Duminică 10 mai 2015, de la ora 11.00, la Sala Mică a Teatrului Național din București, renumitul antropolog Vintilă Mihăilescu va prezenta o conferinţă cu tema „Omul și tehnologia. O istorie antropologică a viitorului“.
„Dacă «eternitatea s-a născut la sat», viitorul s-a născut… în Renaștere”, spune Vintilă Mihăilescu. ”Până la modernitate, Omul avea un trecut; odată cu modernitatea, individul are un viitor. Omul ia locul lui Dumnezeu și declară că sunt cel ce sunt; mai mult, sunt cel ce devin, conform cu libertatea de neîngrădit a individului. O «mistică» optimistă a viitorului şi a stării finale de echilibru (civilizaţie, comunism, piaţă, etc.) se instalează în societățile moderne, încrezătoare în evoluție, progres, dezvoltare. Și omenirea începe să evolueze în tot felul de moduri…
Cu timpul, această «evoluție» devine tot mai rapidă, în primul rând datorită (noilor) tehnologii: ritmul de schimbare crește exponențial și se emit chiar «legi» care constată acest lucru. Dar încotro ne duce această nouă «evoluție»? Spre orizontul indefinit al perfectibilității Omului, atât de drag pionierilor modernității – consideră promotorii acestor noi tehnologii și Piața care le folosește. Acestui «trans-umanism» optimist i se opune însă un «post-umanism» îngrijorat de excesele dominației Omului.
Ni s-a spus că am ajuns la «sfârșitul Istoriei»; ce urmează după? A început deja un alt viitor al unui alt tip de Om?”
Vintilă Mihăilescu, născut în 1951, este profesor universitar doctor şi şeful Catedrei de Socio-logie a Facultăţii de Ştiinţe Politice, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. În 1993 obţine titlul de Doctor în Psihologie, cu teza ”Ungureni şi pământeni. O analiză etnopsihologică”.
În 1990 a iniţiat organizarea Societăţii de Antropologie Culturală din România (SACR), al cărei preşedinte a fost între 1994 şi 2000. A desfăşurat o intensă activitate de cercetare la Centrul de Cercetări Antropologice al Academiei Române. Între 1992 şi 2000 a fost membru al Société des Européanistes, cu funcţia de secretar pentru Europa de Est. În perioada 1997-1999 a fost directorul Observatorului Bucureşti în cadrul programului PHARE de Dezvoltare rurală. Din 1998 este colaborator permanent la revista Dilema Veche, unde deţine rubrica „Socio-hai-hui”. Începând cu acelaşi an şi până în 2000 a fost editor-şef al Yearbook of the Romanian Society of Cultural Anthropology.
Membru în consiliul ştiinţific și apoi director al: Center for the Study of Balkan Society and Culture (Graz), Ethnobarometer (Roma/Amsterdam), International Association of South-East European Anthropology (Londra) şi South-East European Academic League (Sofia).
A avut numeroase burse de studii la Mission du Patrimoine Ethnologique. A fost Visiting Professor la multe universităţi şi centre de studii avansate din Franţa, Elveţia, Germania, Belgia, Canada, Ungaria şi Bulgaria. A fost directorul general al Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti între 2005 și 2011.
În 2006 a fost decorat de Preşedintele României pentru serviciile aduse culturii române.
Dintre numeroasele sale lucrări publicate amintim doar câteva: ”Fascinaţia diferenţei” (1999), ”Socio hai-hui. O altă sociologie a tranziţiei” (2000), ”Sfârşitul jocului. România celor 20 de ani” (2010), ”Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică” (2013), ”Povestea Maidanezului Leuțu” (2013), ”Fascinația diferenței. Anii de ucenicie ai unui antropolog” (2014).
Până la modernitate, Omul avea un trecut; odată cu modernitatea, individul are un viitor. Omul ia locul lui Dumnezeu și declară că sunt cel ce sunt; mai mult, sunt cel ce devin, conform cu libertatea de neîngrădit a individului.“
