Andi Vasluianu, 23 iunie 1974 (foto 1)
El e actorul nostru cel de toate... filmele. Cand te gandesti la Andi Vasluianu, ai impresia ca a jucat in toate filmele romanesti din ultimii ani pe care ti le poti aminti la prima strigare. N-a jucat chiar in toate, dar are in palmares, la 35 de ani, peste 40 de titluri de lung, mediu si scurtmetraj, plus o multime de reclame TV. Vasluianu e actorul complet, atins de aripa talentului, a inteligentei, a firescului, dar si a intalnirilor fericite. Niciodata nu e in pauza, nu poate si nici nu vrea sa aleaga intre teatru si film – le face pe amandoua cu aceeasi implicare si seriozitate. Roluri mici sau principale – le intruchipeaza cu aceeasi daruire, le abordeaza cu aceeasi atentie. Continua sa apara pe scena Teatrului "Toma Caragiu" din Ploiesti, desi anul acesta va puncta nu mai putin de sapte prezente cinematografice – trei filme au aparut deja si alte patru isi asteapta debutul (printre ele, "Cealalta Irina", prezentat de Andi zilele acestea la TIFF). si pentru ca ii place sa dea mai departe ce stie, pregateste deseori studenti pentru examenul de admitere. El si Dragos Bucur sunt unii dintre cei mai solicitati actori romani si "dau tot timpul unul de altul pe platouri", cum hatru spune chiar Andi. Asa se face ca au jucat in cinci productii impreuna: de la "Furia" si "Hartia va fi albastra" (ambele in regia lui Radu Muntean) pana la recentul "Contratimp", trecand prin ecranizarea lui Coppola "Tinerete fara tinerete", dar si prin filmul de mediumetraj "Apa" al lui Constantin Popescu. In regia caruia, in curand, Andi si Dragos vor face din nou echipa. De data asta in rolurile unor frati de-adevaratelea, partizanii Toma si Petre Arnautoiu.

Isabelle Adjani, 27 iunie 1955 (foto 2)
Aparuse deja in doua filme inainte ca debutul sau pe scena Comediei Franceze sa se fi produs in 1972. Era prima actrita sub 18 ani admisa in trupa prestigioasei institutii teatrale. Apoi a starnit uimirea lumii artistice franceze prin refuzul de a semna un contract pe 20 de ani - caci Isabelle Jasmine vroia sa faca film, stia ca figura sa de portelan in spatele careia se ascundea un straniu melanj de forta si fragilitate avea ceva de transmis in cinema. Astepta doar regizorul potrivit si el s-a ivit in persoana lui FranIois Truffaut, care i-a oferit rolul principal din "Povestea Adelei H". La numai 20 de ani, Adjani castiga astfel primul César din cariera (si avea sa adune, de-a lungul timpului, patru statuete-simbol al celei mai mari recunoasteri artistice din Hexagon), devenind pentru doua decade imaginea femeii fatale fascinanta si periculoasa in instabilitatea sa emotionala. Alti regizori i-au revelat si mentinut misterul in "Nosferatu" (Werner Herzog) si "Possession" (Andrzej Zulawski). Cu "L’été meurtrier" castiga al doilea César si starnea valuri; cu "Camille Claudel" (regizat de Bruno Nuytten, tatal primului ei copil) impresiona artistic si crea din nou controverse, la discursul de acceptare a Césarului in care recita din "Versetele satanice". Dupa "La Reine Margot" si "Diabolique", renunta pentru mult timp la cinematografie si se dedica actiunilor umanitare. A fost, printre altele, ambasadoare a Federatiei Internationale a Drepturilor Omului si a sustinut lupta antirasista a imigrantilor africani francezi (stiut fiind ca tatal sau era algerian). Sporadic in 2002 si constant din 2007 incoace, Adjani a revenit cu succes pe marile ecrane - fapt dovedit de premiul de interpretare ce i s-a inmanat zilele trecute la Festivalul de la Monte Carlo pentru rolul din "La journée de la jupe".

Tobey Maguire, 27 iunie 1975 (foto 3)
Astazi e cunoscut de publicul din lumea intreaga gratie indragitului personaj de benzi desenate "Spiderman" din franciza americana de succes a anilor 2000. Insa Tobias Vincent Maguire nu a aparut in peisajul cinematografic chiar peste noapte. Petrecandu-si copilaria in California, si-a dorit de timpuriu sa joace, iar la sfarsitul anilor ’80 intra deja in cercul copiilor-actori. La o auditie l-a cunoscut pe Leonardo DiCaprio, iar prietenia nascuta atunci a rezistat si perioadei de anonimitate a lui Tobey, si ulterioarei celebritati a amandurora. Dupa ani in care interpretase in productii TV adolescenti stangaci si inadaptati, in 1993 era distribuit pentru prima oara intr-un lungmetraj, "This Boy’s Life" – un rol de suport pe langa tanarul jucat de DiCaprio. Au trecut cativa ani si alte roluri secundare pana cand, in 1998, devenea protagonistul satirei "Pleasantville". A continuat sa joace in filme de autor, iar personajele sale nu mai puteau fi trecute cu vederea ("The Cider House Rules" si "Wonder Boys", in ultimul, alaturi de Michael Douglas). In 2002, tanarul actor a carui interpretare incepuse sa fie apreciata primea oferta de a incarna eroul copilariei multora: Omul-Paianjen. Cu capul pe umeri, fara pretentia de a ocoli comercialul, a acceptat. Superproductia s-a dovedit un urias succes ce a nascut pana in 2007 doua continuari, iar discretul Tobey Maguire a devenit un star al filmelor de gen. Cum isi putea permite orice, a ales sa-si tina viata personala departe de curiozitatea presei si sa produca filme ca "Seabiscuit", la turnajul caruia a cunoscut-o pe viitoarea sotie, Jennifer Meyer, care in 2006 i-a daruit un copil.

John Cusack, 28 iunie 1966 (foto 4)
Sarcastic, dar accesibil si fermecator pe ecran, discret in viata particulara, incapatanat in hotararea de a nu face jocul industriei showbizului, John Cusack e cunoscut pentru lipsa de compromis in alegerile sale profesionale si convingerile politice exprimate cu fermitate. Mostenind pasiunea pentru actorie a tatalui, John a debutat de la 8 ani in teatru, pastrandu-si pana astazi interesul pentru scena. Desi cinematografia l-a remarcat din adolescenta, cand debuta in "Class", si ar fi putut deveni, gratie rolului din "Say Anything", unul dintre starurile generatiei Brat Pack a anilor ’80 (reprezentata de Tom Cruise), Cusack a reusit sa evite capcana vedetismului, construindu-si treptat o solida cariera in pelicule majoritar independente si doar cateva productii mainstream, de actiune ori comedii romantice, in care prezenta sa isi gasea intotdeauna motivatia pertinenta. Cariera i-a fost punctata de filme ca "The Grifters" al lui Stephen Frears, "Bullets Over Broadway" al lui Woody Allen, "City Hall" (in compania lui Al Pacino), "Midnight in the Garden of Good and Evil" al lui Eastwood sau "The Thin Red Line" al lui Terrence Malick. si-a folosit determinarea in "Con Air" (la egalitate cu Nicolas Cage), sarmul si umorul intepator in "America’s Sweethearts" alaturi de Julia Roberts, insa de fiecare data si-a investit talentul si uneori chiar banii in filme neobisnuite, comedii negre ca "Grosse Pointe Blank", doar aparent lejere ca "High Fidelity" (pentru care a fost nominalizat la Globul de Aur), excentrice si incifrate ("Being John Malkovich") sau politic virulente ("War Inc."). Declarat antivedeta, Cusack nu vorbeste despre el sau familia lui. In multe dintre filmele sale, Joan, sora mai mare, a avut roluri imposibil de trecut cu vederea.