Actorul și regizorul de teatru Mircea Anca s-a stins de curând din viață după o îndelungată luptă cu boala.
Actor al Teatrului Național din București, Mircea Anca a colaborat cu o serie lungă de regizori, printre care Radu Penciulescu, Alexandru Tocilescu, în teatru, sau Lucian Pintilie, Dan Pița și Stere Gulea în film.
Ca regizor a montat spectacole în București și în țară. Casa de Producție TVR vă invită să păstrați un moment de aducere aminte azi, la ora 10.00, pe TVR 2, vizionând piesa „Părinții teribili“ în regia Andreei Vulpe.
Amintindu-l, Andra Gavril spune: „5 ani s-a luptat cu boala. Cu demnitate, fără să ceară nimic. În plină viață, în plină carieră, fericit alături de o familie frumoasă, de colegi, de studenții pe care i-a format. Oamenii au aflat și au încercat să îl ajute. Fiecare cum a putut și cum s-a priceput. Părea că după transplantul de măduvă e mai bine. Că a apărut speranța. Își dorea să lucreze, să revină în teatru. A repetat acasă, fără să fie împiedicat de masca pe care trebuia să o poarte din cauza imunității scăzute. Dar… a pierdut.
Actorii dăruiți pot fi orice pe scenă. Pot fi eroi, pot fi regi peste o mie de ținuturi, pot învia suflete și pot zdrobi dușmanul cel mai aprig. Dar cortina cade peste aplauze și actorul rămâne un om despre care noi, cei din sală, nu știm nimic. Nu știm ce îl doare, nu știm ce îl frământă, nu știm ce îl omoară.
Nimeni nu știe de unde vine răul și cum alege oamenii pe care să îi doboare. În boală, în moarte, în accident, nu există nici răspunsuri, nici logică. Nu cred că Dumnezeu organizează spectacole în ceruri. Nici concerte rock. Nici într-un Dumnezeu care aduce durere și neputință nu cred. Nu știu ce mână ne alege, nu știu de ce pleacă atât de mulți oameni frumoși. Dar cred că divinitatea, oricum se numește ea pentru fiecare dintre noi, e în har, e în amintire, e în emoție, în puterea de a zâmbi unui moment frumos pe care cineva l-a dăruit, cândva. Rămas bun, Mircea Anca!“
