Se pare că oamenii citesc din ce în ce mai puţin. Cine mai citeşte literatură poliţistă, domnule George Arion?

George Arion: Dacă vă referiţi la români, da, ei citesc mai puţin ca odinioară. Nu-i o dramă, se va reveni la normalitatea de pe mapamond, unde situaţia e alta. Cu toată concurenţa internetului, a televiziunii, a cinematografului, prin alte locuri continuă să existe un interes enorm pentru carte. Culmea!, chiar în ţările cu o tehnologie mai avansată, cărţile apar în tiraje de sute de mii de exemplare şi se vând ca pâinea caldă. Iar literatura poliţistă stârneşte un interes extraordinar din partea cititorilor. Şi nu numai Dan Brown vinde bine. Creaţiile lui James Patterson, Nelson DeMille, David Baldacci, Frederick Forsyth, John Grisham, Robert Ludlum, Stieg Larsson, Carlo Lucarelli, Jeffery Deaver, Thomas Harris, Mary Higgins Clark, P.D. James, Peter James, Dick Francis, Roslund&Hellstrom, Richard Aleas, Robert Harris, James Ellroy şi ale altora sunt traduse în zeci de limbi. Dar şi georgianul Boris Akunin sau japonezul Koji Suzuki ori chinezoaica Diane Wei Liang şi mulţi alţii din spaţiul răsăritean s-au remarcat dincolo de hotarele ţărilor de origine. Literatura thriller&mystery cunoaşte o expansiune fără precedent. În fiecare săptămână, în lume, apar zeci de titluri din acest gen, promovate cu o ştiinţă la care noi n-am ajuns încă. De pildă, m-am întors de curând de la Rotterdam, unde am participat la o manifestare literară, Suspans în port. Patru scriitori - printre care şi eu - din Cehia, Austria, Danemarca, România -, au citit din creaţia lor pe vasul The Fighter, în prezenţa a vreo treizeci de persoane, iar apoi au răspuns la întrebările publicului. A fost prima ieşire oficială în lume a literaturii noastre poliţiste! De ce n-am organiza şi noi astfel de evenimente care să incite pe cititori să deschidă mai des o carte?

Ce înseamnă pentru dumneavoastră acest gen literar? Ce presupune el: o imaginaţie debordantă dublată de multă logică, o anumită aplecare către mister?

G.A.: Orice scriitor îşi propune, printre altele, să descifreze enigmele fiinţei umane, nu numai autorii de roman „noir", „polar", „giallo", „hard boiled". Tocmai de aceea marile lor realizări pot fi încadrate liniştit în literatură, şi nu în paraliteratură, cum afirmă unii detractori ai genului. Imaginaţie debordantă? Multă logică? E bine să le ai, dar nu e neapărat nevoie să faci mare tam-tam cu ele. Pentru o poveste în care se dezleagă un mister îţi trebuie ceea ce îi trebuie oricărui scriitor: har artistic. Acesta, însă, e foarte greu de explicat.

Ce v-a determinat să abordaţi acest gen literar?

G.A.: Dintre multele răspunsuri posibile, aleg unul singur. Am scris primul meu roman poliţist, „Atac în bibliotecă" enervat de producţiile autohtone stupide, cu miliţieni bravi, curajoşi, sclipitori de inteligenţă. O literatură scrisă la comandă, de o falsitate revoltătoare. În acest context eu am propus un protagonist simpatic, pe jurnalistul Andrei Mladin, detectiv fără voie, un personaj în care s-a recunoscut tânăra generaţie din acel timp. Un erou deloc idealizat, păgubos, cu idealuri înşelate, care trece cu umor peste obstacolele întâlnite în cale, însetat de adevăr şi dreptate, înfrânt uneori, victorios până la urmă.

Se spune că, în momentul de faţă, nu prea aveţi rivali în acest gen literar. Cum vă simţiţi în această postură? Ce vine din urmă pe această zonă?

G.A.: În urmă cu câţiva ani, mai ales după dispariţia Rodicăi Ojog-Braşoveanu, rămăsesem cam singur. Am şi deplâns, în câteva articole şi interviuri, situaţia asta, îndemnându-i pe tineri să scrie thriller&mystery. Astăzi lucrurile se prezintă altfel. Au apărut mai mulţi autori care ilustrează cu talent acest gen: Bogdan Hrib, Răzvan Dolea, Bogdan Teodorescu, Adrian Onciu, Oana Stoica-Mujea, Stelian Ţurlea, VT Morogan, Eugen Ovidiu Chirovici, Ivona Boitan, Monica Daneţiu-Pană, Al. Mihalcea, Emil Simionescu ş.a. Cea mai bună dovadă că lucrurile se aşază pe un alt făgaş este constituirea, chiar în aceste zile, a „Romanian Crime Writers Club", prima asociaţie din România care îi reuneşte pe scriitorii în acest gen. Ea îşi propune, printre altele, promovarea autorilor români, în ţară şi peste hotare. Vă anunţ şi o premieră: la anul, la Londra, vor apărea în engleză patru romane semnate de către Bogdan Hrib, Bogdan Teodorescu, Oana Stoica-Mujea şi George Arion.
Importantă este şi apariţia editurii „Crime Scene", rod al colaborării dintre „Flacăra" şi „Tritonic". Ea are încredere în scriitorii români şi îi publică.
Dar aţi pomenit cuvântul „rivali". Cei pe care i-am amintit nu-mi sunt rivali, îmi sunt colegi, unii dintre ei chiar prieteni. Împreună dorim să atragem atenţia asupra şcolii de roman poliţist care s-a format la noi, originală şi în continuă înflorire. Rivalitatea e pe terenul de sport şi nu are ce căuta în literatură!