Imnul-manea al Europei

De când are site-urile, Petre a putut să experimenteze toată ura care înconjoară muzica. „Pe mine mă enervează oamenii care, când aud «manele», îi bagă pe toţi în oala cu proşti. Manelele au trecut în mainstream pentru că au televiziunea lor, sunt peste tot, dau concerte şi la Polivalentă. Dar ura aia viscerală între manelişti şi antimanelişti se dă în continuare. Gusturile despre ce înseamnă o melodie frumoasă sau urâtă sunt induse, e programare socială. Foarte mulţi urăsc manelele, dar ascultă Anda Adam sau Trăistariu. Cum stabileşti axiologic ce-i mai cult, mai dezirabil?"

După o conferinţă ţinută în sudul Franţei cu tineri din toată Uniunea Europeană, la petrecerea de seara, Petre le-a pus celor 60 de delegaţi din 27 de ţări o melodie a interpreţilor Ghenosu şi Limbă Neînfricată, cu refrenul „Spania, Italia, Franţa şi Germania". Le-a spus că e imnul Europei. Neştiind toată polemica din jurul manelelor, tinerii intelectuali europeni au primit-o cu braţele deschise. S-au urcat pe mese şi au dansat.