15.3 C
București
joi, 28 martie 2024
AcasăInternaționalSecretele Master Chef-ilor

Secretele Master Chef-ilor

De curând a început la PRO TV un nou sezon al emisiunii „Master Chef“. Emisiunile de până acum au avut audiențe-record, lăsând competiția cu mult în urmă. Trei noi chefi sunt „tartorii“ competiției – Patrizia Paglieri, F.O.A. (Florin Scripcă) și Adrian Hădean.

Despre această emisiune și despre ”filosofia” gastronomiei am vorbit și noi cu cei trei maeștri bucătari care ne-au povestit de unde le vine pasiunea pentru gătit, ce mâncăruri de suflet au și ce cred ei că se ascunde în spatele succesului unui chef.

Ce v-a convins să răspundeți provocării acestei emisiuni?

Adrian Hădean: Mi-a plăcut provocarea în sine și am acceptat-o când am aflat că MasterChef va avea o altă abordare. Am considerat că va fi o etapă nouă din viața mea, care-mi va aduce noi oportunități. Așa că sunt aici și mă bucur pentru decizia luată.

Patrizia Paglieri: Îmi plac provocările de orice tip, sunt mereu deschisă către lucruri noi. „Master Chef“ este o nouă etapă a vieții mele.

F.O.A. (Florin Scripcă): Îmi plac provocările și pe aceasta am acceptat-o deoarece îmi oferă posibilitatea de a influența viața unor viitori bucătari. „Master Chef“ nu este doar o emisiune despre mâncare, ci despre ce poți face cu ea, atunci când ești talentat. Asta e cheia, dacă ai un talent, să afle despre el cât mai multe persoane, să poţi fi apreciat şi să-l poţi apoi dezvolta, pentru ca mai multă lume să se bucure de el.

Cum ați ajuns să gătiți prima oară?

F.O.A.: În primul rând din curiozitate, deoarece vroiam să aflu secretele bucătăriei, ale gustului sublim și să învăț diferite tehnici de preparare. Apoi, plăcerea de a mânca ceva pregătit de mine însumi și satisfacția oamenilor pentru care am gătit, dar și faptul că sunt destul de pofticios
m-au împins să pun mâna și să gătesc din ce în ce mai mult.

P.P.: Pentru mine bucătăria este o tradiție de familie. Am început să gătesc de mică împreună cu bunica, de la care am învățat foarte multe lucruri pe care mi le amintesc și astăzi. Apoi, când aveam 14 ani, mama a deschis un restaurant în Italia și de atunci am început să o ajut în bucătărie. Așa s-a născut pasiunea pentru ceea ce fac astăzi.

A.H.: Gătitul m-a fascinat de mic, de când o urmăream pe bunica preparând o mulțime de bunătăți și până la ajutorul pe care îl ofeream alor mei în bucătărie, unde eram frecvent implicat în mai tot ce se pregătea în casă. Ulterior mi-am descoperit și pasiunea pentru gătit, în perioada mea de debut când lucram în diverse restaurante, mai mult în practică decât pe posturi remunerate. Contactul cu gătitul profesionist l-am avut extrem de repede, la doar 19 ani. La 24 de ani s-a întâmplat să fiu pus în situația de a conduce o bucătărie. M-am descurcat și… asta a fost. După aceea am lucrat destul de mult în alte poziții, fără a mai avea responsabilitatea întregii bucătării, până când m-a ajuns din nou viața din urmă și am fost nevoit să trec iar la cârmă.

Care este mancarea dvs. preferată?

P.P.: Îmi plac fructele de mare, pastele, gustările tradiționale italienești, precum salata de caracatiță, flori de dovlecei umplute și carpaccio.

F.O.A.: De fiecare dată altceva, sunt atâtea mâncăruri și nu mă pot limita la un fel anume; acum aș alege o porție de porcini proaspeți culeși și gătiți în pădure la foc de lemne.

A.H.: Chiar dacă sună surprinzător, nu am un fel preferat. Îmi place să gătesc și îmi place tot ceea ce gătesc. Evident, am preferințe culinare, dar ele sunt influențate de anotimp, de locul unde mă aflu, de starea pe care o am sau pur și simplu de inspirația din acel moment.

Mai aveți vreme să gătiți și acasă?

F.O.A.: Din păcate, nu prea am timp. Dar atunci când am, o fac cu mare plăcere.

A.H.: Tot mai puțin. Gătesc micul dejun… E acel moment al zilei pe care îl petrec împreună cu familia și mai gătesc atunci când încerc rețete noi sau mă pregătesc pentru diverși clienți. Dar acasă compensează soția și mă simt cu adevărat răsfățat.

P.P.: Trebuie să recunosc că nu am mult timp liber la dispoziție, așa încât acasă gătesc destul de rar. Însă mama este cea care gătește mult acasă și uneori o ajută și Francesco, fiul meu, pasionat și el de bucătărie.

Acum, chiar în acest moment, ce se află în frigiderul dvs. personal?

P.P.: Când am plecat astăzi din bucătărie, frigiderul meu exploda. Mama stă acasă și se gândește mereu la ce să îi gătească lui Francesco, motiv pentru care suntem mereu bine aprovizionați. Acum am în frigider vreo șapte feluri de cașcaval, mozzarella, gorgonzola, sos barbeque, iaurt cu fibră pentru Francesco, iaurt natural pentru mine și iaurt cu fructe pentru mama. Înainte să plec de acasă o vecină mi-a adus zacuscă, care trebuie să recunosc că e bună. Legume am mereu în frigider: roșii cherry, castraveți, ceapă, usturoi, morcovi. Și sigur mai sunt și alte ingrediente.

F.O.A.: Cârnați picanți crud-uscați din vacanța din Italia, unt, ouă bio, ceapă roșie, ceapă verde, usturoi, ardei iute, tahina, cașcaval maturat, roșii de țară, Jamon Pata Negra, semințe de chia, unt de cocos extra virgin și cam atât. De obicei am mai multe legume de la piață, dar m-ați prins nepregătit.

A.H.: Frigiderul meu personal, probabil, e gol întrucât de ceva vreme nu mai suntem acasă, fiind plecați din Cluj pentru filmările „Master Chef“.

Ce „rol“ veți juca în acest show?

F.O.A.: Eu joc rolul meu, nu pot fi altfel decât cum sunt. Cum ar spune englezii “what you see is what you get”. Colegii de la Flavours mă vor recunoaște, pot fi foarte dur, dar și înțelegător.

A.H.: Nu joc nici un rol. Poate doar dacă îmi propun să mă interpretez pe mine însumi. Ceea ce vedeți nu este deloc un rol dinainte stabilit. Sunt eu, natural și sincer, cu principiile și rigorile pe care le impun celor cu care lucrez în profesia mea și pe care le voi impune și în acest concurs. A fi jurat presupune o responsabilitate foarte mare, pentru că ești pus în situația de a avea un cuvânt de spus în creionarea destinului unor oameni și nu cred că te poți juca cu asta. De aceea sunt foarte serios cu ceea ce fac și încerc să jurizez cât se poate de corect și să fiu foarte sincer cu concurenții.

P.P.: Nu jucăm nici un rol, vom fi naturali, exact așa cum suntem și în viața cotidiană.

Care este momentul în care mâncarea devine artă?

A.H.: Cred că arta apare doar cu multă muncă și mult studiu. Chiar dacă ai un munte de talent, nu poți făuri cu adevărat arta, în orice domeniu, nu doar în ceea ce privește mâncarea, fără să te documentezi, să studiezi, să depui efort și să muncești zi-lumină, aproape, pentru ceea ce faci. Dar ingredientele necesare pentru a face cu succes această meserie se întrepătrund și sunt indispensabile fiecare: talent, muncă multă, pasiune. Și atunci, totul devine mai ușor.

F.O.A.: Atunci când tehnicile de preparare sunt stăpânite foarte bine și creația poate prelua controlul.

P.P.: Mâncarea devine o artă atunci când cel care o gătește o face cu scopul de a lăsa o amintire despre el, când preparatul are un mod de prezentare deosebit. Când gătești doar cu scopul de a satisface foamea sau când o faci din obligație, atunci nu o mai putem numi artă.

Aveți modele printre marii bucătari ai lumii?

F.O.A.: La început a fost Jamie Oliver (ca și pentru alte milioane de suflete), apoi Gordon Ramsay, iar acum este René Redzep, bucătarul-șef al restaurantului Noma din Danemarca. Cred că mă regăsesc în curajul lui. Este excentric în bucătarie și viziunea lui a transformat restaurantul său în unul dintre cele mai influente din lume.

P.P.: Claudio Sadler, Carlo Cracco, dar şi Enrico şi Roberto Cerea, doi fraţi italieni care provin dintr-o familie de bucătari.

A.H.: Am multe modele. Unul dintre preferații mei e Raymond Blanc, pentru că e un autodidact și mai ales pentru că, francez fiind, a reușit să obțină două stele Michelin în Marea Britanie (și să le și păstreze), cu restaurantul său.

Care este cea mai incredibilă poveste pe care ați trăit-o în bucătărie?

A.H.: Una dintre întâmplările mele preferate s-a petrecut cu câțiva ani în urmă, când, din motive obiective, am rămas fără brigadă înaintea unei mese importante, în Franța. Trebuia să gătim un meniu de patru feluri pentru 250 de oameni. Echipa mea a fost nevoită să revină în țară, dar promisiunea e promisiune și am rămas eu pentru a le livra prietenilor francezi masa pe care o așteptau și pentru care plătiseră în avans. Am alcătuit o echipă formată dintr-o doamnă fără multă experiență în bucătărie, însă extrem de harnică, un jucător de rugby foarte inimos și un elev de la un liceu hotelier. Am reușit să punem mâncarea pe masă, am primit aplauze pentru ea, am primit farfurii goale la final. În acel moment am realizat că orice e posibil și că șovăiala nu are ce să caute în bucătărie. A fost una dintre cele mai importante lecții din viața mea de bucătar.

P.P.: Nu am trăit în mod special o poveste incredibilă, însă ce mi se pare cu adevărat fascinant este faptul că am reușit să îmi fidelizez clienții și sunt oameni care continuă să vină în restaurantul meu și după 15 ani.

F.O.A.: Bucuria de a duce la bun sfârșit un eveniment de 4.000 de persoane cu o echipă formată din 2 bucătari și 6 entuziaști. Feedback-ul a fost senzațional.

Dați-ne, vă rugăm, o rețetă de suflet.

P.P.: Flori de dovlecel umplute, este o rețetă veche pe care bunica mea o gătea. Când e crudă, floarea de dovlecel se deschide și poate fi umplută cu șuncă de Parma, parmezan, dovlecel fiert, amaretto și apoi timp de 15 minute se ține la cuptor, acoperită, la 180-200 de grade. Se servește cu garnitură de dovlecei trași la tigaie, ceapă călită și puțin busuioc proaspăt.

F.O.A.: Rețetele de suflet nu se divulgă.

A.H.: Cum devine o rețetă simplă una de suflet? Când adaugi factorul uman și-o asociezi unei amintiri. Când gătesc, gătesc mereu pentru cineva și acest lucru își pune amprenta asupra tuturor preparatelor. Pun de fiecare dată suflet în ce gătesc, pentru că asta îmi place să fac, dar când asociezi preparatele și oamenii pentru care gătești, atunci ele devin automat unele de suflet, pentru că mereu îți vor trezi amintiri plăcute și oameni dragi îți vor veni în minte. Am multe astfel de rețete de suflet, fără ca rețeta în sine să fie ingredientul esențial, dar cele care mă vor urmări mereu sunt toate lucrurile pe care mi le gătea bunica în vacanțele când stăteam la ea.

În ce relații sunteți cu cei care consideră înfometarea o nouă “religie”?

F.O.A.: În relații nu tocmai bune. A te înfometa în mod frecvent și intenționat este în primul rând foarte dăunător pentru sănătate. În al doilea rând, dacă scopul este slăbitul, efectul de multe ori este exact opusul. Nu o spun din povești, ci așa arată statisticile. Privându-ne de nutrienți esențiali, corpul intră în stare de alertă și grăsimile se depun mai ușor, plus că nu este un act ce poate fi susținut pe termen lung și mai devreme sau mai târziu organismul cedează iar atunci ai tendința să mănânci mult mai mult, tocmai din lipsa aceea de mulți nutrienți. Îmi pare atât de rău că mâncarea a ajuns să fie un inamic pentru mulți, când, de fapt, este unul din principalii noștri aliați. A mânca este una din cele mai mari bucurii ale vieții.

P.P.: Nu sunt de acord cu înfometarea. Însă, pe de altă parte, fiecare este liber să își aleagă calea în viață, iar eu nu sunt în măsură să judec.

A.H.: Am o problemă cu înfometarea pentru a slăbi, care este cu adevărat periculoasă și lipsită de justificare sau de orice raționament logic și, prin urmare, nu încurajez deloc asemenea practici.

Ne-ați putea da o definiție mai “filosofică” a meseriei dvs.? Ce este de fapt un mare bucătar, un chef?

F.O.A.: Până la urmă, scopul este să aduci bucurie oamenilor, să le deschizi sufletul, să-i bucuri, să-i înveselești, să-i ajuți să poarte culori mai vii când ies pe stradă și toate acestea pot începe cu meseria de bucătar. Un mare bucătar este acel om dispus să împărtășească din pasiunea lui pentru mâncare și să transmită mai departe dragostea pe care o simte prin fiecare îmbucătură.

A.H.: Îmi place să cred că dăruim bucurie. Îmi place să-mi propun să ghidez oamenii să descopere și altceva, să iasă din tiparele cu care sunt obișnuiți și să se bucure de gusturi noi, de combinații inedite, de preparate sănătoase și autentice care să aducă un plus de valoare în viața lor. Gastronomia fiind și o artă, cei pentru care gătești și care consumă în mod regulat se cultivă și ei prin ceea ce le oferi, învață să aprecieze și să-și dezvolte gustul și apetitul și, încet-încet, își schimbă și stilul de viață ca urmare a acestor descoperiri.

P.P.: Bucătarul adevărat le dăruiește oamenilor momente de neuitat, prin intermediul mâncării pregătite de el, le stârnește emoții și are rolul de a-i face pe oameni să-și amintească mereu de preparate cu adevărat excepționale.

Cele mai citite

Românii din Spania se încred în România: trimit bani, transferă expertiză și atitudine sănătoasă

Repatriot, platforma care conectează românii din afara granițelor cu țara, a condus misiunea economică România-Spania, desfășurată în perioada 21-27 martie în Barcelona și Insulele...

Proiect de pace durabilă

Anulată de două războaie în curs, Ucraina și Gaza, și umbrită de conflicte potențiale, precum cel din jurul Taiwanului, pacea este din nou tematizată....

România intră în Schengen cu spațiul aerian și maritim din 31 martie. Precizările chestorului Bogdan Despescu

Chestorul general de poliţie Bogdan Despescu, secretar de stat în MAI, a afirmat, joi, că, începând cu ziua de duminică, odată cu intrarea în...
Ultima oră
Pe aceeași temă