În această seară se joacă la Teatrul Maghiar de Stat „Pelicanul”, cea mai nouă premieră a uneia dintre cele mai bune trupe de actori din ţară. De altfel cap de afiş sunt doi actori de top, adevăraţi răsfăţaţi ai Premiilor Uniter: Imola Kézdi şi Bogdán Zsolt. Regizorul Felix Alexa revine astfel la Cluj montând din nou o piesă a celebrului dramaturg nordic August Strindberg.
Vorbind despre montarea sa, regizorul Felix Alexa spune: ”Pelicanul este o piesă de cameră, face parte din cele cinci piese de cameră pe care Strindberg le-a scris spre sfârșitul vieții. Sunt niște piese foarte muzicale, la nivelul muzicalității stărilor sufletești, muzicalitatea ritmurilor scenelor. Am și mers în această direcție în spectacol. Am lucrat mult la ritmurile diferite ale fiecărei scene. Strindberg era pasionat de muzică, cânta la unele instrumente, și cumva când a scris piesele avea în cap o anumită muzicalitate interioară a pieselor. Relațiile dintre personaje se dezvoltă cu suișuri și coborâșuri violente, ca un fel de partitură muzicală foarte ritmată (…) Acest spectacol este o imagine a lumii în care trăim, cinică, de o violență latentă ce izbucnește uneori exploziv. O lume a distrugerii și autodistrugerii sufletești. Strindberg este de o modernitate acută tocmai prin detaliile acestei apocalipse familiale pe care ne-o prezintă cu umor negru și prin situații limită. Acolo unde speranța a murit și iluziile devin inutile începe teritoriul senzațiilor și emoțiilor extreme.
Acest teritoriu straniu l-am explorat în Pelicanul alături de o echipă de actori minunați”.
Regizorul a declarat că „Pelicanul” este o piesă mult mai puțin realistă decât „Domnișoara Iulia”, prima sa colaborare cu trupa maghiarului clujean, fiind caracterizată, cu precădere, de senzațiile vizuale și senzuale. Strindberg are, în opinia lui Felix Alexa, o viziune violentă asupra familiei și a omenirii, lucru care îi conferă actualitate chiar și în 2016. Această violență este totodată poetică, personajele fiind în același timp odioase și sublime. Regizorul a precizat că a conceput spectacolul Pelicanul ca un fel de muzică a senzațiilor, a sentimentelor personajelor.
”În Pelicanul am mers într-o zonă mult mai absurdă, și nerealistă, și în același timp am păstrat ceea ce, pentru mine, este un numitor comun al pieselor lui Strindberg: intensitatea jocului actoricesc, o anumită emoție dusă uneori la extreme, o încărcătură emoțională dusă la limită aproape. Piesele lui Strindberg, cu toate că au fost scrise în urmă cu aproape 100 de ani, sunt și azi foarte moderne, tocmai pentru că sunt scrise de un om, care a avut o viziune aproape apocaliptică a lumii în care trăim.”
A juca Strindberg ”e ca și cum ai dansa pe muchie de cuțit, pe marginea prăpastiei, acolo unde în fiecare clipă poți să cazi”. Rolurile din piesă sunt ”de substanță, lucrate pe un anumit tip de senzație.” Din distribuția spectacolului, pe lângă Imola Kézdi şi Zsolt Bogdán, fac parte actorii Éva Imre, Péter Árus și Melinda Kántor.
