Istoricul aminteşte de o lucrare de ficţiune semnată de Saul Bellow, apărută în Statele Unite în anul 2000, în care „autorul vorbeşte despre un prieten al său, profesor de istorie al religiilor, român, pe care îl cheamă Grivilescu. Este evidentă trimiterea la Eliade, mai ales asemănarea cu profesorul Gavrilescu din , şi vorbeşte despre asasinarea discipolului profesorului Grivilescu pe care, probabil, zice Saul Bellow, au prietenii de extremă dreaptă ai profesorului. A fost întrebat dacă este adevărat ce a scris, dar Saul Bellow a făcut un pas înapoi, ca orice scriitor, spunând că este roman, că este ficţiune", mai spune Oişteanu, adăugând: „Saul Bellow el însuşi profesor la Universitate din Chicago şi cunoscând tot mediul academic, scriitoricesc şi universitar al oraşului, ştia ceva, ştia toate vorbele din culisele acestui mediu".

A fost de notorietate atitudinea lui I. P. Culianu faţă de regimul din ţară. În farsa politică „L'intervenzione degli Zorabi in Jormania", apărută în 1986, Culianu prevede răsturnarea regimului comunist din România. Foarte multe detalii privitoare la evenimente, inclusiv la cele ce ţin de realitatea post-revoluţionară, sunt de o precizie surprinzătoare.

În 1989 i se devastează apartamentul din Chicago, în timp ce cumnatul său, Dan Petrescu, face greva foamei în România, protestând împotriva regimului comunist. Publică un articol în „Lumea liberă românească", în care prezice căderea regimului Ceauşescu, precum şi faptul că Dan Petrescu şi Andrei Pleşu vor face parte din vârfurile noii puteri de la Bucureşti. Unul dintre studenţii săi, Greg Spinner, considera că profesul Culianu avea ceea ce se chema „Magnetul Straniului".

La Revoluţie lucrurile în ţară se petrec aşa cum a prevăzut Culianu, „sinuciderea" ministrului Apărării, înscenări şi proteste întinse.

„În 1991 a organizat venirea Regelui Mihai în State Unite şi fieful român-american i-a acordat acestuia mandatul de a reveni pe tronul României, Regele Mihai care era atunci duşmanul numărul al regimului instaurat la Bucureşti. Culianu era invulnerabil, avea statutul şi moralul profesional internaţional foarte mare pentru a deveni un fel de lider contestatar al exilului românesc şi acest lucru cred că l-a costat (...). Avea o abilitate din studierea religiilor, din înţelegerea simbolurilor ascunse, decodarea lor, avea această abilitatea şi în discutarea problemelor politice şi atunci când scria, spunea nişte lucruri care făceau regimul să se gândească „Aoleu! Ăsta ştie!", crede Andrei Oişteanu.

Plecarea din ţară

După ce Ceauşescu revine din China, în 1971, supravegherea politică a intelectualilor a devenit mai apăsătoare.

Mircea Maliţa, ministrul educaţiei la acea vreme i-a aprobat viza de ieşire din ţară şi la 4 iulie 1972 I.P. Culianu părăsea definitiv România.

A deţinut trei doctorate, două la cele mai prestigioase universităţi din lume, Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano si al doilea la Sorbona. A moştenit catedra lui Eliade, de la Universitatea din Chicago, iar anterior a predat Istoria Culturii Românesti la Universitatea din Groningen.

A publicat peste 200 de articole într-un timp foarte scurt, iar opera academică şi-a construit-o pe trei cărţi fundamentale: „Eros et magie à la Renaissance. 1484", publicată în 1984, „The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism", publicată postum în 1992 şi  „Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein", publicată în 1991.