Varujan Vosganian, prim-vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor din România (USR) şi autorul unuia dintre cel mai bine vândute romane din ultimii ani – „Cartea şoaptelor” - este de părere că „un scriitor din România nu poate trăi numai din drepturile de autor”. Şi exemplifică cu cifre: „Un autor primeşte 10% din valoarea cărţii din care se scade TVA.
Rămân cam 8 procente din valoarea tirajului, din care se mai plăteşte impozit. Romanul meu «Cartea şoaptelor» a fost un bestseller, poate cea mai vândută carte din utimii ani. La un tiraj de 20.000 de exemplare mi-au revenit 70 eurocenţi pe carte, din care se scad impozitele. Adică undeva între 10 şi 12.000 de euro din tot tirajul. Vă daţi seama că din 1.000 de exemplare, tirajul obişnuit de la noi, nu se poate trăi?!”
„Ca să trăiască decent, un scriitor ar trebui să fie profesor sau jurnalist”
Ca întărire la cele spuse mai sus, fostul ministru al Economiei şi Finanţelor a adăugat o scurtă statistică. „Piaţa de carte în România este de circa 60 milioane euro, din care lite-ratura română are 20 milioa-ne euro, incluzând autorii de genul lui Vasile Cârlova (secolul XIX – n.red.) până la Dan Sociu. Numai 20 de milioane de euro pentru o piaţă unde se vinde toată cartea românească, Sadoveanu, Eminescu, Bacovia. În contextul acesta s-a dovedit că cetăţeanul român cheltuie pe carte circa 10 eurocenţi pe an pentru toţi scriitorii români, de ieri sau de azi”, a mai explicat prim-vicepreşedintele USR.
Însă despre scriitorul Varujan Vosganian se poate spune că se află într-o postură avantajoasă, romanul lui premiat cu trofeul „Cartea anului 2009″ a fost tradus şi lansat în Spania şi în Italia, iar anul viitor va fi tradus în suedeză, ebraică şi armeană. Cu toate astea, autorul susţine: „Ca să trăiască decent, un scriitor în România trebuie să mai facă ceva: să fie profesor sau jurnalist”.
„Poţi avea un job din care să câştigi mai puţin decât din scris”
De aceeaşi părere este şi Dan Lungu, unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori din noua generaţie, având cărţi publicate în zece limbi, printre care „Sunt o babă comunistă” sau „Raiul găinilor”.
„Deocamdată nu cred că se poate trăi decent din scris în România, mai ales atunci când ai şi o familie – doar se poate supravieţui… Totuşi, poţi avea un job în România din care să câştigi mai puţin decât din scris. Dacă e job sau nu literatura, asta depinde de cum se raportează fiecare la ceea ce face”, precizează Dan Lungu, care este şi conferenţiar la Catedra de Sociologie din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi.
„Bineînţeles că nu se poate trăi din drepturile de autor”
În urmă cu câţiva ani, prozatorul Radu Aldulescu era considerat unul dintre cei mai săraci scriitori din ţară şi nu se ferea să recunoască acest fapt. Nici astăzi, autorul volumului „Amantul Colivăresei” nu trăieşte exclusiv din scris, după cum ne-a declarat: „Literatura nu este un job. Literatura este o chestiune de vocaţie şi punct! Nu are nimic de-a face cu aşa ceva. Eu trăiesc, ca noi toţi, din mila lui Dumnezeu. Şi bineînţeles că nu se poate trăi din drepturile de autor”. Radu Aldulescu continuă să scrie mult şi să trăiască bucuria naşterii unui nou roman, „Îngerul încălecat” pe care îl va lansa la sfârşitul lunii, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus.
„Mi-ar plăcea să dau lovitura cu o carte”
Nu crede că se poate trăi din literatură nici Dan Sociu, scriitor care în 2005, la 27 de ani, a primit premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie. „Nici nu cred că ar fi bine să te bazezi pe nişte resurse atât de capricioase. Partea bună e că nu îi eşti dator nimănui cu nimic, dacă tot nu trăieşti din scris, poţi să scrii ce vrei şi când vrei. Mi-ar plăcea să dau lovitura cu o carte, dar nu mă gândesc serios la aşa ceva. Dacă o să se întâmple, foarte bine, dar nu-mi fac speranţe”, ne-a declarat tânărul autor.
Tot în 2005, Sociu a fost invitat de Herta Müller la Literaturfestival din Berlin, iar la recomandarea lui Mircea Cărtărescu a obţinut o bursă la Akademie Solitude, în 2008.
De câteva ori a crezut că un premiu sau o bursă l-ar putea lansa într-o certitudine financiară, dar s-a lecuit: „Mi s-a întâmplat de câteva ori, dar mi-a trecut repede. Când am primit o bursă în Germania, mi-am spus că aş putea să o ard aşa multă vreme, ca parazit sacru al marilor companii occidentale (bursa venea de la Bosch). Dar, ca şi în cazul unei căsătorii cu o femeie cu bani, metoda asta de subzistenţă te castrează. Cât sunt tânăr, am nevoie de adrenalină, nu de sanatorii de creaţie. Dacă totuşi o să mă tre-zesc în budă cu banii şi energia, o să apelez iar la burse”. Între timp Dan Sociu a publicat şi un roman, „Urbancolia”, iar în prezent lucrează ca redactor la Cartea Românească.
„Scriitorul român e un adaos comercial la nenimicul zilei de mâine”
La întrebarea dacă se poate trăi exclusiv din literatură, Traian T. Coşovei spune: „Sunt scriitor profesionist de mai bine de treizeci de ani şi, ca să nu dăm loc interpretărilor, nu am câştigat nimic din poezie. Scriu din plăcere, sau, dacă Dumnezeu e deasupra mea, din vocaţie. În general, literatura a pierdut sub anii comunismului funcţia critică a culturii – acel factor care generează echilibrul moral, etic şi politic al unei naţiuni”. Şi adaugă: „Mari autori clasici au produs cu opera lor schimbări majore în societatea românească. Cuvântul lor, scris cu literă mare, era cuvânt hotărâtor într-o societate care oscila între principii şi «prinţipii»: foarte ciudat că cei mai mulţi din ei s-au refugiat în ţări îndepărtate de patria mamă. Să fi fost refuzaţi de o mentalitate care bântuia şi pe atunci?”
În ce priveşte câştigul material, de obicei neglijabil pe lângă cel spiritual, poetul Traian T. Coşovei precizează: „…nu am câştigat din literatură, ci doar aşa, nişte firimituri de monezi numite premii, din care puteam plăti două întreţineri pe timp de iarnă. În urmă cu mulţi ani, pe când frecventam Cercul de Critică al Academicianului Eugen Simion, am avut o intervenţie imprudentă citând un poet american: «Poeţilor daţi-le premii sau băgaţi-i în puşcărie.» Cultura română pare un act de penitenţă pentru cei care îndrăznesc să gândească altfel. De unde confuzia între adevăr şi impostură – minunată ticăloşie măiestrită adunată de prin lăzile de gunoi numite cuvinte, conserve ideologice în care căutăm un adevăr de neînţeles! La ora actuală, scriitorul român e un ada-os comercial la nenimicul zilei de mâine”.
VERDICT
Manolescu: „Nu se poate trăi din literatură”
Concluzia este unitară şi până şi preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu, spune că nu se poate trăi din literatură: „Răspunsul este foarte simplu: Nu! Nu se poate trăi din literatură şi nu sunt sigur dacă o fi vreo ţară unde scriitorii trăiesc din literatură. Poate cu excepţia câtorva scriitori sau poate în ţările unde lucrurile sunt mai bine reglementate. Şi la noi sunt doi, trei scriitori care trăiesc din asta şi nu neapărat sunt dintre cei mai buni”.
TOP 5
Autori care fac bani
În 2010, Forbes a publicat o scurtă listă cu cel mai bine plătiţi scriitori din România. Pe primul loc figura Mircea Cărtărescu, autorul hit-ului „De ce iubim femeile”, cu 540.000 dolari, urmat de Gabriel Liiceanu cu 460.000 dolari, de Dumitru Radu Popescu cu 440.000 dolari, de Andrei Pleşu cu 300.000 dolari şi de Nicolae Breban cu 290.000 dolari. Se preciza că aceste calcule au fost realizate de Forbes România pe anul 2009. În străinătate, unii dintre cei mai bine autori plătiţi sunt James Patterson, cu venituri de 84 de mili-oane de dolari câştigaţi în perioada mai 2010 – aprilie 2011. Danielle Steel ocupă locul doi cu 35 milioane, Stephen King e pe locul trei cu 28 milioane dolari, Janetz Evanovich cu 22 milioane dolari şi Stephanie Meyer cu 21 milioane dolari. Nici unul din cei cinci autori nu a luat Premiul Nobel pentru Literatură.
