Humanitas Multimedia vă invită marți, la ora 19.00, pe terasa Librăriei Humanitas Kretzulescu să descoperiți audiobook-ul verii: „Ferma animalelor“ de George Orwell, în lectura lui Victor Rebengiuc. Discuția la care vor participa Victor Rebengiuc, Dan C. Mihăilescu și Lidia Bodea va fi urmată de lectura câtorva fragmente din nuvela lui Orwell.
„Ferma animalelor” a fost publicată în 1945, cu patru ani înainte de cealaltă distopie celebră a lui George Orwell, ”1984”. Este considerată și acum una dintre cele mai importante și mai influente opere literare, o dezvăluire a mecanicii stalinismului, în care se regăsesc reprezentări ale tuturor personajelor-cheie: Marx, Stalin, Troțki, Molotov, Zinoviev, țarul Nicolae al II-lea, Hitler, poate chiar Orwell însuși, în pielea măgarului Benjamin.
Animalismul, noua doctrină a „Fermei animalelor”, pornește de la șapte precepte: oricine merge pe două picioare e dușman, oricine merge pe patru picioare sau are aripi e prieten, niciun animal nu va purta haine, niciun animal nu va dormi într-un pat, niciun animal nu va bea alcool, niciun animal nu va ucide un alt animal, toate animalele sunt egale. În timp însă, se instalează o nomenclatură sprijinită de un aparat represiv, dominată de dorința de putere, lăcomie și de viciile care aparținuseră altădată vechii ordini a oamenilor. Bazându-se pe încrederea și neștiința celorlalte animale, porcii aflați la putere, și în special Napoleon, corespondentul alegoric al lui Stalin, vor reduce cele șapte precepte la unul singur: egalitatea în care unii sunt mai egali decât ceilalți.
Iată un fragment din capodopera lui George Orwell, „Ferma animalelor“:
”Domnul Jones, proprietarul fermei «Conacul», încuie cotețele de găini pentru noapte, dar, cum băuse peste măsură de mult, uită să astupe și deschizăturile pentru ciugulit. Cu cercul de lumină al felinarului jucând dintr-o parte în alta, el traversă curtea împleticindu-se, își azvârli cizmele din picioare la ușa din spate, își turnă un ultim pahar de bere din butoiul din cămară, apoi urcă scările spre dormitor, unde doamna Jones începuse să sforăie.
Imediat după ce lumina din dormitor se stinse, un freamăt și o agitație se făcură simțite prin toate colțurile fermei. În timpul zilei, circulase zvonul că bătrânul Senior, porcul Middle White premiat, avusese un vis ciudat în noaptea dinainte și că voia
să-l comunice și celorlalte animale. Căzuseră de acord să se întâlnească toate în hambarul cel mare, îndată ce domnul Jones se retrăgea la o distanță sigură. Bătrânul Senior întotdeauna era numit astfel, deși la expoziție fusese prezentat sub numele de Frumosul din Willingdon, impunea atâta respect la fermă, încât fiecare era oricând gata să-și sacrifice o oră de somn pentru a auzi ce avea el de spus.
La un capăt al hambarului cel mare, pe un fel de platformă înălțată, Seniorul stătea deja instalat pe culcușul său de paie, sub un felinar agățat de o bârnă. Avea doisprezece ani și, în ultima vreme, crescuse cam prea lăbărțat, dar era încă un porc cu aspect maiestuos, arăta înțelept și binevoitor, cu toate că niciodată nu i se tăiaseră colții.
Nu după mult timp, începură să sosească și celelalte animale. (…)
– Tovarăși, ați auzit deja despre visul ciudat pe care l-am avut azi-noapte. Dar am să vorbesc despre vis mai târziu. Am altceva de spus la început. Nu cred, tovarăși, să mai am multe zile de trăit printre voi și, înainte de a muri, socotesc de datoria mea să vă împărtășesc înțelepciunea pe care am acumulat-o până acum. Am avut o viață lungă, am avut mult timp de gândire pe când stăteam singur în cocina mea și cred că pot spune că am înțeles natura vieții pe acest pământ mai bine ca oricare alt animal din ziua de azi. Acestea sunt lucrurile despre care vreau să vă vorbesc. Deci, tovarăși, care este natura acestei vieți a noastre? Să privim lucrurile în față: viețile noastre sunt mizere, pline de trudă și scurte. Ne naștem, primim exact atâta hrană cât să nu murim, iar aceia dintre noi care sunt capabili s-o facă sunt obligați să muncească până la ultima fărâmă de energie; și, în clipa când foloasele pe care le aducem se sfârșesc, suntem măcelăriți cu o cruzime înfiorătoare. Nici un animal din Anglia nu cunoaște ce sunt acelea fericirea sau tihna, după ce împlinește vârsta de un an. Nici un animal din Anglia nu este liber. Viața unui animal înseamnă mizerie și sclavie: iată adevărul curat. Dar, oare, asta ține, pur și simplu, de natura lucrurilor? Se petrece, oare, acest lucru pentru că țara asta a noastră este atât de săracă, încât nu se poate asigura o viață decentă celor care trăiesc în ea? Nu, tovarăși, de o mie de ori nu! Pământul Angliei este fertil, clima ei este bună, ea e capabilă să ofere hrană din abundență unui număr de animale enorm față de cele care o locuiesc astăzi. Numai ferma asta a noastră ar putea întreține o duzină de cai, douăzeci de vaci, sute de oi, toate trăind într-un confort și o demnitate care astăzi sunt aproape de neimaginat. Pentru ce, atunci, continuăm să trăim în aceste condiții de mizerie?
Pentru că aproape întregul produs al muncii noastre ne este furat de ființele omenești. Iată, tovarăși, răspunsul la toate problemele noastre. El se rezumă la un singur cuvânt: OMUL!
Omul este singurul nostru dușman adevărat. Scoateți Omul din scenă și cauza fundamentală a foametei și a muncii excesive este abolită pentru totdeauna.
Omul este singura ființă care consumă fără să producă. El nu dă lapte, nu face ouă, e prea slab ca să tragă la plug, nu poate fugi destul de repede ca să prindă iepuri. Cu toate astea, el e stăpân peste toate animalele. El le pune la muncă și le dă înapoi abia cât le este necesar ca să nu moară de foame; restul păstrează pentru el. Munca noastră este cea care lucrează pământul, balega noastră este cea care-l fertilizează și, totuși, care dintre noi posedă mai mult decât propria-i piele? (…)
Și atunci, tovarăși, nu e la fel de limpede ca lumina zilei că tot răul acestei vieți a noastre izvorăște din tirania ființelor omenești? Numai dacă scăpăm de Om, numai atunci produsul muncii noastre o să ne aparțină. Aproape peste noapte putem deveni bogați și liberi. Și atunci, ce trebuie să facem? Ce? Să muncim zi și noapte, trup și suflet, pentru răsturnarea rasei omenești! Iată mesajul meu către voi, tovarăși: REVOLUȚIE! Nu știu când o să vină această revoluție, poate într-o săptămână, poate într-o sută de ani, dar știu, la fel de sigur cum văd paiele astea sub picioarele mele, că, mai devreme sau mai târziu, se va face dreptate.
Fixați-vă acest lucru în minți, tovarăși, în puținul care v-a mai rămas de trăit! Și, mai mult decât orice, transmiteți acest mesaj al meu celor ce vor veni după voi, așa încât generațiile viitoare să ducă mai departe lupta, până la victorie”.
