Trei dintre lucrările coregrafice cele mai reprezentative ale ultimelor decenii, care poartă semnăturile unora dintre cei mai importanţi creatori ai zilelor noastre, sunt prezentate în premieră națională pe data de 25 aprilie, ora 19.00, la Opera Națională București.
„Classical Symphony” în coregrafia lui Yuri Possokhov, „Petite Mort” în coregrafia lui Jiři Kylián şi „Marguerite and Armand”, în viziunea lui Sir Frederick Ashton sunt unite în cadrul unui triptic extraordinar de balet care investighează prin mijloace inovative de expresie corporală posibilitatea de a reda simbolic trăiri individuale și relații interumane general valabile. Fiecare dintre cele trei lucrări prezentate în cadrul acestui spectacol reprezintă o adevărată provocare pentru membrii Companiei de Balet a Operei Naționale București, o companie specializată în dans clasic, balerinii experimentând cu această ocazie noi stiluri coregrafice care îmbină elemente de dans clasic cu cele ale dansului contemporan.
„Classical Symphony”, în coregrafia lui Yuri Possokhov, a avut premiera în anul 2010 la San Francisco Ballet, spectacolul fiind ulterior preluat de mai multe companii de prestigiu din lume, printre care Bolshoi Theatre din Moscova, Atlanta Ballet şi Cincinnati Ballet. Lucrarea prezintă o lume imaginară, cu personaje magice care ilustrează relaţii interumane într-un spaţiu descris ca un vis prin lumină şi culoare.
„Acesta este unul dintre acele spectacole de balet care ţine publicul în tensiune până la ultima notă muzicală. Este plin de virtuozitate, cu mişcări contrastante: în timp ce partea de sus a corpului este plină de fluiditate, exactitatea mişcării picioarelor debordează de energie. Pentru mine acest balet reprezintă o nouă provocare şi o nouă oportunitate de a încerca un alt stil”, mărturisește Cristina Dijmaru – prim-solistă, despre ,,Classical Symphony”.
La rândul ei, prim-balerina Bianca Fota spune: ,,Este un balet foarte greu din punct de vedere tehnic, de asemenea este foarte rapid de aceea la început ne-a fost greu să ţinem ritmul. Este diferit ca stil, deşi pleacă de la clasic, are mişcări care duc spre dans contemporan, mai ales în ceea ce priveşte braţele și oferă o libertate de mişcare pe care nu o avem în baletul clasic”.
„Marguerite and Armand”, lucrare coregrafică ce poartă semnătura lui lui Sir Frederick Ashton, a fost creată în anul 1963 special pentru cuplul de dansatori Margot Fonteyne – Rudolf Nurieev. Realizat în stil neoclasic și caracterizat prin inovații subtile în ceea ce privește mișcările dansatorilor, baletul are drept sursă principală de inspirație de romanul şi piesa de teatru „Dama cu camelii” de Alexandre Dumas-fiul şi reproduce tragica relaţie sentimentală dintre o celebră curtezană a Parisului şi un tânăr a cărui familie încearcă să-l îndepărteze de femeia iubită.
Cu ocazia premierei de la București, marea balerină Alina Cojocaru va fi prezentă din nou pe scena Operei Naționale București dansând pentru prima dată în această lucrare creată de Sir Frederick Ashton.
Vorbind despre acest rol, Alina Cojocaru spune: ,,Găsesc acest personaj de-a dreptul fascinant. Am făcut o documentare în legătură cu rolul şi de unde provine această poveste, viaţa Margueritei Gautier, şi am cercetat legătura dintre ea şi Marie Duplessis. Faptul că această poveste este inspirată de o serie de întâmplări adevărate m-a fascinat,m-a făcut să caut în continuare şi să descopăr mai departe cine este Marguerite Gautier. Cred că este mai interesant de aflat cine este acest personaj înainte de a apărea pe scenă, cum a devenit curtezană, cum a devenit o femeie atât de importantă, cum s-a autoeducat, cum viaţa grea prin care a trecut şi pe care ceilalţi n-o cunosc îi dă o alură aparte. Este interesant de aflat cum a ajuns Marguerite Gautier să fie admirată de cei mai de seamă bărbaţi ai societăţii – artişti, muzicieni, oameni bogaţi, nobili. Pentru mine, cea mai mare provocare este de a reda această alură, a femeii care şi-a descoperit sau şi-a creat o anumită putere asupra bărbaţilor.”
„Petite Mort”, în coregrafia lui Jiří Kylián, a avut premiera în anul 1991 în cadrul Festivalului de la Szalsburg, la împlinirea a două secole de la moartea compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart. Pentru această lucrare el a ales două fragmente din cele mai frumoase și mai cunoscute concerte pentru pian și orchestră ale lui W.A.Mozart, Concertul nr. 23 pentru pian şi orchestră în La major, K488 – Adagio şi Concertul nr. 21 pentru pian şi orchestră în Do major, K 467 – Andante, alăturându-le stilului său coregrafic în cadrul unui spectacol fascinant de dans contemporan caracterizat prin mişcări surprinzătoare, imagini sugestive şi forţă interpretativă.
Prim-solistul Bogdan Cănilă, vorbind despre această experiență a declarat că: „Jiří Kylián este un coregraf genial, îmi plac foarte mult toate coregrafiile lui. Este o provocare pentru noi să abordăm un alt stil decât cel clasic, mai ales că la ultima lucrare a lui Kylián de la Bucureşti băieţii n-au avut prilejul de a dansa, aşa că am aşteptat acest moment cu nerăbdare. Este un balet dificil de dansat. Trebuie să fim într-un sincron perfect, neavând în acel moment, când folosim floretele, un fond muzical. Trebuie să ne sincronizăm în funcţie de respiraţia fiecăruia.”
Pentru Dawid Trzensimiech punerea în scenă a baletului ”Petite Mort” este un vis împlinit: „Visez la acest rol de multă vreme, încă de când eram la Baletul Regal din Londra, sunt îndrăgostit de poveste, de coregrafie, de muzică. Este un balet dificil, este o provocare din punct de vedere tehnic, trebuie să respecţi fiecare pas şi să redai credibil povestea”.
