Prietenul regăsit

Mihai Creangă evocă şi anii de după Revoluţie: „Ne-am reîntâl­nit după căderea lui Ceauşescu şi, în 25 decembrie 1989, redacţia „României libere" a votat un comitet director, în care erau doi redactori-şefi, Anton Uncu şi subsemnatul. Au urmat trei ani grei, când „România liberă" a fost atacată, subminată pe toate „fronturile" Frontului Salvării Naţionale. Inevitabil, de multe ori am ajuns la conflicte deschise, eu şi Toni aveam păreri diferite şi, din păcate, amândoi eram ten­sionaţi şi impulsivi. Toni a fost cel care s-a oprit, şi-a lăsat braţele moi şi cu ochii în lacrimi mi-a spus: „Uite, Mihai, unde ne-au adus!..." Ne-am îmbrăţişat. Adevărata regăsire însă s-a pro­dus peste ani de zile, când ne-a invitat preşedintele Constanti­nes­cu la Washington, pentru o ceremonie la „Newsmu­seum" (Muzeul Presei), unde făcea senzaţie arhaica presă de tipărit la care încercasem să scoatem ziarul „România". Am stat de vorbă toată noaptea de după traversarea Atlanticului şi ne-am amintit toate evenimen­tele prin care trecusem îm­preu­nă, bune şi rele... Într-o viaţă întreagă nu avusesem răgazul acelei nopţi, în care ne-am lă­murit multe greşeli şi le-am găsit motivaţiile.

Plim­bările prin cimitirul Arling­ton, pe malul Potomacului, de-a lun­gul Mall-ului, ne-au dat prilejul de care nu avusesem parte până atunci, să redesco­perim adânca prietenie care ne lega şi pe care cu febri­litate, cedând presiunilor la care fuse­sem supuşi, o distru­sesem cu inconştienţă. Bine că renăs­cuse! Aveam planuri de viitor împreu­nă. Eu am mai rămas o lună, cu prietenii mei de o viaţă, stabiliţi în America de pe vremea lui Ceauşescu. Toni Uncu şi Sandu Chivoiu s-au întors în ţară. Vestea neaşteptată şi îngro­zitoare a morţii lui Anton Uncu am aflat-o târziu, la Chattanooga, în Tennessee. Prietenul abia regăsit îmi făcuse darul de a păstra prietenia noastră încă o vreme, de acum nealterată".