» Festivalul de Comedie a programat ieri premiera bucuresteana a piesei lui Mihail Sebastian "Jocul de-a vacanta", in versiunea inovativa a teatrului din Baia Mare, sub bagheta lui Radu Afrim.
» Montarea regizorului modifica puternic textul original – dezinhiba sexual personajele, inlocuieste cadrul bucolic al pensiunii de munte cu acela al unui birou de multinationala si transforma in travestit una dintre femeile din piesa lui Sebastian.
Premiera bucuresteana a "jocului de-a vacanta", regizata de Afrim, a fost probabil cea mai asteptata piesa a Festivalului, o multime de critici intrebandu-se in ce directie va merge ireverenta creatoare a regizorului in cazul textului scris de Sebastian. Sa recunoastem insa ca punctul tare al autorului interbelic nu e dramaturgia sau fictiunea romaneasca, ci jurnalul si autofictiunea, aceasta din urma practicata in "Cum am devenit huligan". Pe cat de taios, ironic si acut e in scrierile de grad zero, pe atat de sentimental si patetic e in cele fictionale si, mai ales, in dramaturgie. Personajele sale visatoare, inhibate si dezadaptate nu sunt deloc sexy pentru un cititor/spectator contemporan, iar dialogurile, incarcate de poezie romantioasa, zgarie destul de rau urechile, cu copacii lor sarutati de toamna, idealul pierdut si asa mai departe.
Satul de vacanta dintr-o multinationala
Pornind de aici, sarcina pe care si-a asumat-o Afrim, aceea de a invia un text vetust si de a-l face sa sune bine pentru "cool kids", adolescentii de acum, a fost una dificila. Oricum, montarea reuseste mai ales in punctele in care "libretul" nu e respectat si esueaza acolo unde se tine prea aproape/reproduce textul lui Sebastian, facandu-l sa scartaie la fel ca originalul, adica patetic, pretios si sentimental.
Din fericire, astfel de momente sunt putine, montarea lui Afrim facand varza textul lui Sebastian: in acesta din urma, actiunea se petrece intr-o pensiune de munte, la sfarsitul verii, unde mai multi oameni se intalnesc, iar unul dintre ei, stefan Valeriu, le propune sa rupa orice legatura cu exteriorul si sa se lase antrenati intr-un "joc de-a vacanta" si sa suspende orice regula formala de convietuire. Cum insa ne aflam in perioada interbelica, proiectul hippiot ramane mai mult o intentie – personajele, chiar si atunci cand simt atractie unul pentru celalalt, se ating mai mult telepatic decat trupeste.
In "textul" lui Afrim personajele se intrec in a face glume sexuale, iar realitatea pura a visului e corupta de cel putin doua interventii in realitate: Corina petrece o noapte intergenerationala cu adolescentul Jeff, neputand rezista farmecului proaspat al acestuia, dupa care se orienteaza spre maturul stefan, cu care face dragoste.
Afrim e primul regizor roman de teatru caruia scenele de sex, jocurile sexuale de putere sau sugerarea tensiunii sexuale dintre oameni ii reusesc. Cand fac sex, personajele lui o fac frumos, nu se ineaca in penibil sau isterie. Una dintre cele mai reusite scene ale spectacolului e un joc de tenis de masa in care personajele, pe punctul de a se indragosti, se misca in "slow motion", iar felul in care lovesc bila, atingand-o cu diverse parti mai mult sau mai putin erotice ale corpului, are o incarcatura sexuala teribil de amuzanta; fiind in "slow motion", limbajul trupului e detaliat parca cu lupa.
In plus, oricat s-ar apropia de scabros, glumele sexuale ale lui Afrim nu devin vulgare, fiind asumate parodic, deci la a doua mana: "V-ati Jeff-uit, v-ati Jeff-uit?", ii intreaba ironic Madame Vintila pe Corina si Jeff dupa noaptea romantica pe care acestia o petrec impreuna. Afrim are o placere teribila sa se joace cu glumele proaste si in general cu cauzele pierdute ale limbii, glume libidinoase gen "veverita si nucile", "stramtoarea Gibraltar" pentru organele de ambe sexe. Uneori insa ele devin obositoare si previzibile, mai ales in cazul unei piese de o ora si jumatate. N-ar fi stricat ca piesa sa fie mai scurta cu o jumatate de ora – spre sfarsit a inceput sa treneze, in loc sa adune tensiune.
Baietii de cartier din clasa de mijloc
Deformarile textului clasic nu se opresc aici: pensiunea lui Sebastian devine la Afrim biroul anonim al unei multinatioanle, unde seful (stefan Valeriu, interpretat de Ioan Matei Rotaru) isi sechestreaza angajatii, pe care ii ameninta cu un pistol, propunandu-le "jocul de-a vacanta", iar protagonistii isi abandoneaza, ca in clasicul film hippie "Hair", costumele pentru a ramane in slipi sau in haine hawaiene. Planturoasa Madame Vintila (Ioan Codrea) e la Afrim un barbat caruia jocul eliberator "de-a vacanta" ii da ocazia sa-si expuna adevarata identitate, de travestit (chiar daca nu e foarte nuantat, jocul lui Ioan Codrea e spumos si foarte mobil, amestec de "Mr. Bean" si "Little Britain").
Visatorul Bogoiu (Ionut Mateescu, in cea mai buna interpretare a spectacolului), zis Bo(o)gie, devine aici un baiat simpatic si cam de cartier. Afrim e, cred, primul care exprima ideea ca "tanara clasa romaneasca de mijloc" din "multinationale" – ca orice creatie recenta – nu e atat de urbana cum se crede. Pe de alta parte, sarcasmele anticorporatiste despre compania care ne hraneste si ne face oameni nu-i ies lui Afrim (insa, in general, ele suna a facatura in context romanesc). Corina (Gabriela del Pupo) si Jeff (Vlad Barzanu, in ipostaza unui pizza boy care se nimereste intamplator in mijlocul "jocului de-a vacanta") sunt aparitiile cele mai sterse din piesa, atat din cauza jocului (timid si lipsit de vigoare, in cazul lui Barzanu, slab, in cazul lui Del Pupo), cat si din cauza partiturii simbolic-romantioase si, ca atare, mai putin ofertanta: Corina reprezinta "eternul feminin", iar Jeff "tineretea" androgina (si cam emo-gay) pe care toti, barbati si femei la un loc, o vaneaza; in cultul pentru adolescenta vazuta ca obiect subversiv al dorintei, Afrim se apropie de Larry Clark.
Afrim se abtine sa faca punk cabaret cu ele si le lasa in puritatea lor de arhetipuri romantice ale iubirii (sunt, cred, personajele a caror partitura respecta cel mai mult textul original). Plus ca nu au umor, nu se stramba si nici nu spun chestii amuzante. Nici stefan Valeriu nu plesneste de umor, dar Ioan Matei Rotaru isi conduce cu mana sigura crispatul personaj prin meandrele textului, iar momentele de isterie ii reusesc la fel de bine ca acelea serioase.
Una peste alta, un spectacol spumos de comedie, sabotat doar de textul original al lui Sebastian.
PROGRAM FESTCO
Spectacolul de deschidere (miercuri) i-a apartinut tot lui Radu Afrim, cu "Mansarda la Paris", de Matei Visniec. Mihail Sebastian a mai avut parte de o montare, cu "Steaua fara nume", in regia lui Aurel Palade, la Teatrul din Tulcea (joi). TNB a fost prezent cu "sapte dintr-o lovitura", de Lia Bugnar, in regia lui Ion Caramitru. Vineri, Teatrul Metropolis a prezentat "Buzunarul cu paine", de Matei Visniec, un spectacol de Oana Pellea si Mihai Gruia. Sambata, Teatrul de Comedie a prezentat "Clinica", de Adrian Lustig, in regia Aurel Palade, urmat de "Scaunele", de Eugène Ionesco, in regia lui Alain Bonneval de la Théatre du Tropic/Muséatre/Fontenay-en-scènes, Franta. Duminica, Teatrul de Comedie a prezentat "Ioana si focul", de Matei Visniec, in regia Catalinei Buzoianu si a Teatrului de Comedie. Luni, Teatrul din Focsani a adus "Niste dintr-astia", de Iulian Postelnicu, in regia lui Iulian Postelnicu, iar marti spectatorii au putut vedea "Titanic vals", de Tudor Musatescu, in regia lui Cristian sofron, de la Teatrul de Stat Constanta, "Molto, gran’impressione", de Romulus Vulpescu, in regia Dan Tudor (Teatrul National Bucuresti), si, desigur, spectacolul lui Afrim. Azi are loc, de la ora 18.00, recitalul extraordinar "Sunt un orb", urmat de festivitatea de decernare a premiilor de la 19.00.
