De-a lungul timpului, scriitorii s-au întrecut în stiluri de redactare tot mai sofisticate, iar unii autori s-au gândit să-și exploateze și mai mult creativitatea: să scrie în limba lor nu a fost suficient și atunci au inventat o altă limbă, una special gândită pentru personajele lor.
J.R.R Tolkien, George R.R Martin și George Orwell sunt unii dintre puținii scriitori care au inventat o limbă nouă. Tolkien a inventat o multitudine de limbi pentru a arăta unicitatea personajelor sale. George R.R Martin a așternut pe hârtie limba dothraki, care acum este pe limbile tutror fanilor ”Urzeala Tronurilor”, iar Orwell s-a folosit de Nouvorba pentru a arăta cât de înfricoșător poate fi un sistem autoritar.
Limba elfă, dothraki, nouvorba, nadsat, klingon și multe altele sunt limbi inventate, construite de scriitori pentru personajele lor, sunt limbi care au stârnit o asemenea fascinație încât acum sunt predate în universități și vorbite de fani.
Cum devine o limbă inventată, realitate
Pe cât sunt de fascinante de citit, limbile inventate, pe atât sunt de dificile de transformat în realitate. Totuși, David J Peterson este cel care a reușit printr-o aplicație să facă limba creată de George R.R Martin în seria ”Urzeala Tronurilor” să prindă viață. Acesta a luat frazele așternute de Martin și le-a transformat într-un lexic care cuprinde peste 4.000 de cuvinte, conform BBC News.
Pentru a reuși acest lucru, Peterson a identificat mai întâi tipare în textul lui Martin și de acolo a gândit un sunet care să fie în concordanță cu limba. După ce a făcut acest lucru. cercetătorul s-a confruntat cu problema gramaticii. Peterson a descoperit că frazele care păreau a fi aleatorii de fapt aveau o structură gramaticală logică (complementele urmau verbe, prepozițiile precedau substantivele și așa mai departe).
Ce a fost mai întâi: limba sau povestea?
În timp ce pentru unii autori limba vine în ajutorul poveștii, este un adaos interesant, pentru alții reprezintă miezul în jurul căruia este scrisă povestea. Astfel, în timp ce George R.R Martin și-a ”piperat” cărțile cu limbajul Dothraki, Tolkien a creat mai multe limbi, unele atât de detaliate, încât sunt subiectul cursurilor în sălile de clasă universitare.
J.R.R Tolkien era filolog și preda limbi clasice la Universitate Oxford. Tolkien învățase în copilărie latină, franceză și germană, iar mai târziu a învățat galeză, finlandeză și engleza veche. Când a început să scrie ”Hobbitul” și ”Stăpânul inelelor” , a creat limbile pentru personajele imaginate de el, pornind de la toate limbile pe care și le însușise: limba elfilor, a piticilor și a Enților (creaturi din cărțile lui Tolkien, asemănătoare pomilor ca aspect).
Limbile inventate de Tolkien nu doar că îmbogățesc povestea, îi oferă autenticitate, ele sunt ceea ce l-au făcut pe Tolkien să scrie în primul rând. Mai întâi, au existat aceste limbi în mintea scriitorului și apoi a construit povestea. Tolkien a explicat acest lucru într-o scrisoare către fiul său, Cristopher, în 1958: ”Nimeni nu mă crede când le spun că ”Stăpânul Inelelor” este o încercare de a crea o lumea în care limba gândită de mine poate fi reală. Dar este adevărat. M-a întrebat cineva dacă ”Stăpânul Inelelor” este o alegorie și i-am răspuns că reprezintă momentul în care, atunci când două persoane se întâlnesc, să-și spună: ”elen si-‘la lu-‘menn omentielmo” (”o stea strălucește în momentul în care noi doi ne-am întâlnit”) și i-am explicat că această frază a precedat cartea cu mult”.
Nouvorba sau cum vocabularul limitează gândirea
George Orwell este cel care, în ”1984”, a demonstrat că nu putem gândi un lucru pentru care nu avem cuvinte spre a-l exprima. Orwell a creat Nouvorba pentru a face cititorul să înțeleagă mai bine ce înseamnă un regim totalitar. Vocabularul Nouvorbei este limitat în mod intenționat, nu există sinonime și antonime și nuanțele sunt eradicate. Toate cuvintele indezirabile au fost eliminate și altora li s-a luat sensurile multiple.
Poate cel mai sinistru aspect al Nouvorbei este ritmul staccato impus limbii și ușurința pronunțării, pentru a menține gândurile la locul lor. În lumea prezentată de Orwell în romanul ”1984” limba a modificat într-atât modul în care cetățenii se raportau la societate încât aceștia își cenzurează chiar și gândurile.
Așa cum lucrarea continuă să ne avertizeze, limba este un barometru pentru sănătatea societății. În timp ce dialectele regionale sunt folosite din ce în ce mai rar și sunt limbi care dispar cu totul de pe glob, este încurajator că încă mai există lingviști care muncesc la extinderea vocabularului și, odată cu el, a modului în care ne raportăm la lume.
