Regizoarea Carmen Lidia Vidu, distinsă în anul 2015 cu premiul Gopo pentru cel mai bun scurtmetraj documentar pentru filmul ei de debut: "O scurtă istorie Astra Film", a lansat scurtmetrajul "Arad. Jurnalul meu virtual".
"Cadoul meu de An Nou și de ziua mea de naștere e declarația de dragoste pe care am făcut-o parinților mei şi orașului meu în scurtmetrajul <Arad. Jurnalul meu virtual>. Îmi iubesc familia, orașul, vecinii, teatrul, ștrandul, târgul de vechituri, langoșii si multe nimicuri care mi-au facut copilaria să pară cu un pas în realitate și cu unul în fantezie. La mulți ani tuturor! Bucurați-vă de Noul An!" – este mesajul regizoarei Carmen Lidia Vidu la intrarea în 2016.
"Arad. Jurnalul meu virtual" este al doilea scurtmetraj documentar semnat de Carmen Lidia Vidu, distinsă în anul 2015 cu premiul Gopo pentru cel mai bun scurtmetraj documentar, pentru filmul ei de debut: "O scurtă istorie Astra Film". În filmul "Arad. Jurnalul meu virtual", Carmen Lidia Vidu își face și debutul ca actriță, jucându-și propriul rol.
Fimul "Arad. Jurnalul meu virtual" a debutat cu un premiu la festivalurile internaționale, obținând, în septembrie 2015, "Premiul Special al Juriului" la Indian Cine Film Festival 2015. În luna noiembrie, scurtmetrajul a câștigat și o mențiune la 4th Delhi Shorts International Film Festival-15.
Biografie
Carmen Lidia Vidu s-a născut pe 1 ianuarie 1980 și a absolvit Universitatea Naționala de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti în anul 2003.
Cunoscută ca regizor de teatru, Carmen Lidia Vidu a copilărit în Arad, oraș pe care l-a părăsit acum 15 ani, pentru București. Anul trecut, regizoarea a revenit în oraşul de pe graniţă pentru un experiment cinematografic documentar despre oamenii și locurile copilăriei sale. În filmul "Arad. Jurnalul meu virtual", Carmen Lidia Vidu este protagonista unei călătorii virtuale de-a lungul timpului, comprimată într-o singură zi.
Skate park-ul, piața de vechituri, plimbări cu bicicleta prin pădure, biserica, jocurile cu oamenii în vârstă din parc. Dor de Arad și de frumusețea orasului, de vecina ei și de cel mai bun prieten Cristi, service-ul auto al tatălui ei, tramvaiul, karate, teatrul, Filarmonica din Arad, costumul de sirenă și ştrandul – toate apar în film.
Alcătuit atât din momente reale, cât și suprarealiste, parțial din memorie, parțial din imaginația eroinei, locuri văzute de adult prin ochii copilului, momente care au modelat și au contribuit la dezvoltarea și cariera regizoarei, filmul "Arad. Jurnal meu virtual" este o călătorie vizuală și o poveste despre maturizare, dragoste și nostalgie.
"Sunt o visătoare și de multe ori mă relaxez în propria imaginație. Îmi amintesc de un documentar despre Fellini – <Sunt un mincinos înnăscut> – și de faimoasa replică: <Pentru mine, lucrurile cele mai reale sunt cele pe care le-am inventat.> Acest documentar m-a inspirat să încerc propria mea versiune a realității. <Arad. Jurnalul meu virtual> este ca o mărturisire combinată cu o declarație de dragoste. Este confesiunea mea despre cum un oraș poate modela structura unei ființe umane. E o declarație de dragoste pentru părinții mei. Partea nostalgică vine din faptul că, după ani, mi-am amintit cum eram atunci când eram tânără, îmi imaginam că, îndată ce voi termina liceul, voi schimba lumea. Am făcut parte din generația MTV, am crescut în pop-cultura americană, eram toți sub presiunea tinereții, să devii un geniu la 23 de ani, să ajungi în vârf la 24, rapid și agresiv. Am venit la București pentru asta, uneori am fost, alteori nu am fost în vârf. Acum am ajuns la maturitate. Cu maturitatea este cel mai dificil să ai de-a face, nu cu copilăria sau cu bătrânețea. <Arad. Jurnalul meu virtual> este modul meu de a percepe realitatea, unghiul meu subiectiv și felul în care oamenii și lucrurile s-au intersectat cu drumul meu. Tonul filmului este nostalgic, puțin trist, puțin melodramatic, un pic narcisist, un pic de fantezie; singular, infantil, anacronic, ambițios, la fel ca mine", astfel își descrie regizoarea, care crede cu tărie că "nu există poveşti impersonale", cel mai nou film de scurtmetraj.
Conceptul, scenariul, regia și producția executivă a filmului îi apartin lui Carmen Lidia Vidu. Filmul a fost realizat de o echipă de profesioniști, cărora li s-au alăturat și mulți voluntari.
Carmen Lidia Vidu a montat douăsprezece spectacole de teatru pe scenele Capitalei – de la Teatrul Național, Teatrul Odeon și Teatrul Nottara, până la cele mai importante spații independente – Teatrul Act, Green Hours sau Godot Cafe Teatru.
Cel mai nou spectacol de teatru montat de Carmen Lidia Vidu este "Eu. O casă de păpuși", o adaptare modernă după "O casă de păpuși", capodopera lui Henrik Ibsen, și poate fi văzut în ianuarie 2016 la Teatrul Odeon.
Anul 2015 a fost unul dintre cei mai plini din cariera regizoarei. Carmen Lidia Vidu a câștigat Premiul Gopo pentru cel mai bun scurtmetraj documentar cu filmul "O scurta istorie Astra Film".
În 2015, Carmen Lidia Vidu a montat spectacolul "Eu. O casă de păpuși" la Teatrul Odeon și a regizat scurtmetrajul documentar "ARAD. Jurnalul meu virtual".
Tot în anul 2015, Carmen Lidia Vidu a colaborat cu Ion Bârlădeanu la expozitia foto-video "București. O lume de Ion Bârlădeanu și Carmen Lidia Vidu", realizată la Hanul Gabroveni și a regizat "Constanța. A Dancing City”, un proiect cultural foto-video despre estetică, dans și orașe.
