Artiștii Operei Maghiare de Stat au pus în scenă, duminică seara, un spectacol deosebit. Este vorba de de musicalul Elisabeta Bathory/Bathory Erzsebet. ”Musicalul realizat de György-Pejtsik Szomor şi Tibor Péter-Miklós este construit după legităţile intrigii unui roman poliţist. Privit din perspectiva anchetatorului care porneşte în elucidarea misterului, povestea „contesei sângeroase” are un deznodământ neaşteptat”, spun reprezentanții operei clujene.
Pentru realizarea acestui spectacol, regizorul maghiar Bertalan Bagó a mobilizat o echipă de peste 150 de oameni: solişti, balerini, actori, instrumentişti, corişti și personal de scenă. Efectele scenice, luminile, și decorurile create de Rita Vereckei sunt spectaculoase, la fel şi costumele realizate de Borbala Kiss. Mişcarea scenică poartă semnătura coregrafului maghiar Peter Novák. Conducerea muzicală a fost asigurată de dirijorul Szabolcs Kulcsár, care a dirijat orchestra, corul şi soliştii Operei Maghiare. Rolul contesei sângeroase a fost jucat de Katalin Benedekffy.
O poveste plină de intrigă
Misterul din jurul vieţii şi morţii contesei Elisabeta Báthory a născut de-a lungul timpului vii şi palpitante dispute istorice şi, în egală măsură, a înflăcărat imaginaţia scriitorilor, poeţilor, compozitorilor, regizorilor de film şi teatru. ”Din 1614 când a murit întemniţată în propriul castel, până astăzi, legendele au prins viaţă dând naştere unui număr impresionant de creaţii artistice muzicale, documentare, biografii, filme, cărţi de ficţiune, albume de muzică, până şi păpuşi sau logo-uri, tricouri şi postere, industria mass-media fabricând un adevărat brand. În centrul tuturor acestor mituri se află imaginea unei femei cu o personalitate dominatoare, pasională şi temperamentală, a cărei obsesie pentru frumuseţea şi tinereţea veşnică a condus-o către înfăptuirea a nici mai mult nici mai puţin decât 650 de crime, ale căror vicime erau tinere fecioare, în al căror sânge se spune că se scălda, pentru a-şi păstra prospeţimea tinereţii. Numeroasele plângeri în urma dispariţiei tinerelor, fie ţărănci de pe moşie, cărora li se promitea un câştig consistent, fie nobile atrase de către contesă şi acoliţii ei sub pretextul de a învăţa eticheta curţii şi bunele maniere, au ajuns la regele Mathias al II-lea al Ungariei, care a ordonat o anchetă în 1610 pentru a se stabili vinovăţia contesei. În urma audierii a peste 300 de martori şi a stabilirii verdictului de crimă şi sadism, aceasta a fost închisă într-o cameră zidită în castelul de la Csejte unde s-a înfometat murind la 54 de ani”, rezumă reprezentanții Operei Maghiare de Stat destinul frumoasei contese din Transilvania.
”În urma unor întrebări legitime pe care şi le pun unii autori asupra cauzelor atrocităţilor comise de contesă, ipotezele unei erori sau a unei condamnări comandate sunt variante posibile. Contesa Bathory a fost una dintre cele mai bogate şi influente femei din vremea sa. Averea sa era râvnită de mulţi rivali. Femeile, în vremea respectivă nu puteau primi prerogativele puterii unui bărbat, drept pentru care în urma morţii soţului ei, contesa nu a avut voie să se ridice la pretenţiile unui nobil-bărbat. Fiind o femeie deosebit de inteligentă şi educată (vorbea patru limbi spre deosebire de mulţi nobili care erau analfabeţi), a fost capabilă să-şi administreze sigură averea şi s-a considerat liberă după moartea soţului ei. Frumoasă şi pasională, se pare că a avut mai mulţi amanţi şi, refuzând să se căsătorească, a ultragiat curtea nobiliară şi mai ales, biserica. În 1729, în “Tragica historia”, prima carte consacrată lui Bathory, semnată de eruditul iezuit László Turóczi acesta relatează pe larg despre crimele şi băile de sânge pe care contesa Bathory le făcea pentru a întineri. Dar în 1817, când au fost publicate pentru prima dată actele anchetei din secolul al XVII-lea, s-a dovedit că totul era o legendă. O servitoare a pretins că Elisabeta Bathory ar fi notat într-un caiet, numele a peste 600 de victime şi că îi trimitea soţului ei descrieri despre atrocităţile comise. Acest caiet, precum şi scrisorile amintite nu s-au găsit niciodată. Odată intrată în imaginarul popular avid de fantastic şi supranatural, povestea pare să se fi amplificat şi denaturat”, mai spun reprezentanții echipei care a dramatizat soarta Elisabetei Bathory.
