Joi, 22 ianuarie, la ora 19.00, la Grand Hotel Continental din Bucureşti, va fi lansat un roman de benzi desenate, dedicat unui erou al mahalalei interbelice: Tata Moșu, vestit hoț de buzunare și spărgător de mare „talent“, care a reușit să evadeze de nenumărate ori din închisoare sau să fugă de sub escortă. Textul cărții e semnat de istoricul Adrian Majuru, iar benzile desenate îi aparțin lui Mihai I. Grăjdeanu. Cartea „Tata Moșu – o poveste interbelică“ a apărut la Editura Muzeului Municipiului București.
„Înainte de a citi scenariul romanului grafic «Tata Moşu» îmi imaginam cum ar fi această poveste, îmi imaginam un hoţ de buzunare care încerca să găsească tot felul de metode ingenioase, tot felul de trucuri pentru a fura de la oameni.
Dar, citind povestea şi cunoscându-l mai bine, cred că el este un hoţ cu principii. Chiar dacă la început el este un antierou. De obicei, hoţii sunt prinşi de eroii de benzi desenate. Personajul nostru trece însă printr-o călătorie, încearcă să ajungă undeva. El îşi ajută familia chiar dacă prin furt, şi de multe ori este prins şi pedepsit, încearcă să-şi găsească o linişte sufletească, trece printr-o serie de aventuri, prin cele două mari războaie şi la un moment dat, chiar salvează nişte vieţi omeneşti. Cred că dintr-un anti-erou, Tata Moşu devine eroul acestei poveşti!”, este de părere Mihai. I. Grăjdeanu.
La rândul său, autorul textului, Adrian Majuru, care a studiat intens acest ”caz” spune că:
„În cazul personajului acestei poveşti, m-a surprins faptul că în epocă, în timpul vieții lui – atunci când a fost închis o perioadă mai îndelungată la închisoarea Văcărești – a fost obiectul unor cercetări sociologice și în afară de legiști l-au mai studiat într-o manieră antropologică pe cât se poate de serioasă oameni veniți din zona universitară; faptul că un om simplu a determinat atâta interes prin maniera spectaculoasă pe care a tot acumulat-o în spatele său în a trăi cumva altfel. Atunci am încercat să mă apropii mai mult de acest personaj care a trăit în realitate, în Bucureștiul anilor ’20. A fost activ până la venirea comunismului, după care i se pierde urma și am văzut că există un drum singular care nu se regăsește în faptele și în destinul altor infractori, să spunem așa, de drept comun, că el asta a fost, dar a știut, în mod conștient, pe ce palier se afla, adesea împins de un cadru social care nu l-a ajutat foarte mult atunci când era adolescent sau la prima tinerețe.”
Iată ce spunea chiar Tata Moșu despre cariera sa de hoț și despre lumea în care trăia: ”Se fură în societatea de azi de la un capăt până la altul, iar hoții adevărați nu vin nici măcar în vizită la pușcărie, aici îi găsiți însă pe aceia care fură o găină, o pâine sau o funie de ceapă. Ei sunt țapii ispășitori ai tuturor vinovaților. Cât păgubesc eu societatea, și cât furtul meu este o plagă sau o gangrenă socială, dacă împins de foame trebuie să smulg poșeta unei artiste? Știu prea bine că victima mea nu trăiește din meserie cinstită, aceasta mi-o confirmă luxul pe care-l duce și briliantele pe care le poartă. Toți acei titanozaori, la care noțiunea banului este extrem de vagă și pe care artista îi extorchează, trăiesc pe socoteala societății. Sunt mulți dintre aceștia care n-au nici măcar timpul necesar pentru a-și număra proviziile cu care îi înfruptă colectivitatea".
Născut în mahalaua Veseliei, Ion Ștefănescu, cel ce avea să fie poreclit Tata Moșu, a avut destinul a mii de alți copii săraci. Lăsat de izbeliște de părinții care divorțaseră, el s-a alăturat de foarte tânăr găștilor de hoți din cartier ajungând să cunoască experiența închisorii încă de la 15 ani. Pușcăria îi desăvârșește ”talentul” nativ și va deveni un hoț notoriu spărgând case și magazine pe bandă rulantă. Pentru că nu era totuși un hoț obișnuit, el a devenit subiect de cercetare în epocă.
Despre povestea lui Tata Moșu și aventurile lui prin Bucureștiul interbelic aflați citind această carte inedită.
