Lou Ferrante este un fost membru al Mafiei care şi-a lăsat în urmă trecutul criminal. După ce a petrecut aproape 10 ani într-un penitenciar federal de maximă securitate, Ferrante a făcut recurs cu succes şi a ieşit din închisoare ca un om complet schimbat.

Începând din 21 martie, în fiecare joi, la ora 22.00, îl veţi vedea pe Discovery Channel în calitate de gazdă a unei emisiuni cu şi despre mafioţi, ”Secretele gangsterilor” , în care el intră în cele mai periculoase penitenciare din lume pentru a lua interviuri de la foştii lui ”colegi”.

Despre viaţa lui tumultuoasă ne-a vorbit şi nouă Lou Ferrante într-un interviu acordat în exclusivitate României libere.

Născut şi crescut în Queens, New York, Ferrante şi-a petrecut adolescenţa deturnând şi jefuind camioane împreună cu gaşca lui. Ulterior, a fost atras în celebra familie mafiotă Gambino. La scurt timp după ce a împlinit 20 de ani, Ferrante îşi conducea deja propria echipă cu care acţiona. A urmat apoi intervenţia Serviciilor Secrete ale SUA şi ale FBI-ului, care l-au acuzat şi l-au adus în instanţă. Ferrante şi-a recunoscut vinovăţia şi a fost condamnat la 13 ani de închisoare.

În perioada de detenţie s-a adâncit în studiul istoriei, filosofiei şi literaturii, apoi şi-a descoperit dragostea pentru scris. De atunci, a publicat deja două cărţi: ”Descuiat”, cu amintirile lui despre perioada petrecută în închisoare, şi apoi ”Regulile Mafiei: Ce poate învăţa un om de afaceri perfect legitim de la Mafie”, care a fost tradusă în 12 limbi şi a intrat pe lista ”Cele mai bune cărţi de afaceri din lume”, întocmită de editorialistul Marc Kramer de la revista Forbes.

Lou Ferrante nu a devenit numai scriitor, ci şi un excelent orator motivaţional, care îşi relatează propria poveste de viaţă ca sursă de inspiraţie pentru ceilalţi. Eforturile lui susţinute pentru vizitarea închisorilor şi promovarea alfabetizării în Marea Britanie au fost recunoscute de Sarah Brown, soţia Primul Ministru britanic Gordon Brown, care i-a oferit Premiul Reading Hero în 2009.

Lou, în primul rând, aş vrea să te întreb ce anume te-a fascinat la lumea gangsterilor ?

Lou Ferrante:  Ce m-a fascinat? Totul! Mi-au plăcut banii, fiindcă pe atunci consideram că banii sunt o măsură a respectului. Mi-a plăcut că bărbaţii se temeau de mine, iar femeile se simţeau atrase de mine. Mi-au plăcut lucrurile materiale, faptul că puteam să-mi cumpăr maşini frumoase, să merg în cazinouri... Toate aspectele vieţii de gangster mă fascinau când eram puşti. Şi încet, dar sigur, am devenit şi eu ca acei tipi pe care îi admirasem înainte. Nu m-am mulţumit doar să stau în acelaşi spaţiu cu ei, am şi devenit exact ca ei.

Cum ai ajuns gangster ?

L. F. Nu vine nimeni să dea mâna cu tine şi să îţi spună: “De acum, în mod oficial, eşti gangster”. Nu e aşa. E un procesul mult mai lung. Începi prin a te implica în ceva... Îţi fixezi un obiectiv şi zi de zi te străduieşti să te apropii de el. Eu îi admiram pe gangsteri şi îmi doream să fiu ca ei. Şi, încet, dar sigur, micile delicte au dus la mari infracţiuni. Reţeaua ta începe să se extindă în lumea criminală. Îţi clădeşti un renume. Nu te retragi niciodată dintr-o încăierare. Eşti dispus să recurgi la violenţă dacă împrejurările îţi cer aşa ceva... Şi toate lucrurile astea se însumează, şefii cei mari ai bandelor te remarcă şi te vor, fiindcă devii un om valoros pentru ei. Ei te vor pe tine, tu vrei să fii ca ei... E un soi de simbioză şi, înainte să te dezmeticeşti mai bine, gata ! Uneori, totul se întâmplă extrem de rapid. De pildă, atunci când FBI-ul m-a arestat pentru diverse capete de acuzare, au spus că eram capul unei bande din cadrul familiei mafiote Gambino şi că le raportam direct şefilor mari. Da, situaţia era aşa cum au descris-o ei, dar abia când citeşti lucrurile astea pe hârtie îţi dai seama... Personal, nu făcusem niciodată lista cu toate atribuţiile mele... Dar interesant e că, atunci când ţi se pun în faţă lucrurile astea, te gândeşti că ai străbătut un drum lung. Nu ştiu când şi cum s-a întâmplat, dar chiar a fost un drum lung...

Ai avut parte de un ritual de iniţiere ?

L.F. Oarecum. Aveam 25 de ani şi propria mea echipă, în cadrul familiei mafiote Gambino. Bătrânii familiei erau, cei mai mulţi, de două ori mai în vârstă decât mine. Unii dintre ei chiar aveau de trei ori vârsta mea. Cei mai mulţi trecuseră de 40 de ani, unii aveau chiar peste 50 sau 60 de ani. Dar eu le raportam direct şefilor celor mari din familie. Ei îţi trec numele pe o listă şi trimit lista respectivă să circule. Există cinci familii criminale în New York, iar listele astea le sunt trimise tuturor celor cinci familii – familia ta şi celelalte patru. Şi toată lumea e întrebată dacă are ceva de zis împotriva ta, ceva ce ar putea să te scoată din organizaţie încă înainte de a deveni un membru oficial. Nimeni nu a avut nimic de zis împotriva mea. Aşa că eram gata să particip la ceremonia respectivă, dar tocmai atunci am fost arestat de FBI, de Serviciile Secrete şi de trupele de elită pentru lupta contra crimei organizate din Nassau County. Am fost condamnat pentru trei capete de acuzare şi m-au trimis la închisoare. Iar eu mă gândeam că lucrul cel mai groaznic din lume care mi se întâmplase era că am ratat ceremonia de iniţiere... Mi se părea că viaţa mea se încheiase. Aş fi preferat să mor decât să ratez ceremonia respectivă. Asta arată cât de mult credeam în viaţa aceea şi cât de mult mă străduisem să ajung până acolo. Dar acum consider că, prin mila Domnului, a fost un mare noroc.