Scriitorul Gabriel Garcia Marquez, câștigătorul Premiului Nobel pentru Literatură, a murit, joi seară, la vârsta de 87 de ani, transmite BBC News, care citează surse apropiate familiei.
În 8 aprilie, Gabriel Garcia Márquez a fost externat dintr-un spital din Ciudad de Mexico, într-o stare de sănătate considerată "delicată" şi după opt zile de tratament împotriva unei infecţii pulmonare, conform Mediafax.
Preşedintele columbian Juan Manuel Santos a declarat, miercuri, că scriitorul suferea de o "pneumonie", care se afla "sub control", şi nu de un cancer limfatic, aşa cum a scris presa din Mexic în ultimele zile.
Ultima apariţie publică a lui Gabriel Garcia Marquez a avut loc pe 6 martie, când scriitorul a stat la poarta reşedinţei sale din Ciudad de Mexico, unde locuia de peste 30 de ani, pentru a-i primi pe jurnaliştii veniţi în vizită cu ocazia aniversării sale. Scriitorul şi-a întâmpinat oaspeţii zâmbitor, a primit cadouri şi a acceptat să se lase fotografiat, fără a acorda însă interviuri.
În ultimii ani, Gabriel Garcia Marquez şi-a redus apariţiile şi declaraţiile în mass-media din cauza sănătăţii sale precare.
În 2012, fratele scriitorului, Jaime Garcia Marquez, spunea că acesta suferă de demenţă, informaţia nefiind confirmată oficial. De asemenea, în 1999, scriitorul a fost diagnosticat cu cancer limfatic.
Una dintre capodoperele lui Gabriel Garcia Marquez, romanul din 1967 "Un veac de singurătate", începe cu povestea unei familii care nu mai poate să îl îngrijească pe bătrânul lor bunic, senil.
Născut pe 6 martie 1927, în localitatea columbiană Aracataca, Gabriel Garcia Marquez locuia în Mexic de câteva decenii şi, slăbit din cauza acestui cancer, nu a mai scris nimic de la cel mai recent roman al său, "Memoria de mis putas tristes" ("Povestea târfelor mele triste"), apărut în 2004.
Gabriel García Marquez a primit premiul Nobel pentru literatură în anul 1982. În nuvelele şi romanele sale se reunesc, în mod firesc, fantasticul şi realităţile de zi cu zi, scriitorul fiind inclus, de altfel, de mulţi critici literari în categoria romancierilor realismului fantastic sud-american. Cel mai popular roman al său este "Un veac de singurătate" (1967), vândut în peste 30 de milioane de copii şi tradus în peste 25 de limbi străine, dar foarte cunoscute sunt şi "Cronica unei morţi anunţate" (1981), "Dragostea în vremea holerei" (1985), "Generalul în labirintul său" (1989) şi "Povestea târfelor mele triste" (2004). Scriitorul era cunoscut, de asemenea, şi pentru faptul că era un susţinător al ideologiei comuniste.
