Filmele sud-coreene difuzate la TVR au ajuns, într-un an şi jumătate, cele mai vizionate seriale TV din România, surclasând producţiile proprii ale televiziunilor comerciale. Analişti media şi sociologi explică pentru RL cum se justifică succesul acestor programe.
Serialele coreene au intrat în România în iulie 2009, când canalul public de televiziune a lansat „Giuvaerul palatului”, o istorie în 70 de episoade cu poveşti şi intrigi din timpul unei dinastii regale ce a domnit între anii 1494 şi 1544. Într-o limbă greu de înţeles pentru români şi cu o promovare timidă, programul a fost descoperit târziu de public, însă reacţiile de pe forumuri şi bloguri (în special koreafilm.ro) au declanşat fenomenul. O telespectatoare, sub pseudonimul Lotte, povesteşte entuziasmată pe blogul său că a descoperit serialul după 15 episoade: „E un serial de nota 10 (…). Toate sunt foarte bine puse la punct, multă fineţe, atenţie la detaliu, acţiune, intrigă, uneori ai impresia că tind spre perfecţiune! Nu se poate compara cu serialele care rulează în prezent la TV, majoritatea penibile şi sub orice critică. Am încetat demult să mai urmăresc astfel de… nimicuri, dar acum este altceva. În sfârşit, ceva de valoare!”. Serialul descrie viaţa la palatul regelui prin prisma bucătăriei regale şi a celor care lucrează acolo. Lotte apreciază „decenţa, seriozitatea, autenticitatea, muzica, decorul şi, desigur, cultura coreeană. Nu este doar un film, este o imagine a Coreii venită de acum 500 de ani să ne dea o lecţie de bun-simţ, rafinament şi respect”.
„Nu numai sexul şi vulgaritatea fac rating”
Ca mesajul Lottei sunt sute, postate de telespectatorii cuceriţi de producţiile sud-coreene, în dauna celor sud-americane sau a producţiilor româneşti. Analistul media Petrişor Obae explică pentru România Liberă: „Sunt o alternativă la ce este pe piaţa TV în acest moment, iar principalul punct de atracţie ţine de specificul şi cultura unei zone puţin (ca să nu spun deloc) prezente în spaţiul TV. Cu tot ce implică acestea – de la gastronomie şi viaţa de zi cu zi la artă şi ierarhii sociale. Şi fac asta fără să forţeze audienţa cu tot felul de artificii (nu există scene de nuditate). E un semn bun. Nu numai sexul, vulgaritatea şi goliciunea de dragul ratingului (reţeta cunoscută de români) aduc succesul unui serial. Din punct de vedere al eficienţei, aceste filme au fost clar un succes pentru TVR: costuri de achiziţie mici cu rezultate de audienţă excelente”.
De altfel, Petrişor Obae a publicat la începutul acestui an pe paginademedia.ro datele de audienţă pe 2010, unde „Furtună la palat” a depăşit în mediul urban toate celelalte seriale din audiovizualul românesc, inclusiv costisitoarele producţii proprii ale televiziunilor comerciale.
„Succesul din România a influenţat politica de achiziţii la televiziuni din Ucraina şi Bulgaria”
Cum a ajuns TVR să cumpere aceste programe? Luminiţa Boerescu, referent de specialitate selecţie programe TV, declară: „A fost dorinţa de a prezenta programe care să ofere conţinut ideatic şi artistic de o calitate superioară, diferite de producţiile de televiziune obişnuite, care, în marea lor majoritate, la noi se repetă plictisitor, ca o morişcă”. Pe de altă parte, se ştia că serialele „au trezit un adevărat val de interes în Asia (în special în Japonia) şi la unele posturi TV din SUA”. „Succesul din România a influenţat şi politica de achiziţii a unor televiziuni din Ucraina şi Bulgaria”, spune Luminiţa Boerescu, care crede că publicul agreează astfel de programe din dorinţa „de a evada perpetuu într-o poveste cu eroi ce reprezintă, cu simplitate, modele morale perfecte, care trăiesc într-o lume exotică, fascinantă, colorată, dominată de pudoare şi decenţă în egală măsură. Sunt concepte pe care lumea contemporană le-a uitat”.
Televiziunea publică le pregăteşte telespectatorilor o altă incursiune, în epoca medievală a Chinei, serial ce va fi difuzat în a doua parte a anului.
„Este tot o soluţie comercială”
Şi totuşi, ce l-a determinat pe telespectatorul român să migreze dinspre telenovelele sud-americane sau serialele româneşti cu poveşti ţigăneşti spre îndepărtata Coree? Antropologul Vintilă Mihăilescu spune: „Oricine ar avea răbdare să aplece urechea (şi ochiul…) la dorinţele publicului ar observa că în ultima vreme (greu de spus cam de când, dar nu de mult…) se înregistrează mai mult o saturaţie faţă de oferta existentă decât o orientare cât de cât coerentă într-o direcţie sau alta. În acest sens, «evaziunea» din coti¬dianul spectaculos şi umorul gros se face în diferite direcţii, pe care le putem înregistra însă doar pe măsură ce televiziunile fac astfel de noi «oferte», de la intro¬du¬cerea timidă a docu¬men¬ta¬rului la, iată, teleno¬vele coreene. Acestea din urmă au avantajul că îmbină un cotidian mai plauzibil cu o doză de exotism care le face mai atractive. Pentru televiziuni este tot o soluţie comercială. Ar trebui să fie însă şi un semn că îşi pot permite să fie ceva mai creative fără a pierde la rating!”.
TVR1 – Al şaselea serial
Serialele coreene se difuzează la TVR din iulie 2009 (iniţial de la ora 17.10, acum de la ora 18.30). Primul serial a fost „Giuvaerul palatului”, urmat de „Furtună la palat” (octombrie 2009) şi „Secretele de la palat” (februarie 2010). În vara trecută s-a reluat „Giuvaerul palatului”. La începutul lui august 2010 se lansaproducţia „Cronicele frumoasei luptătoare” şi imediat după acesta „Legendele palatului: Doctorul Hur Jun”. Din noiembrie 2010 şi până azi rulează cea de-a şasea producţie sud-coreeană, „Legendele palatului: Prinţul Jumong”.
PRINŢUL JUMONG – Serial de 31 milioane de dolari
Cel mai recent serial difuzat de TVR 1, „Legendele palatului: Prinţul Jumong”, prezintă viaţa legendarului prinţ Jumong Taewang, într-o producţie din 2006, cu 81 de episoade.
Considerat fondatorul, în anul 37 î.Chr., al regatului Goguryeo, unul dintre cele trei regate istorice coreene, Jumong, la fel ca Alexandru cel Mare sau Ginghis Han, a devenit un adevărat mit. A fost unul dintre acei eroi care şi-au copleşit generaţia şi au schimbat istoria. Jumong a fost nu numai un mare prinţ, ci şi un om care a trăit o frumoasă poveste de dragoste.
Fimul are un buget estimat la 31 milioane dolari. La data lansării, în ţara de origine, a fost cel mai urmărit serial dintre toate producţiile sud-coreene. Din acest motiv, de la 60 de episoade, cât era estimat s-a ajuns la 81. Drepturile de difuzare au fost cumpărate de Japonia, Mongolia, Taiwan, Hong Kong, Vietnam, Singapore, Thailanda, Malaiezia şi Filipine înainte de premiera coreeană. L-au mai cumpărat apoi televiziuni din Canada, Marea Britanie, SUA, Coreea de Nord, Tanzania, Turcia, Uzbekistan, Kazahstan, Iran etc.
“Nu este doar un film, este o imagine a Coreei venită de acum 500 de ani să ne dea o lecţie de bun simţ, rafinament şi respect”. LOTTE, telespectator
