Romania nu e cea mai buna dintre lumile posibile, o stiti si dumneavoastra, o stiu si eu. Ce-i de facut? Greva foamei, marsuri in fata Guvernului, revolutii, de catifea sau nu? Dezbaterea nesfarsita a unor subiecte-fantoma, organizarea de mese rotunde pe tema diverselor crize de care sufera societatea, poezia sau romanul romanesc? Timp pierdut.
Sa ne bucuram de ce avem, pentru ca avem. "Orisicatusi de putin, conteaza enorm", vorba unui poet care a facut istorie la noi. Avem, de pilda, tineri seriosi, cum e sclipitorul teolog Mihail Neamtu, care, la doar 27 de ani, a scris deja doua carti si a fost elogiat de Andrei Plesu, Mihail sora sau Theodor Baconsky. Are un CV impresionant: licentiat in filozofie si teologie ortodoxa la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, "visiting student" la München, masterand la Durham University si doctor la King’s College din Londra, in prezent cercetator postdoctoral la NEC. I se spune "Praslea teologilor" (pentru ca vine rapid din urma, cu seriozitate si cu o perspectiva mixta filozofico-teologica, perspectiva care-l face incomod printre teologii ortodocsi dogmatici cu vechime), dar si "un Aliosa Karamazov scolit" (Andrei Plesu). I-a citit pe Sfintii Parinti, dar si pe Kant, Heidegger sau Derrida, iar combinatia dintre cele doua filoane n-are nimic ostentativ, heirupist sau arogant. Chiar stie carte, ceea ce e rar printre sfertodoctii de toate varstele de azi (diletantii in sensul teoretizat de Mircea Eliade au disparut). A debutat in 2005, cu volumul de eseuri "Bufnita din daramaturi. Insomnii teologice", iar recent a "recidivat" cu "Gramatica ortodoxiei. Traditia dupa modernitate".
