– Corespondenţă din La Valletta, Malta
Majoritatea celor care au fost premiaţi în cadrul celei de-a XXV-a ediţii a galei premiilor Academiei Europene de Film au făcut un apel la politicieni să susţină mai mult cultura. Concluzia a tras-o regizorul Bernardo Bertolucci, care în ciuda stării precare de sănătate a fost prezent la eveniment, care a spus că “Europa este un vis, iar noi trebuie să visăm în continuare”.
Preşedintele Academiei Europene de Film, Wim Wenders, ţine în mână un biscuite şi-l întoarce pe toate părţile în timp ce-l ţintuieşte cu privirea ca şi cum în acel biscuite stau toate problemele cinamtografiei europene. La un moment dat îşi ridică privirea spre mine – cu degetele groase începe să fărâmiţe uşor biscuitele – şi mă întreabă, înainte ca eu să încep interviul propriu-zis dacă consider Malta – locul unde a avut loc anul acesta a 25-a ediţiei a galei premiilor Academiei Europene de Film – o alegere bună. Întrebarea este retorică, afară sunt peste 15 grade, pe când în anii trecuţi – Essen, Tallinn sau Berlin, termometrele nu depăşeau 0 grade celsius. Zâmbim amândoi, iar eu îi răspund că da, iar el, zâmbind în continuare îmi spune că peste doi ani vrea să aleagă un loc şi mai cald. Nu ştiu dacă îşi doreşte asta pentru că vrea neapărat ca acestă gală să se asemene mai mult cu cea a Oscarurilor de la Los Angeles sau cu cea de la Cannes, ambele beneficiind de vreme frumoasă şi de ceva mai multe grade celsius decât ar utea să ofere continentala Europă la începutul lunii decembrie.
Dar vremea este probabil cea mai mică problemă a cinematografiei europene, care se confruntă cu o tăiere a bugetelor ca urmare a crizei economice care durează de câţiva ani. “Este ciudat că atunci când vorbeşti cu politicienii europeni toţi se arată a fi susţinători înfocaţi ai culturii europene, însă când vine vorba de ajustări bugetare primele tăieri sunt făcute la departamentele de cultură”, spune Wenders care este de părere că se poate face film cu bugete mici, dar nu se poate face o promovare acceptabilă în aceste condiţii. “Filmele cu buget mic sunt mai bune, mai frumoase, pentru că cineaştii sunt obligaţi de buget să găsească diverse soluţii şi multe dintre acestea sunt foarte creative”, este de părere Preşedintele Academiei Europene de Film.
Europa nu poate fi Hollywood
De cele mai multe ori bugetele mici sunt folosite în principal pentru realizarea peliculei, iar pentru promovare nu mai rămân bani, ca atare multe dintre pelicule rămân la stagiul de proiecţii în festivaluri sau alte evenimente culturale, acestea din urmă atrăgând numai un anumit tip de public. “Nu avem puterea financiară de a susţine o lansare aşa cum fac colegii noştri de la Hollywood. Bugetele lor de promovare depăşesc cu mult bugetul de realizare a unui film european”, explică Wenders. În plus, peste ocean mai există un mecanism care funcţionează ca tot unitar: “Ei au o singură industrie, noi, în Europa, avem aproape 50 de industrii şi este foarte greu ca toată lumea să acţioneze la unison”. De aceea, singurele filme europene care ajung în cinematografe sunt cele premiate la festivaluri precum Berlin, Cannes sau care iau premiile Academiei Europene de Film, iar dintre acestea puţine sunt cele care vor reuşi săajungă pe locuri fruntaşe în box office.
O performaţă ca aceea realizată de coproducţiile “Un soldat care ştia prea multe/ Tinker Tailor Soldier Spy” (Marea Britanie/Franţa/Germania) sau “Doamna de Fier/The Iron Lady” (Franţa/Marea Britanie/Germania), care au adunat zeci de mii de spectatori în primul weekend, în fiecare ţară unde a fost lansat, nu este uşor realizabilă. Tot de neatins, pare şi primul weekend a pelicului lui Cristian Mungiu, “După dealuri”, care a adunat peste 20.000 de spectatori în weekendul de lansare în România – dar, oarecum, acest fapt este explicabil, premiera având loc după ce a fost proiectat foarte mult în străinătate şi după ce a adunat premiu după premiu la diverse festivaluri.
În timpul interviului, Wenders s-a declarat de mai multe ori împotriva politicii duse de reprezentanţii Uniunii Europene. “UE înseamnă numai bani, bani, bani… dar nu este chiar aşa. UE înseamnă cultură”. Acelaşi lucru l-a spus şi Maria de Medeiros, ambasador al filmului european din partea Academiei, care a declarat că “este nevoie de cultură, de film, pentru a înţele lumea. Nu un steag sau graniţele desenate ne definesc identitatea, nimic nu ne-o defineşte mai mult decât arta”.
Tudor Giurgiu şi politicienii
România a fost reprezentată pe lista nominalizaţilor de doi cineaşti – Tudor Giurgiu, la categoria cel mai bun scurtmetraj european al anului, cu “Superman, Spiderman sau Batman”, şi Cristian Mungiu, la categoria cel mai bun scenariu al anului pentru pelicula “După dealuri”.
După ce Helena Danielsson a fost prima care a urcat pe scenă pentru a-şi ridica statueta dedicată premiului pentru coproducţie europeană, a venit rândul categoriei cel mai bun scurtmetraj european. Categoria, unde au fost nominalizate 14 pelicule, a fost una în care lupta a fost destul de strânsă, toate producţiile câştigând premiul pentru cel mai bun scurtmetraj la diverse competiţii internaţionale. Premiul Academiei Europene de Film a ajuns la românul Tudor Giurgiu, nominalizat din partea juriului Festivalului Internaţional de Film din Valladolid – pelicula românului a câştigat acolo premiul juriului pentru cea mai bună dramă şi BAFTA/LA premiul pentru excelenţă.
Giurgiu, prezent la cerominia din La Valletta, a urcat pe scenă în aplauzele publicului, ridicându-şi premiul de la rusul Grigory Dobrygin. La începutul discursului de acceptare al premiului, Giurgiu a spus că se bucură foarte mult pentru această distincţie şi a menţionat că acest premiu vine chiar în ziua când românii sărbătoresc ziua naţională. În continuare, acesta a spus că şi-ar dori “ca politicienii noştri să fie mai atenţi cu problemele pe care le are industria cinematografică românească care se bazează pe instituţii slabe”. În timpul discursului lui Giurgiu, actriţa Helen Mirren, prezentă la ceremonie, dădea îngăduitor din cap, fiind de acord cu cele spuse de cineastul român. Ceva mai târziu, o dată ce s-a continuat anunţarea premiilor, tot mai mulţi oameni de cinema au avut aceeaşi linie a discursului: instituţiile şi spectatorii trebuie să sprijine mai mult cinematografia europeană.
Cristian Mungiu a pierdut premiul pentru cel mai bun scenariu al anului în faţa cuplului Tobias Lindholm şi Thomas Vinterberg pentru pelicula “Jagten/The Hunt”, regia semnată tot de Vinterberg. Pelicula a fost una dintre cele care au primit cele mai multe nominalizări în cadrul acestei gale a Premiilor Academiei Europene de Film.
Helen Mirren despre ea…
În cadrul galei, lui Helen Mirren i s-a decernat premiul pentru modul în care a reprezentat Europa în cinematografia mondială. Introducerea a fost realizată de producătorul Sir Michael Gamble, care a spus că a avut plăcerea să lucreze cu Mirren la mai multe filme “pentru copiii”, referindu-se la câteva pelicule în care Mirren a fost protagonista unor scene extrem de senzuale. Evident, întreaga sală s-a amuzat pe această temă, iar după filmuleţul de prezentare al actriţei britanice, aceasta a urcat pe scenă începându-şi discursul în acelaşi ton: “Vă mulţumesc că-mi recunoşteţi meritul de a fi o curvă!”, lucru care a făcut sala să râdă şi să aplaude în acelaşi timp. A completat adăugând că a avut chiar şi modele în acest sen, pe Jeanne Moreau şi Monica Vitti. Mirren a povestit că nu a visat niciodată să se facă actriţă, dar pe când avea 16 ani şi lucra ca ospătăriţă în Brighton s-a adăpostit de ploaie într-un cinematograf. “De fapt era un cinematograf mai special, în care se proiectau filme de artă sau filme porno şi unde mirosea a urină, alcool şi tutun”, a spus Helen Mirren. Actriţa nu a nimerit în timpul unui film deochiat, ci la “Aventura” lui Michelangelo Antonioni, iar filmul a făcut-o să-şi dorească să devină actriţă.
Michael Haneke – marele câştigător şi în 2012
După ce a obţinut anul acesta la Cannes Palme d’Or-ul pentru cel mai bun film, pentru “Amour”, austriacul Michael Haneke a venit în Malta pentru a lua cam tot ce era de luat (mă refer, din nou, la categoriile considerate cele mai importante): cel mai bun actor, cea mai bună actriţă, cel mai bun regizor şi cel mai bun film.
“Amour” spune povestea unui cuplu parizian în vârstă, amândoi foşti muzicieni, care încearcă să facă faţă unor situaţii complicate în momentul în care soţia se îmbolnăveşte grav. Considerat – şi pe bună dreptate – cel mai uman film al lui Haneke, pelicula este construită din cadre simple realizate cu – deja celebra – cameră fixă, spectatorul neavând nevoie de o construcţie de imagine complicată pentru a simţi ceea ce regizorul încearcă să transmită. Aşa că, în ciuda modului simplu de a reda povestea în imagini, aceasta este una extrem de intensă: filmul se deschide cu o secvenţă puternică din care aflăm deznodământul: Anne (soţia) urmează să moară. Bun şi acum, ce se mai întâmplă? Dacă în “Das Weisse Band/Panglica albă” regizorul a lăsat deznodământul pentru finalul filmului, în cazul “Amour” a decis că povestea nu stră în prezentarea deznodământului acolo unde-i stă locul – la final. Filmul este despre cu totul şi cu totul altcev decât despre un final trist, este despre o poveste de dragoste, despre cum această dragoste poate supravieţui până la finalul vieţii. Simplă, dar foarte intensă, povestea lui Haneke i-a făcut pe mulţi spectatori – de la vizionarea la care am participat – să iasă din sală cu ochii în lacrimi, şi erau atât femei cât şi bărbaţi.
Premiile Academiei Europene de Film – 2012
Filmul european al anului 2012 – “Amour”, regia Michael Haneke (Franţa/Germania/Austria)
Regizorul european 2012 -Michael Haneke, pentru pelicula “Amour”
Actorul European 2012 – Jean-Louis Trintignant, “Amour”
Actriţa europeana – Emmanuelle Riva, “Amour”
Scenaristul European al anului 2012 – Tobias Lindholm & Thomas Vinterberg, “Jagten/The Hunt” (Danemarca)
Premiul de imagine “Carlo di Palma” – Sean Bobbitt, “Shame” (Marea Britanie)
Monteurul european – Joe Walker, “Shame” (Marea Britanie)
Scenograful european – Maria Djurkovic, “Tinker Tailor Soldier Spy” (Marea Britanie/Franţa/Germania)
Compozitorul european – Alberto Iglesias, “Tinker Tailor Soldier Spy” (Marea Britanie/Franţa/Germania)
Descoperirea europeană a anului 2012 – “Kauwboy”, regia Boudewijn Koole (Olanda)
Cel mai bun documentar 2012 – Prix ARTE – “Hiver nomade”, regia manuel von Sturler (Elveţia)
Cea mai bună animaţie 2012 – “Alois Nebel”, regia Tomáš Luňák (Cehia/Germania/Slovacia)
Cel mai bun scurtmetraj – “Superman, Spiderman sau Batman”, regia Tudor Giurgiu (România)
Premiul pentru coproducţie europeană – Helena Danielsson (Suedia)
Premiul pentru întreaga carieră – Bernardo Bertolucci
European Achievement in World Cinema – Helen Mirren
Premiul People’s Choice – “Hasta la Vista”, regia Geoffrey Enthoven (Belgia)
Premiul “Young Audience” – “Kauwboy”, regia Boudewijn Koole (Olanda)
