Centrul Clujului a trecut prin schimbări radicale în ultimul secol și jumătate. La sfârşitul secolului al XIX lea, Biserica parohială „Sfântul Mihail“ era înconjurată de numeroase clădiri ce aparţineau diverşilor oameni de afaceri ai oraşului.
Este vorba de clădiri ridicate în epoci succesive, deoarece acolo era un vad comercial foarte bun. În urma preocupărilor de amenajare a pieţei centrale, au fost demolate mai multe edificii, printre care s-au numărat şi dughenele aflate în jurul bisericii romano-catolice.
În cadrul aceluiaşi program urbanistic, autoritățile au deschis o nouă arteră de circulaţie – Uliţa Olarilor, devenită ulterior Strada Sfintei Biserici, actuala Iuliu Maniu –, menită a uşura traficul şi a facilita accesul din piaţa centrală spre piaţa de lemne şi cărbuni a oraşului, aflată în zona actualei Pieţe Avram Iancu. Tot atunci, clujenii au ridicat numeroase imobile noi, care au conturat piaţa centrală a Clujului și care îi conferă aspectul actual.
Dintre acestea trebuie amintite cele două palate ale Statusului romano catolic („clădirile gemene”), aflate la colţul de est al străzii Iuliu Maniu, palatul primei Societăţi de Asigurare şi Hotelul „Continental”.
Clădirea Primei Asociaţii Maghiare de Asigurări a găzduit, până nu de mult, sediul Librăriei Universităţii. Edificiul a fost ridicat între 1912-1913, de către întreprinzătorul în construcţii David Sebestyén, pe baza proiectelor realizate de către arhitecţii Aladar Kármán şi Gyula Ulmann. Pe locul vechii clădiri cu un nivel, întreprinzătorul a ridicat un nou imobil, cu patru etaje, destinat locuinţelor. Intenţia sa era aceea de a închiria noile apartamente cetăţenilor cu dare de mână.
Dezvoltarea accelerată a oraşului a conturat necesitatea construirii unui hotel la standarde internaționale. Această nevoie a fost impusă de faptul că oraşul Cluj se transforma, încet-încet, într-o importantă metropolă a vieţii politice şi culturale a Transilvaniei. Acesta este contextul în care municipalitatea a hotărât că este necesară ridicarea unui hotel în piaţa centrală.Drept urmare a cerinţei realizării unui hotel-restaurant modern, de tip occidental, în anul 1894, conducerea orașului a hotărât demolarea vechiului Hotel „Naţional“ şi construirea, pe acelaşi teren, a unuia nou, numit Hotel „New York“.
Proiectul lui Lajos Pákey
Proiectul clădirii a fost elaborat de către Lajos Pákey, arhitectul principal al Clujului acelor vremuri. Aşezată la intersecţia a două străzi, cele două faţade ale clădirii oferă privirii un decor bogat, realizat în stil eclectic.
Intrarea principală a fost plasată la colţul imobilului și este accentuată printr-un turn. Prin anul 1950, clădirea funcţiona ca şi cămin studenţesc, iar din 1960, ea şi a redobândit menirea originală, adică aceea de hotel. La parterul luxosului imobil, a funcţionat – încă de la înfiinţare –, timp de mai multe decenii, o cafenea, care purta numele edificiului.
Cafeneaua „New York“ a devenit, în scurt timp, cel mai renumit centru literar şi artistic al oraşului. Personalităţi marcante ale timpului – oameni politici, jurnalişti, scriitori, precum şi numeroşi artişti – se întâlneau aici și comentau -evenimentele politice şi culturale ale vremii. Tot aici, la o cafea între prieteni, scriitorii acelei perioade îşi citeau manuscrisele.
Una dintre personalităţile importante ale epocii, aflată printre prezenţele obişnuite ale cafenelei, era scriitorul maghiar Jókai Mór. Fin cunoscător al societăţii româneşti şi maghiare din acea vreme, Jókai Mór a fost, de multe ori, oaspete al hotelului între 1871 şi 1879.
Mai târziu, în memoria lui, municipalitatea clujeană a dat numele său actualei străzi Napoca. Şi dacă tot am pomenit de Jókai Mór, îmi place să cred că acesta a citit fragmente din scrierile sale auditoriului aflat pe terasa cafenelei. În romanul intitulat Săracii bogaţi, Jókai Mór prezintă, printre altele, într un cadru romantic, o veche legendă, culeasă din folclorul locuitorilor Ţării Haţegului şi a Văii Jiului. Legenda vorbeşte despre un baron din Ţara Haţegului, poreclit „Fatia negra”, pentru că îşi acoperea faţa cu o mască neagră. Îndrăgostit de o ţărăncuţă autohtonă, acesta s-a transformat într un „haiduc aristocrat”. El şi-a format o ceată alcătuită din oamenii locului, cu care, noaptea, îşi prăda vecinii bogaţi, iar ziua – în calitate de judecător al districtului – le cerceta plângerile. „Fatia negra” se bucura de un respect deosebit din partea locuitorilor din zonă, fapt pentru care a rămas în amintirea lor până în ziua de azi.
Cine este „Fatia negra“
Personajul literar din romanul lui Jókai Mór este inspirat de un personaj istoric real. Este vorba de baronul Vasile Nopcea / Nopcsa, descendentul uneia dintre cele mai ilustre familii românești din sudul Transilvaniei. El era înrudit prin multiple legături cu alte familii nobiliare românești, precum Cândea de Râu de Mori, maghiarizată sub numele de Kendeffi, Salanțiu de Silvașu de Jos, maghiarizată sub numele Szalanczy sau Bârceanu, maghiarizată sub numele de Barcsay. Vasile Nopcsa a devenit celebru în contextul Revoluției de la 1848. Deși el era considerat drept un membru de vază al aristocrației maghiare, el și-a asumat identitatea românească chiar pe Câmpia Libertății din Blaj, la Marea Adunare Națională din 3/15 mai. Cronicile consemnează că el a ridicat mâna înmănușată pentru a depune jurământul de credință față de națiunea română. Atunci, Alexandru Papiu-Ilarian i-a strigat: Vasilică Nopcea, jos mănușa! Aristocratul român și-a rupt mănușa albă și și-a continuat netulburat jurământul. Atitudinea sa a fost percepută de maghiarii ardeleni drept un soi de trădare. Romanul lui Jókai Mór, în care baronul român este portretizat drept un bandit, poate fi considerat drept un soi de răzbunare literară a intelectualilor maghiari la adresa aristocratului din Țara Hațegului. Vasile Nopcea l-a dat în judecată pe Jókai Mór, însă a pierdut procesul.
Proprietari penali
Situația juridică a hotelului clujean este complicată, iar acesta riscă să se transforme într-o ruină. Clădirea fostului Hotel „Continental“ a fost vândută, după căderea comunismului, la licitație. Ea a fost cumpărată inițial de un controversat om de afaceri din Alba Iulia, Dorel Tămaș.
După ce acesta fost pus sub acuzare pentru fapte penale, el a fugit din țară, iar clădirea a rămas abandonată. Lichidatorii firmelor sale au vândut fostul hotel la licitație. Clădirea fost cumpărată de un alt om de afaceri penal, Ioan Bene, unul dintre apropiații fostului ministru PSD, Ioan Rus. Și acesta a ajuns după gratii, iar restaurarea fostului hotel de fost oprită.
