Vizitarea unei astfel de expoziţii este echivalentă cu o călătorie în timp. Mare parte din România comunistă este refăcută din aceste mici bucăţi de puzzle. Multe dintre obiecte au aparţinut chiar cuplului Ceauşescu, de la fotografii de familie, ce surprind fericirea conjugală a primului cuplu al ţării, cu o coana Leana zâmbitoare foc, strânsă drăgăstos de braţ de un foarte tandru nea Nicu, la o serie întreagă de daruri primite de cei doi, fie din vizitele oficiale prin ţările vecine şi prietene, fie din partea clasei muncitoare sau a cooperativelor meşteşugăreşti din ţară.
Artiştii plastici şi-au adus şi ei tributul “zeului” comunist oferind, zelos, dictatorului roadele muncii lor.
Cu toţii ţinem minte pasiunea tovarăşei Elena Ceauşescu pentru hainele de blană. Garderoba ei conţinea mai multe astfel de haine, printre care şi una din blană de vulpe argintie, care va fi scoasă la licitaţie. Blana provenea de la o fermă din judeţul Mureş, iar
haina era cusută special pentru Elena Ceauşescu. Preţul de pornire este de 900 de euro.
Nu doar obiecte de îmbrăcăminte, ci şi o mulţime de servicii de masă din cristal şi porţelan, lucrate manual de meşterii patriei pot fi văzute în acest loc. Pahare, farfurii, bomboniere, ceşcuţe de ceai şi de cafea, farfurioare de servit desertul şi tot ce îşi mai putea dori o gospodină cu dare de mână venite cu dedicaţie, direct din atelierele sticlarilor din Turda şi din alte locuri. Dat fiind faptul că din ele şi-a luat prânzul sau şi-a băut vinul tovarăşul, preţurile unor astfel de servicii variază de la 100 la 4-500 de euro.
Pentru că îşi petreceau mult timp în Cabinetele 1 şi 2, acestea erau dotate cu tot soiul de seturi de birou hand-made. Astfel, va fi scos la licitaţie câte un set de birou cu iniţialele lui Nicolae Ceauşescu, şi ale soţiei sale. Fiecare set, ce poartă inscripţia Uniunii Artiştilor Plasici, este alcătuit dintr-o cutie pentru păstrarea accesoriilor, precum agrafe, radiere, capse etc., o casetă destinată hârtiei de corespondenţă şi o mapă de birou. Cele trei piese sunt confecţionate din piele, cu interiorul îmbrăcat în satin, decorate cu iniţialele personajelor cărora le erau destinate, Nicolae Ceauşescu (NC), respectiv Elena Ceauşescu (EC).
Din acest lot face parte şi o cutie de birou care i-a aparţinut lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, purtându-i prin urmare şi portretul. Tovarăşii sovietici îi ofereau omologului lor o cutie din lemn pictat şi lăcuit, cu portretul lui Gheorghiu-Dej pe capac, drept semn al aprecierii obedienţei acestuia faţă de Moscova. Cutia putea fi utilizată pentru păstrarea hârtiei de corespondenţă şi a plicurilor.
Pentru că Nicolae Ceauşescu era şi comandant suprem al Armatei, el a primit în dar de la generalii săi nici mai mult, nici mai puţin decât o sabie aurită. Aceasta poartă dedicaţia generalului de armată Ion Ioniţă, ministru al Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România, ce datează din 1971. Generalul Ion Ioniţă a îndeplinit funcţia de ministru al Forţelor Armate între 1966 şi 1976. În mai 1971 era ridicat la rangul de general de armată, cel mai important rang militar în România perioadei comuniste, de către Nicolae Ceauşescu. Sabia are lama din oţel aurit, decorată cu un bogat element vegetal stilizat, pe ambele feţe. Garda din bronz aurit şi mânerul din bachelită neagră sugerează două piese asemănătoare din perioada regalistă, cărora le-au fost îndepărtate simbolurile specifice acelei perioade pentru a fi reîntrebuinţate.
Dar nu doar “supuşii” ii dăruiau cadouri scumpe preşedintelui României comuniste, ci şi prietenii săi, dictatorii africani. Un astfel de dar este o blană de leopard, trofeu de vânătoare, care va fi scoasă la licitaţie de la preţul de pornire de 1.200 de euro.
Regimul Ceauşescu a dezvoltat legături strânse cu statele africane, în special cu cele conduse de regimuri dictatoriale. În semn de apreciere, în timpul vizitelor oficiale, cuplul Ceauşescu primea cadouri specifice regiunii, precum această blană de leopard.
Soţii Ceauşescu şi copiii lor primeau nu numai astfel de daruri, mai mult sau mai puţin utile, ci şi recunoaşterea unor talente deosebite. De pildă, cine şi-ar fi închipuit vreodată că Elena şi chiar Nicu Ceauşescu, fiul său cel mic, ar fi fost vreodată nişte artişti talentaţi? Mărturie a acestui lucru stau cele două diplome primite de ei de la Festivalul Naţional “Cântarea României”. Cum românul comunist era în general “multilateral dezvoltat”, cei doi au primit diplome generice, fiind laureaţi în general, ei pricepându-se, cu siguranţă, nu doar la una, ci la toate cele 7 arte.
Nu numai Ceauşeştii trăiau în România comunistă, ci un popor întreg. Tabloul vieţii de zi cu zi al românilor se regăseşte în aşa numitul “Lot popolar” al casei Artmark, lot care cuprinde obiecte ce-i vor face pe mulţi să suspine la amintirea copilăriei şi a tinereţii. Vor fi scoase la licitaţie două pachete de ţigarete, “Carpaţi” şi “Naţionale”, din anii ’70 şi ’50 şi o sticlă cu rachiu de pere. Ţigaretele “Carpaţi” erau produse de Fabrica de ţigarete Bucureşti şi au devenit repede unul din simbolurile societăţii româneşti în epoca regimului comunist de după 1965. Cele două feţe ale pachetului sunt identice, decorate cu o secvenţă montană şi un cap de cerb. Ţigaretele „Naţionale“ au marcat anii ’50. Pachetul conţine pe verso o reclamă la ziarul „Scânteia“, oficiosul Partidului Comunist Român. Ambele produse conţin 20 de ţigarete fără filtru şi se vindeau la un preţ scăzut, fiind foarte accesibile. Acum însă, ele pot fi achiziţionate pornind de la 150 de euro.
Un alt obiect interesant este un afiş cu reclamă datând din anii ’70 la CiCo, băutura răcoritoare a românilor care “concura” cu produsele occidentale.
Puteţi cumpăra şi un set format din săpun „Flori de Munte“ şi apă de colonie „Dalia“, 1980, în cutia originală. Setul era produs de cunoscuta, în perioada regimului comunist, fabrică de produse cosmetice Miraj. Preţul de vânzare relativ ridicat situa setul în categoria produselor de lux.
Dar pentru că regimul comunist însemna în primul rând ideologie, nu poate exista o incursiune în epoca de Aur fără insemnele acesteia: stema, steagul, decoraţiile, cravata de pionier, toate ordinele şi medaliile Republicii Socialiste România, dar şi alte elemente de propagandă ca afişe ale congreselor. În această categorie intră obiecte ca: decoraţia „Meritul Militar“, plachetă Protecţia muncii din anii ’70, afişele Congresele Partidului Comunist Român, 1974 şi 1979, ilustratori Gheorghe Călăraşu şi Traian Ispas, Afiş „1 Mai, 1979“, ilustrator Gheorghe Călăraşu (afişul tipărit de Editura Politică marca 35 de ani de la organizarea Frontului Unic Muncitoresc în România), steag PCR, anii ’80 (Steagul Partidului Comunist Român era inspirat după modelul sovietic. De culoare roşie care simboliza lupta de clasă, are în mijlocul fiecărei feţe stema partidului, secera şi ciocanul în interiorul unei cununi din spice de grâu care susţine sigla PCR.
Astfel de simboluri făceau parte din inventarul obligatoriu al fiecărei organizaţii de partid şi erau utilizate cu prilejul unor manifestări publice) şi o mulţime de alte astfel de “branduri” comuniste.
Interesante sunt şi cele două numere din revista “Time” scoase la licitaţie, cel din 18 martie 1966, număr dedicat ascensiunii la putere a lui Nicolae Ceauşescu, (Articolul conţine fotografii color şi alb negru din Bucureşti şi alte regiuni ale ţării, precum şi informaţii la diverse evenimente politice. Frapează portretul dictatorului aflat pe coperta principală, ai cărui ochi roşii contrastează cu tricolorul alăturat) şi cel din 20 septembrie 1948, număr dedicat României de după abdicarea regelui Mihai şi a Anei Pauker. În articolul de fond se vorbea despre interesele economice şi politice ale URSS în România. Figura centrală a analizei era Ana Pauker, definită de autori drept marioneta lui Stalin, pusă să controleze situaţia internă şi politica externă a ţării.
Şi pentru a face o legătură şi cu martori încă vii şi chiar cu făuritori de istorie de ieri şi de azi, încheiem prezentarea obiectelor scoase la licitaţie cu o carte poştală trimisă de Ion Iliescu lui Paul Niculescu-Mizil,în 1966 din Teheran. Niculescu-Mizil era la acea vreme secretar al CC al PCR, responsabil cu domeniul propagandei, ideologiei şi problemele mişcării comuniste internaţionale.
