Concurs de poezie

de Romania libera , 14 ianuarie 2011

Concurs de poezie

Completeaza formularul de mai jos cu poezia ta si poti fi publicat intr-un tiraj de peste 60.000 de exemplare!

Un insert la cotitdianul Romania libera, realizat sub directa indrumare a redactiei Timpul liber, poate fi calea ta spre faima!


Regulament - Poezie

La concurs pot participa toti iubitorii de poezie, indiferent de sex, varsta sau locatie.

Concursul se desfasoara pe parcursul a 6 luni calendaristice: 19 ianuarie - 15 iunie.

Participantii se pot inscrie in concurs cu minim 1 poezie proprie care sa aiba minim 2 strofe a cate 4 versuri. Acestea pot fi inscrise in concurs doar online, ca si comentariu la acest articol.

Se accepta doar texte scrise în limba romana.

Atentie!
Inscrierea in concurs se face astfel: prin postarea unui comentariu  care să conţină textul pentru concurs, utilizatorul fiind considerat inscris daca postarea s-a facut pana la 12 iunie, inclusiv.

Daca unul din textele tale va fi desemnat semifinalistul unei luni, in luna urmatoare vei avea dreptul sa postezi 2 texte.

Daca intr-o luna iti vor fi desemnate 2 poezii semifinaliste, luna urmatoare vei putea posta 4 texte.

Data limita de inscriere a poeziilor este  de 12 iunie!

Jurizarea va avea urmatoarele etape:

1. toate textele inscrise intr-o luna (maxim un text de persoana, exceptie facand semifinalistii lunii anterioare) vor fi citite de juriul de nominalizare (format din redactia suplimentului Timpul Liber). Acesta va desemna textele semifinaliste ale lunii. Nu exista un numar prestabilit. Toate textele semifinaliste vor intra in selectia finala de nominalizare.
2. dupa incheierea inscrierilor (12 iunie) toate textele semifinaliste (din cele 6 luni ale perioadei de inscriere) vor fi recitite de juriul de nominalizare. Acesta va desemna poeziile nominalizate, ai caror autori vor participa la finala.
3. poeziile nominalizate in finala vor fi citite de juriu. Acesta va stabili poeziile finaliste si, dintre acestea, poeziile care vor fi distinse cu premiile I, II si III. Toate celelelate poezii (dintre cele finaliste) vor fi considerate a fi terminat concursul la egalitate. Toate poeziile nominalizate in cele 6 luni si cele 3 castigatoare vor fi publicate integral intr-un supliment Romania libera.

- Toate textele inscrise in concurs vor intra in arhiva romanialibera.ro si vor putea fi publicate, cu specificarea autorului, in paginile ziarului Romania libera sau ale altor reviste, ziare, publicatii tiparite sau electronice, situri sau portaluri de net - partenere media. Participantii cedeaza drepturile de autor asupra textelor organizatorului.
- Organizatorii isi declina responsabilitatea in cazul in care un tert preia de pe site textele in vederea folosirii lor ulterioare.
- Orice participant care va inscrie un text ce nu-i apartine (sau care contine parti copiate) va fi descalificat din concurs.
- Organizatorii pot descalifica, fara preaviz, orice creatie care contine greseli gramaticale sau cuvinte vulgare, triviale sau cu conotatii sexuale.
- La 3 creatii descalificate, autorul lor este scos din concursul de Poezie.
- Organizatorii pot descalifica, fara preaviz, orice concurent care nu da dovada de bun-simt, respect si decenta in comunicarea (prin orice mijloace) cu organizatorii sau cu ceilalti concurenti.
- Nominalizatii la sectiunea poezie vor fi anuntati pe site si prin e-mail.

Atentie!
Inscrierea in concurs reprezinta o dovada a acceptarii regulamentului concursului si asumarea obligativitatii respectarii lui!

Comentarii

  • Răducu Narcis-Nicolae

    15 aprilie 2014 18:28

    LUMEA MEALumea mea se sfărâmă sub picioarele tale grele,Iubirea ce o proteja e prea extenuată,Eu sunt pironit cu lanțuri și inele,Iar gândurile mi-au zburat spre altă poartă.Lumea mea ți-am închinat-o în gradină,Era o zi de primăvară care se plimba,Îți învăluia parul de aur o rază de lumină,Dar când se uita la mine se strâmba.Tu ai ras. Puteai să-mi faci orice acum,Dar mi-ai redat iubirea ca o libertateȘi-ți recitam versuri uitate în costumCare vobeau despre iubire și singurătate.Și mi-ai lăsat puterea de a alege,Dar te iubesc și nu mai pot zbura.Săruturile tale, putea-vor să mă legeAtunci când domol le voi săruta?

    raspunde comentariului
  • Cristofir Ana-Maria

    15 aprilie 2014 8:26

    Sărut Frunzele se sărutau încetiorÎntr-ascuns de trunchiul stătătorSi, ca să nu le vadă lumea, El nebun, i ea nebuna,Se ascunseră după un pomCa sa vezi om, era ca i lumina Cădea fructul, se cocea pământulAdunând cu timpul două pere,Se încredeau frunzele, Iubindu-se sub stele!Veniră i copii ca să le vadă, Plecară râzând cu veselia lor întreagă.i toamna a încercat să le despartă, Dar nu a fost chip,Nici iarna cea nedreaptă nu a reuit!Ori primăvara le va fi regăsit,După o ploaie mult torenială,Ori părul se va fi împodobitCu frunza lui cea rară!

    raspunde comentariului
  • Liviu-Ioan Mureşan

    13 aprilie 2014 14:03

    autismfix la 4 pm. în curtea coliimai întîi iese Lia cu obrajii roii apoi Alex cu faa tristăurcăm în maină fără să scoatem o vorbăultimul sunet al clopoeluluiacasă tăcerea apăsătoare farfuria cu supă lacrimileacasă în jurul mesei fărîmituriletîrziu ua metalică sparge tăcereaea intră cu faa obosită i ne primete în braenoi sughiăm ca după o despărire de viaăzilnic aceeai rutină copiii puin mai înalinoi puin mai tăcuicum o mare povară s-ar lăsa purtatăde întreaga familiefix la 6 am. soneriile telefoanelorochii largi pentru spaima ce va să pătrundăateptarea clopoelului ne legăm ireturile la unisondeschidem ua metalicătiptil să nu o trezim ne îndreptăm spre mainăne înelegem prin semne

    raspunde comentariului
  • Cristea Alina

    08 aprilie 2014 1:02
  • Mihaela Butuc

    06 aprilie 2014 21:18

    Rondelul visului spre RaiÎn vene plumb,în somn e Rai.Prezentul nu rezidă-n mine.Mireasma florilor divine O inhalez ca pe tămîie.De azi păcatul mi-e străin.Doar psalmi aud în visul meu.În vene plumb, în somn e Rai.Regret c-am fost doar un ateu.Trecut-au nopți și zileȘi gîndul meu în veșnic traiRîvnește tainic în iubireSpre-acele nopți și veri senine.În vene plumb,în somn e Rai.

    raspunde comentariului
  • David Costică

    04 aprilie 2014 16:28

    Doamne, ce să mai cred?Doamne apără-ne, de slujitorii tăi,Îmbrăcați în preoți, transformați în farisei.Acum când viața, este grea și-n criză,Ei ne cer, taxe triple, fără nici o scuză!Dacă văd pe alții, ce ne taxează zilnic,Să nu rămână-n urmă, fără vreun mijloc.S-adune zeciuiala, cum era obișnuința Recunoștința-n Domnul, așa era credința!Erau alte vremuri, când toți oamenii credeau,Se închinau, te ridica în slăvi și-n ode, te venerau!Acum când văd pe preoți, ca-dună averi mai mari,Se pregătesc parcă, să trăiască o mie de ani!Oamenii simpli, pierd și ei a lor credință,Când văd pe preoți, ce nu mai cred în pocăință!Se-mbracă parcă pentru paradă, să câștige,S-adune tot ce pot, mulți bani, averi, de unde?Tot de la omul sărăcit și fără lovele,Pe cel bogat nu-l vede, că nu poate pierde.Din banii cei adună, pentru zile negre,Familii mari și grele, ei își alege!Dar nu-și dau seama, că adună degeaba,Și se poate destrăma totul, fără dragostea ta!Toți avem o viață, pe acest pământ,Mult mai ușoară cu bani, dar fără cuvânt!Pierdem onoarea și speranța,Că venim la tine, sau la Satana?Dar cei care se vând, pentru lăcomie,Nu mai au speranță pentru, nemurire!La ei contează clipa, acum pe pământ,Fericiți și plini de bani, fără nevoi și chin!În viața asta, nu vor nici un suspin,Chiar dacă fug de tine, și slujesc alt stăpân!Preoți degeaba, acum mă judecați,Dacă eu așa văd, cum vă comportați!Prin firea voastră, cum ne tratați,Ne îndepărtați de Domnul și ne deviați!De toate cele sfinte, care păreau sacre,Ne sădiți îndoiala, cu abaterile voastre.Suntem datori în lumea asta, doar la taxe,Alții să trudească, pentru plăcerile voastre!În fiecare zi, încercăm să nu vă judecăm,Cum scrie în carte, că aveți cui da socoteală?În fața lui Domnul, la ultima judecată,Noi doar să vă înțelegem și să vă suportăm!Încercăm orice în viața asta, chinuită și grea,Să ne păstrăm credința în Domnul, sau în ceva?Nu mai așteptăm mântuirea, sau nemurirea,Doar să ne lăsați în pace, să putem trăi așa!Nu pot crede, că Domnul așa vrea,Unii să plătim mereu în viața asta!Să ne testeze, a noastră credință și umilințăPrin preoți travestiți și fără pocăință!Încerc și mă lupt, să-mi păstrez credința,În Domnul, fără preoți, lăcașe și altare!Mînjite sau poleite, cu mulți stânjeni în zare,Mă-nchin singur în gând, la Domnul în pace!Domnul este bun cu noi și cu slujitorii săi,Ne lasă-n viața asta, pe toată lumea.Dar la a sa judecată, ne vom prezenta Săraci nevinovați, preoți și discipolii săi! Atunci ne va întreba, dacă am ales, credințaSau viața de huzur, fără umilință și căințăVom da toți socoteală, pentru cât va cântări,Păcatele nostre, din viața asta și fericiți vom fi?Toți suntem buni, doar pentru noi,Dar să ajutăm pe alții, ne vine foarte greu!Chiar dacă-i vedem că pică-n hău,Îi împingem și noi, să scăpăm de ei!Fiecare-n viața asta, alege cum să trăiască,O viață fără de păcate, sau o viață degeaba!Că nu poți niciodată ști, când se sfârșește,Și mergi la Domnul, să ceri Blândețe! David Costică-21 martie 2014

    raspunde comentariului
  • David Costică

    04 aprilie 2014 16:11

    Am mai lăsat un mesaj cu pseudonimul davcosti...Am încercat să fac cont pe site-ul România Liberă și linkul de activare trimis pentru confirmare de site nu merge actvat. Mai am poiezii la care lucrez și de 18 strofe, dar nu știu, dacă mă calific mai departe să le urc! Aici ca mesaj se văd scrise eronat, nu cum le urcăm noi scrise corect. Nu știu cum se văd de d-voastră? Sănătate!

    raspunde comentariului
  • David Costică

    04 aprilie 2014 16:05

    Foștii, actualii și tot Ei !Tovarășii la Ștefan Gheorghiu au învățat,Să toarne, pe toată lumea, chiar și pe frați.Dar nu gândeau că-n orgoliul lor și mândriei,Îi poate face rău, chiar și României!Ei n-au plecat, de acolo nicăieri,Sunt toți, unde sunt banii, pentru ei!Și ne țin nouă predici mereu,Cu noi taxe și impozite la greu!Credeți că dacă sunt la costum au merite,Să vândă pe oricine, fără scrupule?Ei n-au nici-o culoare, nici principii,La ei contează banii, restul sunt iluzii!Cu astfel de oameni, țară scumpă, dragă,Noi îi păstrăm în funcții și ei ne leagă!Ne fac rău la toți și se apără între ei,Se adună, se-aseamănă, se înmulțesc mișeii!Ne țin prelegeri, ne umilesc pe față,Ne dau modele, cum să trăim în viață!Ne arată o cale, dar ei merg pe alta,Separați de-a noastră, de cea stricată!Cum să-i accepți, când ei ne fac răi, Nu le mai ajung banii, doar pentru ei.Să-i mulțumim pe ei și noi, n-avem scuză?Să ne mai pună o taxă, sau o acciză!Dacă credeți, că votul vostru nu contează?Atunci stați acasă, dar nu progresează.Viața să se schimbe-n bine, dacă n-alegeți,Și alți oameni să punem, la care să le pese!M-am născut aici și vreau să rămân,Să trăiesc cu demnitate, că sunt român!Dar văd că, alți semeni de-ai mei, urăsc,Să ne reprezinte, să mă lase să trăiesc! Nici tinerii care vin și intră la comandă,Repede îi copleșesc, cu daruri, pomană! Și când se trezesc, corupți la corvoadă, Deja vorbesc la fel, ca și ceilalți, degeaba!Dacă le spui, sau le arăți, îi sfătuiești,Îți poartă pică, de ce nu reușești?Să-i înțelegi și pe ei că sunt noi, săraciiȘi să-i păstrezi acolo, până îi ia dracii!David Costică-16 martie 2014

    raspunde comentariului
  • David Costică

    04 aprilie 2014 16:03

    Pământul sfânt al țării!Nu schimbați țara străbună, în altă Ucraină,Avem și noi drepturi, nevoi și frați!În Covasna și-n Mureș, nație română,Așa suntem de secole, aici neschimbați!Pământul țării și glia, este sfânt în România,Dacă nu puțeți să-nțelegeți, vrerea și avereaCare-o păstrăm pentru țară și semenii ei,Plecați în pustiu, nu mai sunteți românii ei!Jurați strâmb la investire, ca Iuda la mănăstire,N-aveți suflet, n-aveți mamă, sau nici frate.În guvern și-n parlament sunteți toți confrate,Când ne vindeți la bucată, parte-n parte!Oamenii care v-au crezut, i-ați dezamăgit,Voi le-ați vândut pământul sfânt al țării!Nu mai sunteți neamul nostru, ci al trădării,În fiecare zi ne vindeți și ne dați uitării!Chiar nu puteți câștiga, lua, cât ați vrea?Fără să vă vindeți țara asta, lăsați-o așa!Căutați slujbe, servcii de vânzare, în altă țară,La muncă mai multă și cinstită, pe afară!Credeți că pământul sfânt al țării, e doar un vis,De când ne conduceți voi pe noi, de mult apus!De 25 de ani încoace, nu vedeți decât bani,Nu mai sunteți frații noștri, ne sunteți dușmani!Ne învrăjbiți în fiecare zi, an de an și socotiți, În paranoia voastră, nu puteți deveni cinstiți! Să ne urâm aproapele, că-i maghiar sau saș sau rom,Tot ce vă aduce profit, fără socoteala de a fi Om!Sunt mii de proverbe în România, care strică omeniaFiecare are prețul său? dar nu-i mai presus ca Dumnezeu!Poate să le vină și lor dreptatea într-o zi, să-i întrebe, Despre vânzări, bani, credință și despre Lege! David Costică-12 martie 2014

    raspunde comentariului
  • David Costică

    04 aprilie 2014 15:59

    Politician de România!Vânzători de neam și țară,Politicieni sunteți? Doar cu gargară!Vreți să dați o lege pământească,Pentru popor, să mai trăiască?Vă vindeți fratele, vă vindeți glia, omenia,Distrugeți tot, ce mai există-n România!Partide, alianțe, adunături, sunteți toți,O adunătură de netrebnici și de hoți!Sunteți cretini și mai ales haini,Ne vindeți de tot la străini!Ce-o să le spuneți copiilor?Dacă mai aveți, pământul lor?Doar ați mâncat și v-ați distrat,Ați furat tot și nu v-a interesat!Nu le lăsați nimic, pentru viitor,Vom dispărea ca nație și ca popor!Spune lumea, că nu aveți valoare,Decât furați și băgați în buzunare!Veți fi în top, doar pe lista rușinii,Că vindeți tot și faceți rău prostimii!Parlamentu-i ca o stațiune,Unde te duci, să te simți bine!Dormi cât vrei, te relaxezi,N-ai cum să vezi și să votezi!Mai bine dormi și stai cât vrei,Decât să ceri tâmpenii, la semenii tăi!Sunteți din ce în ce mai mulți,Vă înmulțiți ca fii de năpârci!Tot timpul, sunteți împreună,Opoziție, putere, voie bună!La salariile voastre sunteți frați,La taxele noastre sunteți aliați!Prostiți lumea cu calculele voastre,Când aveți nevoie, de voturile noastre!Aveți dreptate, noi proști suntem,Că vă votăm mereu și nu vă taxăm!Se cred ofensați, jigniți, de ce?Nu fac nimic, ca să se schimbe,Dar când ajung acolo, știți bineSe-mbolnăvesc, și uită de tine!Atunci te întrebi, dacă au merite,Cum sunt? Tovarăși, domni, sau baroni?Le este silă de tine și de lege,Cretini, hoți sau fanfaroni!Voi nu mai sunteți patrioți,V-ați transformat în manglitori și hoți!Că legea e mereu de partea voastră,Că v-ați făcut-o și cu voia noastră! David Costică-10 martie 2014

    raspunde comentariului
  • David Costică

    04 aprilie 2014 15:54

    Mereu, mereuÎn țara noastră bate vântul,Și pe ei îi duce gândul.La ce mai este de luat,Și ce se poate de furat!Nu contează ce spune lumea,Noi nu avem treabă cu turma.La noi în vilă și-n mașină,Parfumuri fine și lumină!Unde sunt bani și femei,Bunăstare pentru ei.Amantele sunt drăguțe,Și nevestele devin urâte!Bani, bilete de-avioane,Concedii pe multe meridiane.Noi le cerem Legi, Dreptate,Ne răspund cu taxe aberante!Taxe multe pentru prostime,Să umble Ei cu limuzine.Nu ocupați șoseaua cu Loganul,Că trec tovarășii cu Merțanul!Vreți să vi se schimbe viitorul?Aveți grijă cu televizorul.Vă prostește și vă minte,Vă controlează prin cuvinte!Doamne cu ce ți-am greșit,De așa rău ne-ai pedepsit.Să nu putem scăpa de ei,Numai niște derbedei!Va veni Doamne o zi, Când nu ne vor mai minți.Mai sperăm Doamne dreptate?Bunăstare și de toate? "David Costică-1 martie 2014"

    raspunde comentariului
  • David Costică

    04 aprilie 2014 15:49
  • Diana Enache

    04 aprilie 2014 13:33

    O dimineaă de maiLinitii adorm salcâmii,E tăcere pe pământ,Uneori doar trec zefiriii frunzele fonesc în vânt.Drum pustiu se-aterne-n cale Pe margine trudite flori,Geamuri galee i goale,Case adormite-n zori...Linitea domnete-n zareCu nuane de tăceri,Liliecii dorm în floarePe umbroasele cărări,Dar din firele de iarbă,De sub garduri la grădini,Prinde linitea să fiarbă,Clocotind sub rădăcini.i se-nală de sub crin,Din pământ cu iarbă rară,Înspre cer, rămas senin,Aburi calzi de primăvară.Când colo în depărtareRaze prind a se ivii căpue dau în floarePregătite-a le-ntâlni.Prin tăcerea adormită,Ca-n pustiu, în zori de zi,Toate florile se-agităÎncepând a se trezi.De pe cer lipsesc iar noriiSoarele-apărând în zori,Înfloriră toi bujoriiPe un drum pierdut în flori.N-am uitat nici astăzi drumulÎmbrăcat precum un crai,Căci mai simt i-acum parfumulUnei diminei de mai.Cimilia, 07 Aprilie 2011

    raspunde comentariului
  • davcosti

    04 aprilie 2014 12:22

    Am creat cont, dar linkul de actvare, care mi l-ați trimis nu se activează!

    raspunde comentariului
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.