10 lucruri pe care nu le știai despre Premiile Oscar

de Adrian Georgescu , 27 februarie 2016 - stire actualizata la ora 14:03, 27 februarie 2016
10 lucruri pe care nu le știai despre Premiile Oscar

Chiar de la prima ediție, care a avut loc în 1929, Galele Premiilor Academiei Americane de Film au oferit momente memorabile. Iată o colecție de recorduri interesante, prevederi ciudate din regulamentul competiției și întâmplări amuzante care s-au petrecut de-a lungul timpului.

1. A concurat cu un câine. Primul câștigător al unui Premiu Oscar din istorie este și cel mai controversat învingător. Emil Jannings a triumfat la singura ediție în care s-au admis candidaturi pentru mai multe roluri. Unul dintre cele două filme pentru care Jannings a fost nominalizat nu mai există, toate copiile fiind distruse. Principalul lui contracandidat și, conform autoarei unei cărți biografice, adevăratul câștigător a fost Rin Tin Tin, un ciobănesc german, dar membrii Academiei s-au temut să nu cadă în ridicol acordând Oscarul unui câine. Câțiva ani mai târziu, Jannings a jucat în câteva filme de propagandă nazistă, iar Goebbels l-a decorat.

2. Gata să se premieze singură. La cea de-a patra ediție, actrița Norma Shearer a fost și cea care a citit nominalizările la categoria rol principal feminin, și nominalizată. Nu a câștigat, dar dacă s-ar fi întâmplat, s-ar fi anunțat singură drept învingătoare. De atunci, s-a evitat această situație.

3. Egalitate la băieți. Prima situație de balotaj la actori s-a înregistrat la ediția a cincea, când Wallace Beery și Fredric March au fost declarați învingători ex-aequo, deși primul avea cu un vot mai puțin; așa erau însă regulile pe atunci.

4. Absenteism. Ediția din 1938 a fost amânată din cauza ploilor masive, cu o săptămână. La „rejucare” nu s-a prezentat aproape nimeni, nici măcar prezentatorul: se îmbolnăvise. L-au înlocuit în ultimul moment cu un comediant, Bob „Bazooka” Burns.

5. Un dolar bucata. Până în acest an s-au acordat, în total, 2.701 de statuete, dar cei mai mulți câștigători nu au drepturi depline asupra trofeelor. Când le sunt înmânate, ei trebuie să semneze un acord prin care declară că, dacă intenționează să le vândă, Academia are prioritate și le poate cumpăra cu un dolar bucata. Dacă refuză, nu pot păstra trofeul. Regula funcționează din 1950, deci din când în când mai apar pe piață statuete oferite ca premii înaintea acelui an. Spielberg a cumpărat-o în 2002 pe cea primită de Bette Davis pentru rolul din „Dangerous” (1935), pentru 578.000 dolari, apoi a donat-o Academiei. Michael Jackson a plătit în 1999 peste un milion de dolari pentru statueta lui David O. Selznick.

6. Egalitate la fete. La actrițe, s-a ajuns prima oară la balotaj în 1969, când a fost desființată regula care stipula că un membru al Academiei nu poate vota decât după ce au trecut mai bine de doi ani de la apariția sa în primul film. De acest lucru a profitat Barbra Streisand, care debutase în 1968, cu „Funny Girl”. A fost nominalizată pentru rol și a ajuns la egalitate perfectă cu Katharine Hepburn, ambele fiind declarate câștigătoare. Dacă regula n-ar fi fost desființată tocmai atunci, - presupunând că Barbra a votat pentru sine - , Hepburn ar fi fost unica învingătoare.

7. Povestea lui Chaplin. Pentru ca un film să poate fi nominalizat, trebuie, printre altele,  să dureze peste 40 de minute și să fi rulat în săli cu acces plătit din Los Angeles cel puțin 7 zile. Din cauza neîndeplinirii acestui ultim criteriu, în 1952, filmul lui Chaplin „Luminile rampei” nu a putut fi nominalizat. Chaplin era în turneu de promovare în Marea Britanie, iar permisul de reintrare în Statele Unite nu i-a fost reînnoit, fiind suspectat de legături cu partidul comunist. În zona LA s-au organizat manifestații împotriva artistului și filmul n-a mai rulat. Douăzeci de ani mai târziu, pelicula a fost difuzată în Los Angeles și Chaplin a luat Premiul Oscar pentru coloana sonoră, de altfel singurul din întreaga sa carieră.

8. Ghinionistul suprem. Nici Chaplin, nici Peter O’Toole (8 nominalizări, doar un Premiu Oscar pentru întreaga carieră, în 2003) nu sunt totuși cei mai ghinioniști artiști de la Hollywood. Cel mai mare perdant din istoria Premiilor Oscar este Kevin O’Connell, un inginer de sunet. El a primit 20 de nominalizări, pentru filme ca „Terms of Endearment”, „Dune”, „Top Gun”, „A Few Good Men”, „Con Air”, „The Mask of Zorro” sau „Apocalypto”, dar nu a câștigat niciodată trofeul.

9. Vorbăreți și taciturni. Recordul de limbuție într-un discurs de mulțumire îl deține actrița Greer Garson, care a vorbit aproape 6 minute, în 1943. A adus mulțumiri nesfârșite, și-a povestit viața, a citat  cuvintele unui personaj din „Alice în Țara Minunilor”. Printre taciturni se numără Joe Pesci, William Holden și Alfred Hitchcock, dar esența comunicării a fost atinsă în 1963 de către Patty Duke, care a interpretat rolul unei fete surde și oarbe în filmul „The Miracle Worker”. A spus doar: „Thank you”. După ce, în 2002, festivitatea a durat 4 ore și 23 de minute, a fost introdusă „regula celor 45 de secunde” de discurs, după care „intră” orchestra.

10. Cea mai nominalizată. Niciun actor sau actriță n-a primit atâtea nominalizări precum Meryl Streep. Începând din 1979, de la „The Deer Hunter”, ea a primit 19 nominalizări (a câștigat de trei ori). Următorii clasați în acest top sunt Jack Nicholson și Katharine Hepburn (cu câte 12).

Citește și:  Alte 10 lucruri pe care nu le știai despre Premiile Oscar

 

Comentarii

anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.