Printre campioanele plictiselii se numără pelicule despre producerea și livrarea obiectelor sau documentare fictive despre viața sexuală a regizorului David Lynch.
În prezent, recordul de durată este deținut de pelicula experimentală „Logistics“ (2012), care ține 51.420 minute sau 857 ore sau aproape 36 de zile. Este un manifest împotriva consumerismului conceput de artiștii suedezi Erika Magnusson și Daniel Andersson, o călătorie inversă, în timp real, a produsului din raftul în care este expus spre vânzare în Suedia înapoi către fabrica din China unde obiectul a văzut pentru prima oară lumina zilei. În mod simbolic, a fost ales un pedometru, aparat ce înregistrează automat numărul de pași efectuați de un pieton și viteza sa de deplasare. Până în prezent, a fost proiectat doar de trei ori. În afara autorilor, nu se știe dacă l-a văzut cineva vreodată cap-coadă.
Al doilea este excepționalul, tensionatul, imprevizibilul „Paint Drying“, apărut anul acesta, un film care te ține timp de 10 ore și 7 minute cu sufletul la gură. Subiectul? Vopsea uscându-se pe un gard. Acțiunea? Aceeași. Regizorul este Charlie Lyne (25 de ani), blogger și editorialist la The Guardian, care a vrut să protesteze astfel împotriva cenzurii și a modului arbitrar în care sunt clasificate filmele, proiectul fiind finanțat prin Kickstarter. Inițial, pelicula fusese programată să dureze 14 ore, însă, din păcate, actrița din rolul principal s-a uscat mai repede decât fusese prevăzut.
Aflat în prezent pe locul al treilea în același top, „Cinematon“ (2011) are 11.700 minute și a fost început în 1978, dar se mărește pe an ce trece. Constă din aproape 3.000 de fragmente de film mut, fiecare durând 3 minute și 25 de secunde, în care sunt filmate celebrități făcând diferite lucruri (de pildă, Terry Gilliam mănâncă o bancnotă de 100 de franci). „Matrjoschka“ (2006 – 5.700 minute) este opera artistei germane Karin Hoerler și constă într-o serie de imagini acoperind detalii din aceeași fotografie care, în timp, se modifică într-un mod insesizabil. Aceasta reprezintă un băiat pe o bicicletă ce trece pe lângă o casă. Producțiile „The Cure for Insomnia“ (1987 – 5.220 minute) și „The Longest Most Meaningless Movie in the World“ (1968 – 2.880 minute) sunt descrise perfect de titlurile lor: succesiuni de secvențe luate din alte părți și lipite laolaltă.
Alte două producții merită amintite în mica noastră trecere în revistă a filmelor-maraton. Primul este „How Does David Lynch Do It?“, apărut în 2010, o discuție de 30 de ore purtată cu șase personaje despre viața sexuală a lui David Lynch.
TOP
The Longest Most Meaningless Movie in the World“ (1968 – 2.880 minute)
„How Does David Lynch Do It?“ (1968 – 1.800 minute)
„Matrjoschka“ (2006 – 5.700 minute)
„Paint Drying‘ (2016 – 607 minute)
