Lecţia japoneză de supravieţuire prin artă

de Gabriela Lupu , 01 octombrie 2013

Cel mai mare eveniment dedicat artelor din Japonia, Trienala din Aichi, aflată la cea de-a doua ediţie, a transformat două oraşe importante din prefectura Aichi, Nagoya şi Okazaki, în muzeu. 122 de artişti de primă mărime din întreaga lume expun până la sfârşitul lunii octombrie în Japonia, printre aceştia numărându-se şi compatriotul nostru, Dan Perjovschi.

Ediţia din acest an se doreşte a fi un omagiu adus victimelor devastatorului cutremur din martie 2011, care a zguduit Japonia, dar şi un elogiu adus celor care au reconstruit ţara. Motto-ul trienalei din Aichi de anul acesta este unul tulburător: „Trezirea - Unde ne aflăm? - Pământ, memorie şi înviere.“

Toate lucrările de artă, performance-urile şi instalaţiile care pot fi văzute fie în spaţii muzeale, fie în spaţii neconvenţionale, fie în aer liber au într-un fel sau altul legătură cu tragedia care i-a lovit pe japonezi în urma cutremurului, a tsunamiului şi a accidentului nuclear de la Fukushima.

Fragilitatea fiinţei umane în faţa forţelor naturii, dar şi puterea solidarităţii şi capacitatea de „înviere“, de revenire la o viaţă normală, toate acestea sunt reflectate în operele de artă expuse peste tot prin cele două oraşe: în staţii de metrou, în gări, pe clădiri, în supermarketuri, în preajma templelor, în case vechi din cartierul felinarelor roşii, locul de „muncă“ al gheişelor, în clădiri dezafectate, în restaurante, pe marile artere, pe străzile lăturalnice, în parcuri...

De la sculpturile în spumă ale artistului japonez Nawa Kohei, sugerând perisabilitatea vieţii, la instalaţia din haine reciclate ale cuplului de artişti Guerra de la Paz („Războiul păcii“, cum s-ar putea traduce numele celor doi americani de origine cubaneză, Alain Guerra şi Neraldo de la Paz, adunate împreună), lucrare ce se vrea mai curând un testimonial pentru transformare şi revenire la viaţă într-o altă formă, şi până la crearea unui spaţiu sacru (sacralizat de arta însăşi) şi fantastic, totodată, de către Yanobe Kenji intitulat „Nunta soarelui“, în care cupluri de îndrăgostiţi se pot căsători cu adevărat, toate lucrările expuse în cadrul Trienalei din Aichi reprezintă atât un memento mori, cât şi un semn al încrederii şi al speranţei.

Dan Perjovschi, de pildă, aflat la prima sa experienţă japoneză, a desenat nu mai puţin de 77 de metri de ferestre situate la etajul 11 al clădirii Aichi Arts Center. Lucrarea sa de dimensiuni impresionante tratează, cu cinismul şi ironia specifice artistului, aspecte din viaţa de zi cu zi a omului de tip „nou“, devenit mai mult maşină decât fiinţă, din cauza căruia ordinea firească a lucrurilor se dă complet peste cap.

Curatorul Lewis Biggs, care a fost, printre altele, director al muzeului Tate din Liverpool şi fondator al bienalei de artă din acelaşi oraş, ne-a declarat că „deşi opera lui Dan Perjovschi are o latură umoristică, el este un artist cât se poate de serios. În ciuda faptului că tema ediţiei din acest an a Trienalei din Aichi este una gravă, nu am dorit să transformăm evenimentul într-un cor de bocitoare. Ironia şi critica socială care însoţesc mereu lucrările lui Dan Perjovschi funcţionează ca un duş rece de care omul modern are nevoie. Cinismul lui este unul sănătos, menit să ne trezească la realitate. Iar tema trienalei ne vorbeşte nu doar de memorie, ci şi de trezire. Din punctul acesta de vedere, artistul român a fost absolut fidel temei noastre.“

Naoshima: insula-muzeu

Pe lângă Trienala din Aichi, în Japonia mai există o mulţime de evenimente şi de locuri care au arta contemporană în centrul existenţei lor. Cel mai spectaculos dintre aceste locuri este, fără îndoială, insula Naoshima.

Considerată de revista „Travel“, una dintre cele 7 minuni ale lumii pe care turistul iubitor de artă nu are voie să le rateze în această viaţă, insula Naoshima situată în marea interioară Seto este un spaţiu dedicat exclusiv artei contemporane. De fapt întreaga insulă este un impresionant muzeu, care te lasă pur şi simplu fără respiraţie.

„Inima“ insulei o reprezintă Chichu Art Museum pentru care doritorii sunt nevoiţi să facă rezervări cu luni de zile înainte, atât este de asaltat de turişti. Clădirea muzeului a fost creată de renumitul arhitect Tadao Ando fiind construită sub pământ pentru a nu distruge peisajul insulei. De altfel, cuvântul „Chichu“ chiar asta şi înseamnă: sub pământ. În acest muzeu sunt expuşi doar trei artişti, dar lucrările lor sunt grandioase: Claude Monet, Walter De Maria şi James Turrell. În spaţiul dedicat lui Monet, este expus un grup de picturi adunate sub titlul „Nuferi“ puse superb în valoare de jocurile de lumini şi umbre asigurate de modul în care arhitectul Tadao Ando a gândit această încăpere special pentru magnifica creaţie a marelui pictor impresionist.

În spaţiul lui James Turrell, adevărata operă de artă este lumina. În lucrările „Afrum, Pale Blue“, „Open Field“ şi „Open Sky“ artistul s-a jucat cu iluziile optice şi cu diversele grade în care ochiul uman poate percepe întunericul, penumbra şi eliberatoarea lumină.

Şi, în sfârşit, Walter De Maria cu magnifica sa lucrare „Time/Timeless/No Time“ dedică un întreg mausoleu perfecţiunii morţii ca încremenire desăvârşită a timpului. În încăperea în care o uriaşă sferă pare să plutească pe deasupra lucrurilor, sfidând parcă gravitaţia în ciuda proporţiilor sale măreţe, vizitatorul se simte ca în anticamera lui Dumnezeu, în miezul eternităţii, unde timpul este definitiv suspendat, iar sufletele şi-au pierdut învelişul material.

Un alt muzeu drag celor care vizitează insula Naoshima este Benesse House, care, într-o minunată clădire creată tot de Tadao Ando, găzduieşte lucrări de Andy Warhol, Bruce Nauman, Richard Long şi alţii. Un alt muzeu ce poate fi vizitat în Naoshima este dedicat operei marelui artist plastic Lee Ufan.

Pe lângă muzeele propriu-zise, în Naoshima o serie de vechi case ridicate în stil tradiţional japonez şi temple, care şi-ar fi putut găsi pieirea sub excavatoare pentru a face loc clădirilor moderne, au fost transformate în muzee sau chiar în opere de artă în sine fiind regândite de unii dintre cei mai mari artişti japonezi şi nu numai, printre care se numără Tatsuo Miyajima, Tadao Ando, James Turrell şi alţii.

Deşi aflată în calea atâtor furii ale naturii, Japonia îşi va reveni mereu la viaţă nu numai locuitorilor atât de dedicaţi, în toate timpurile, construcţiei şi reconstrucţiei ţării lor, ci şi prin pasiunea pentru artă, care, se ştie, este nemuritoare.

 

Comentarii

anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.