Inteleptii au dispretuit o astfel de atitudine, socotind-o lipsita de demnitate atunci cand prin jertfe, prin rugaciuni inchinatorii zeilor implorau sa primeasca de pomana ajutorari, bogatii, daruri etc. De aceea, multi intelepti ai antichitatii au scris cuvinte prin care ii indemnau pe inchinatori sa aiba demnitate cand se roaga zeilor. "Zeii ne dau bunurile in schimbul ostenelilor" - spune Epictet (filosof grec stoic, c. 50 - c. 138 d.H.). Ba mai mult, Seneca (filosof si scriitor latin, c. 4 i.H. - 65 d.H.) cere inchinatorilor o comuniune cu zeii sa fie si chiar asemenea lor: "Sa fii semenul zeilor nu imploratorul lor. Sufletul sa-ti fie zeul ce salasluieste in trup de om."

Ce frumos! Cuvintele acestea ar trebui retinute de toti credinciosii de azi ai religiilor: sa duci o viata curata incat sa simti cum divinitatea salasluieste in sufletul tau! si tot Seneca mai are un cuvant intelept si frumos privind comuniunea pe care trebuie sa o avem cu zeii, care ne pot intinde o mana, dar nu ca la cersatori: "Zeii nu sunt trufasi, nu sunt mandri: te cheama la ei si intind mana celor care urca la dansii." (Din "Scrisori catre Luciliu", scrisoarea 73). De regula, inchinatorii tuturor religiilor se roaga Dumnezeului lor ca niste cersatori, aducand ofrande si cerand de pomana tot felul de daruri pe care ar trebui sa le dobandeasca prin faptele lor. Cel mai scarbit de aceasta cersatorie a fost Dumnezeul iudaic, asa cum citim in Biblie: "Urasc lunile noi si sarbatorile voastre sunt pentru Mine o povara.

Ajunge! Cand ridicati mainile voastre catre Mine, Eu Imi intorc ochii aiurea, si cand inmultiti rugaciunile voastre, nu le ascult. (...) Invatati sa faceti binele, cautati dreptatea, ajutati pe cel apasat (...) De veti vrea si Ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca." (Isaia, cap. I, versetele 14-19). Da, sa ne rugam la Dumnezeu nu ca niste cersatori, ci sa dobandim darurile lor prin vrednicie, cu demnitate si, cum spune Seneca, sa fim semenii zeilor, incat ei sa ne intinda mana atunci cand putem sa urcam la ei!