Anunțul făcut, joi, de Academia suedeză, privind laureatul Premiului Nobel pentru Literatură din anul 2016 a stârnit numeroase reacții pe plan intern și internațional. Astfel, premiul a fost acordat lui Bob Dylan, pentru că a creat o nouă formă poetică de expresie în marea tradiție a cântecului american.
Pe plan intern, anunțul Comitetului Nobel de la Stockholm a reacții diverse.
De exemplu, scriitorul Mircea Cărtărescu a scris, joi, pe pagina sa de Facebook că este șocat și dezamăgit de nominalizare.
„Mi-am şters prima postare, făcută la mare surpriză. Poate-o s-o şterg şi pe-asta, că nu mi-am revenit din şoc şi încă vorbesc aiurea… Nu cred că Dylan avea nevoie de premiul ăsta; până la urmă, totuşi, de ce nu? Nimeni nu contestă că e un mare poet şi un geniu muzical (eu l-am şi tradus, uite coperta!) Dar mi-e atât de milă de scriitorii adevăraţi, Adonis, Ngugi, DeLillo şi alţi 2-3 care aproape că aveau premiul în buzunar! Cum naiba s-or simţi acum? Şi-mi pare atât de rău pentru marii scriitori care îmbătrânesc la coadă, maeştrii şi favoriţii mei: Pynchon, Lobo Antunes, Amos Oz, John Ashbery, Vila-Matas… Ne-a făcut-o comitetul Nobel de data asta!”, a scris Mircea Cărtărescu, pe Facebook.
Cu toate acestea, el a revenit, vineri, cu o nouă explicație, în care precizează că s-a răzgândit și califică decizia Comitetului Nobel drept „minunată”.
„Iată poziția mea definitivă, după ce peste noapte (un sfetnic bun) am cântărit toate argumentele pro și contra: este minunat că Bob Dylan a primit premiul Nobel pentru literatură! Literatura nu este o cetate cu ziduri rigide, ci un loc deschis, supus tuturor influențelor și schimbărilor, o oglindă a lumii așa cum e ea în fiecare moment. Deschiderea literaturii spre zonele marginale, spre cultura pop, spre stradă, spre altceva și altfel nu poate fi decât fericită. În personalitatea lui Bob Dylan avem, iconic, acest melanj de tradiție populară și tradiție a modernității poetice, îmbinare de Woody Guthrie și Dylan Thomas, posibilă numai prin mijlocirea unui uriaș talent”, a continuat el.
Criticul literar Paul Cernat a racționat, tot pe Facebook, declarându-se surprins de „disprețul unor scriitori față de asocierea poezie-muzică”.
„Faţă de 99% din poezia mainstream – de valori variabile, dar sterilă şi autosuficientă – care se scrie azi, îi prefer oricând pe excelenţii „textieri” (în realitate: poeţi adevăraţi) Bob Dylan, Jim Morisson, Tom Waits, Leonard Cohen sau Nick Cave. Pe lângă faptul că refac legătura directă, emoţională cu publicul de pretutindeni, ei refac, de fapt, dinspre zona culturii pop-rock, legătura, pierdută în modernitate, cu marea tradiţie poetică a trubadurilor & truverilor şi, mai înainte, a aezilor care, nu-i aşa, „cintau” tot felul de lucruri. Orfeu şi Homer, nişte bieţi textieri acolo, şi ei… Mărtuirisesc că dispreţul unor scriitori faţă de asocierea poezie-muzică mă surprinde, mai ales când vine de la adepţi (în teorie…) ai fuziunii dintre cult şi popular, dintre genurile artistice ş.a.m.d.”
Filosoful Mihai Şora a publicat pe pagina sa de Facebook câteva versuri scrise de Bob Dylan pentru un album apărut în 1965, cu menţiunea ”Domnul Bob. Rezonabil”, potrivit News.ro.
„And if my thought-dreams could be seen,/ they’d probably put my head in a guillotine,/ but it’s alright, Ma, it’s life, and life only”, sunt versuri din cântecul ”It’s Alright, Ma (I’m Only Bleeding)”, înregistrat pe albumul ”Bringing It All Back Home” (1965) al lui Bob Dylan.
Într-o postare ulterioară, Mihai Şora a scris:
„Când domnul Bob a început să cânte, prin anii ’60, generaţia mea trecuse deja – cu ochii larg deschişi – prin două războaie mondiale, cunoscuse, într-o formă sau alta, frigul, foamea şi furia ocupaţiei naziste, iar unii, mai la răsărit, se aflau sub cizma sovietică (de care nu au izbutit să scape decât decenii mai târziu). Prin urmare, tot ce au căutat oamenii generaţiei mele, după atâta amar de ani bubuiţi de zgomote, a fost liniştea. Liniştea, da: uneori, ea poate să însemne mai mult decât pacea. Oricât mi-aş struni urechile astăzi, tot nu mă pot obişnui cu tărăboiul din unele muzici recente. Greu de aflat în detaliu ce socoteli au onorabilii domni ai juriului Nobel, însă nu cred că, premiindu-l pe Bob, poţi salva Americile de personajul acela (catindat) cu meşă blondă (al cărui nume nu l-am ştiut niciodată şi nu ţin să-l învăţ de acum înainte)”
Scriitorul și editorul Claudiu Komartin, susține că „mulți naivi au impresia că Premiul Nobel celebrează valoarea”.
„Nu zice nimeni că Bob Dylan nu e poet. Şi nu zice nimeni că lyricsurile lui nu au fost fredonate de două, dacă nu de trei generaţii. şi că până şi cei care ironizează situaţia asta îl consideră un mare artist al ultimei jumătăţi de secol. Dar tocmai a luat premiul Nobel pentru literatură, despre care mulţi naivi au încă impresia, în ciuda tuturor chiflelor din istorie, că celebrează valoarea, aia cu V mare, ca la manelişti. că premiul ăsta te face nemuritor, te bagă-n istorie, îţi asigură postumitate şi viaţă de noapte, vorba altui poet. Chiar, Tudor Chirilă e sau nu e poet? Asta aşa, ca să mă lămuresc şi eu. Dar Brel? Zău că eu consider că Brel ar fi meritat Nobelul mai mult decât Le Clezio şi Modiano la un loc. dar, ca să revin la sujet, voi aţi citit roman de Bob Dylan („Tarantula”)? sau memoriile lui? Oare Patti Smith nu e îndreptăţită la Nobel, dacă tot? Sau Nick Cave?”, a scris el, potrivit Mediafax.
Scriitoarea Alexandra Mihalcea îi critică pe românii care s-au arătat nemulțumiți de faptul că Bob Dylan a primit Premiul Nobel pentru Literatură.
„Facts: Bob Dylan e cântăreţ, compozitor ŞI scriitor. A publicat nişte cărţi. Nu multe. De prin ʼ96 tot e propus pentru premiul ăsta de l-a luat azi. Mai mult, în unele universităţi de prin SUA îi sunt studiate poeziile. Dar na, cum tot românul se crede poet, dar nu tot românul le are cu cântatul, trăieşte cu impresia că unul care cântă nu poate fi şi poet. Daʼ de Cohen ce ziceţi, fraţilor? Că şi ăla cântă. Şi… surprise, surprise!, e şi poet! Ba cică mai e şi romancier. Eat this! Şi cum de l-am uitat eu pe Vîsoţki? Nici ăla nu-i poet? ”, a scris ea.
Obama l-a felicitat pe Dylan. Un cotidian catolic a criticat decizia Academiei suedeze
„Felicitări unuia dintre poeţii mei preferaţi, Bob Dylan, pentru un Nobel bine meritat”, a scris Barack Obama pe Twitter.
L’Osservatore Romano, cotidianul semi-oficial al Vaticanului, a publicat un articol în care a afirmat că muzicianul Bob Dylan este „doar un compozitor”, informează Associated Press, potrivit News.ro. Cotidianul Vaticanului recunoaşte că „unele dintre versurile lui Bob Dylan sunt frumoase” şi că muzica sa aparţine unui artist ”care a influenţat generaţii întregi”. Însă, în acelaşi articol, jurnaliştii de la Vatican spun că Bob Dylan este „doar un compozitor” şi că „scriitorii adevăraţi”, care ştiu ce înseamnă să scrii o carte, ar putea să nu fie prea fericiţi în legătură cu alegerea laureautului premiului Nobel pentru literatură din acest an.
Potrivit semnatarului textului, Comitetul Nobel a recompensat cu siguranţă „marele talent” al lui Bob Dylan. Însă mulţi dintre artiştii care s-au inspirat din cântecele frumoase ale lui Dylan au scris apoi versuri „cu adevărat plictisitoare”. „Decizia Comitetului Nobel cu siguranţă nu îi va mulţumi pe scriitorii adevăraţi, precum câştigătorii potenţiali Don De Lillo, Philip Roth şi Haruki Murakami, care cunosc cantitatea uriaşă de muncă pe care trebuie să o depună pentru a scrie un roman”, se afirmă în acelaşi articol.
Salman Rushdie
„De la Orfeu la Faiz, cântecul şi poezia au fost strâns legate. Dylan este un urmaş strălucit al tradiţiei barzilor. Este o alegere minunată”, a scris Salman Rushdie, autorul volumului „Versetele satanice”, pe Twitter.
Stephen King
„Sunt entuziasmat că Bob Dylan a câştigat premiul Nobel. Este un lucru mare şi benefic, într-un anotimp al josniciilor şi al tristeţii”, a scris romancierul cunoscut pentru romanele horror și thriller, pe Twitter.
Joan Baez
Interpreta şi compozitoarea americană de origine mexicană Joan Baez, colaboratoare şi prietenă a lui Bob Dylan, a transmis pe pagina sa de Facebook un mesaj prin care aduce un laudatio compozitorului premiat, potrivit News.ro.
„Premiul Nobel pentru Literatură este încă un pas spre nemurirea lui Bob Dylan. Artistul-compozitor rebel, impredictibil este exact unde premiul Nobel pentru Literatură trebuie să fie. Darul său în privinţa cuvintelor nu poate fi întrecut. Din repertoriul meu care se întinde pe 60 de ani, niciun cântec nu a fost mai emoţionant şi mai bogat în profunzime, mister, furie, frumuseţe şi umor decât cele ale lui Bob. Niciunul nu mi-a făcut plăcere mai mare să-l cânt. Niciunul nu-mi va face”, au fost cuvintele lui Joan Baez.
Bruce Springsteen
Artistul i-a transmis felicitări lui Bob Dylan publicând un pasaj din autobiografia sa, „Born to run”, lansată recent.
„Bob Dylan este părintele ţării mele”, scrie Bruce Springsteen în autobiografia sa. ”«Highway 61 Revisited» şi «Bringing It All Back Home» nu au fost doar albume mari, dar ele au reprezentat momentul iniţial al expunerii mele la versiunea adevărată a locului în care trăiam. Întunericul şi lumina sunt acolo, vălul iluziei şi minciunii a fost dat într-o parte”. M-a inspirat şi mi-a dat speranţă. El a pus întrebările pe care oricine altcineva era prea temător să le pună, mai ales un băiat de 15 ani: «Cum este… să fii de unul singur?». S-a deschis o prăpastie seismică între generaţii şi, brusc, te simţeai orfan, abandonat în mijlocul istoriei, debusolat. Bob a arătat adevăratul nord”. Am fost singuri câteva momente şi mi-a mulţumit că sunt acolo şi mi-a spus: «Dacă este ceva ce pot să fac pentru tine…» Mi-am spus: «Glumeşti?» şi i-am răspuns: «A fost făcut deja»”
Bob Dylan a primit, joi, Premiul Nobel pentru Literatură 2016, pentru că a creat o nouă formă poetică de expresie în marea tradiție a cântecului american. potrivit Academiei Suedeze.
„Timp de 54 de ani s-a reinventat. Un exemplu extraordinar este modul său extraordinar de a face rime, de a compune refrene, cât și modul de a gândi”, a declarat un oficial al Academiei Suedeze, Sara Danils.
Cine este Bob Dylan
Bob Dylan este considerat a fi unul dintre cele mai influente personaje ale secolului al XX-lea. El este perceput drept simbolinovaţiei în muzică şi cultură, fiind primul artist care a îmbinat muzica populară cu ambiţiile intelectuale.
După mutarea sa la New York, în 1961, a început să cânte în cluburi de noapte şi în cafenele, în Greenwich Village. L-a întâlnit pe producătorul muzical John Hammond şi a semnat contractul pentru albumul său de debut, cu titlul „Bob Dylan” (1962). În anii ce au urmat a înregistrat mai multe albume care au avut un impact fulminant asupra muzicii comerciale: Bringing It All Back Home and Highway 61, remasterizat în 1965, „Blonde On Blonde” în 1966 şi „Blood On The Tracks” în 1975. A fost un muzician prolific şi în următoarele decade, când a scos „Oh Mercy” (1989), „Time Out Of Mind” (1997) sau „Modern Times” (2006).
Turneele lui Dylan din 1965 şi 1966 au atras foarte multă atenţie. Pentru o perioadă, a fost însoţit de regizorul D. A. Pennebaker, care a documentat atmosfera din preajma scenei în filmul „Dont Look Back” (1967). Dylan a înregistrat un număr mare de albume în jurul unor teme precum condiţiile sociale ale oamenilor, religia, politica şi dragostea. Versurile au fost continuu publicate în noi ediţii, sub titlul „Lyrics/ Versuri”. Ca artist, este extrem de versatil; a fost un pictor activ, actor şi scenarist. În afara compoziţiei de albume, Dylan a publicat lucrări experimentale precum „Tarantula” (1971) şi colecţia „Writings and Drawings” (1973).
A scris autobiografia „Chronicles” (2004), care prezintă amintirile sale din primii ani petrecuţi în New York şi care oferă o privire asupra vieţii sale aflată în centrul culturii pop.
Revista Rolling Stone l-a clasat pe Bob Dylan pe locul al doilea în topul celor mai mari 100 de artişti realizat în anul 2011 şi pe locul al şaptelea în clasamentul celor 100 cei mai importanţi muzicieni alcătuit în 2008.
Decizie surprinzătoare
Decizia Comitetului este una surprinzătoare, întrucât printre favoriții criticilor și ai caselor de pariuri figurau poetul sirian Adonis sau scriitorului kenian Ngugi Wa Thiong’o, cât și japonezul Haruki Murakami, britanicul Salman Rushdie, dramaturgul norvegian Jon Fosse, scriitorul albanian Ismail Kadare şi americanii Don DeLillo, Joyce Carol Oates şi Philip Roth.
Principiile de bază ale Premiului Nobel pentru Literatură
Alfred Nobel a dorit ca acest premiu să fie decernat acelei persoane care a produs „cea mai remarcabilă lucrare, îndreptată spre un scop nobil”, nu doar în domeniul beletristicii, ci și al altor tipuri de scriitură care, „prin formă și stil, dau dovadă de valoare literară”.
Decernarea premiului se face ținând cont de anumite criterii, se precizează pe site-ul oficial.
Astfel, „nu se pune problema unei regiuni cu un anumit context politic sau de un război între Vest și Est. Este, mai degrabă, vorba despre autori care, prin integritatea lor, au dat naștere unor voci reprentative pentru cultura veche, care fie a fost eradicată de opresori sau a căror existență a fost supusă unor amenințări constante. Din zonele problematice ale Europei Centrale au apărut mai mulți autori care au dat voce experiențelor traumatice prin care au trecut, cu scopul de a aduce în discuție valori umane esențiale, valori care sunt în concordanță cu filozofia lui Nobel. Acesta este doar un aspect al Premiului Noel pentru Literatură. În cele din urmă, premiul nu se acordă celor care prezintă o viziune a vieții, care vor să portretizeze moștenirea culturală sau angajamentul scriitorului față de o anumită temă. În schimb, Premiul Nobel pentru Literatură celebrează puterea artistică prin care experiențele umane au fost transpuse în universul literar”.
