Portughezii îi tachinează pe îngâmfaţii spanioli, macedonienii râd de lipsa de masculinitate a bărbaţilor greci şi toată lumea se ia de bulgari, scrie The Guardian.
Europa e plină de crize: criza migranţilor, criza Greciei, criza euro, suspendarea spaţiului Schengen şi iminenta ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană. Peste toate acestea, finlandezii îi iau peste picior pe aroganţii suedezi („Care e diferenţa dintre un suedez şi un finlandez? Suedezii au vecini drăguţi.”); portughezii, care râd de aroganţa spaniolilor („Un studiu recent a demonstrat că 11 din 10 spanioli se cred superiori celorlalţi.”)
Apoi, irlandezii fac glume pe seama rigorii britanicilor („Cum definesc englezii senzaţionalul? Înseamnă a mânca o ciocolată After eight (după opt) la ora 7,30.”): iar polonezii au ceva cu germanii pe aproape orice temă („Fotbaliştii germani sunt ca mâncarea germană: dacă nu sunt importaţi din Polonia nu sunt buni de nimic.”)
A glumi pe seama duşmanilor, spune Romain Seognovert, care tocmai a publicat o carte despre glumele pe care le fac europenii despre vecinii lor, este o mare tradiţie europeană. „Suntem o comunitate foarte mare şi diversă, cu o istorie comună de peste un secol de urcuşuri şi coborâşuri, iar umorul nostru reflectă tocmai asta.”
Cartea lui conţine 345 de glume, multe dintre ele provenind de la cititorii blogului autorului. El spune că glumele subliniază proverbul potrivit căruia „tachinarea este un semn de afecţiune. Deşi unele glume sunt destul de crude şi deloc subtile, rareori sunt de-a dreptul urâte.”
Estonienii râd de finlandezii, pe care-i consideră iremediabil de ruşinoşi („Cum îţi dai seama că un finalndez este extrovertit? Pentru că se uită la pantofii tăi, nu la ai lui.”). Macedonienii chicotesc mereu cu gândul la lipsa de masculinitate a bărbaţilor greci: „Dacă ai şti să găteşti şi să faci curat, n-aş mai avea nevoie de menajeră, îi spune un grec soţiei lui. Dacă ai şti să faci dragoste, îi răspunde ea, n-aş mai avea nevoie de un amant macedonean.”
Belgienilor le face mare plăcere să-şi tachinezii zgârciţii vecini olandezi: „Cum începe orice reţetă olandeză? Împrumută şase ouă, 200 g făină, o jumătate de litru de lapte…” sau „De ce fac olandezii atât de multe glume despre belgieni? Pentru că sunt ieftini.”
Singura excepţie de la această regulă generală sunt italienii, care preferă să facă glume despre ei înşişi: „Soţia ta mi-a spus o glumă atât de bună zilele trecute, că aproape am căzut din pat.” „Inscripţie pe un autobuz italian: nu vorbi cu şoferul, are nevoie de mâini.”
