Ne-a părăsit omul, artistul, actorul, pictorul, designerul, care a muncit o viaţă întreagă şi a încântat sufletele multora dintre noi cu filmele sale…pe care ni le-a amintit ca să ne facă să uităm că nu mai este fizic printre noi, Dumnezeu să-l odihnească
– Deşi n-am avut aptitudini muzicale şi niciodată n-am cântat la vreun înstrument am fost solicitat în 1953 să-i suflu din goarnă pe Nepoţii Gornistului şi drept rezultat în anul următor, “nepoţii” m-au anunţat că Răsare Soarele, care Soare răsărind doar pentru unii, s-a dat Alarmă în Munţi. Dar nu m-am speriat şi am telefonat la Directorul Nostru spunându-i răspicat: Alo, aţi greşit numărul, la alarmă a participat doar Băieţii Noştri de la Post Restant, declar asta Pe răspunderea mea. Presimţind însă că se va afla că S-a furat o bombă mi-am zis că dacă e bombă, bombă să fie…şi am luat-o pe Lica Dej şi-am plecat cu ea la Cannes. Şi întradevăr bombă a fost, deşi unii cârcotaşi au susţinut că ea m-ar fi luat pe mine…Dar când m-am întors am fost considerat “înapoiat” şi trimis la O vacanţă la Mare să fac obligatoriu Dragoste la Zero grade cu Forentina Mosora care însă mi-a dat papucii şi m-a trimis acasă în Calea Victoriei, unde de fapt locuiam.
Şoptindu-mi-se că se pregăteşte Procesul Alb, la sfatul lui Gopo, am îmbrăcat haina lui “Faust XX şi am coborât în Subteranul unde a întâlnit-o pe Irina Petrescu de care m-am rugat: “Mai lasă-mă un minut, mai lasă-mă o secundă, mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip, mai lasă-mă o briză, o undă”…dar ea mi-a spus clar că nu se încurcă cu Răutăciosul adolescent de vreme ce îl iubeşte pe Ogăşanu… Revenund la suprafaţă, am intrat în Alerta şi în lipsă de altceva am acceptat să umblu cu Caragiu, Puiu Călinescu şi alţi comici De la munte la mare cu Brigada diverse intră în acţiune. Dar dându-mi repede seama că toate-s Mofturi 1900, am declarat textual: Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, bineînţeles în contumacie, realizând că totul nu-i decât un foc de paie al marelui mistificator Titus Popovici, prin stiloul căruia istoria României începuse să curgă direct din directivele C. C. ale partidului unic. Şi atunci neavând de ales i-am racolat pe Fraţii Jderi, pe unul Ciprian Porumbescu, pe altul care-şi zicea Cantemir şi am dat, sub conducerea lui Ştefan cel Mare, lupta care s-a numit, mult mai târziu, de la Vaslui 1474.
Între timp, m-am gândit că un urmaş nu mi-ar strica şi având argument Buzduganul cu trei peceţi, deghizându-mă în Muşchetarul Român, în Ultima noapte a singurătăţii am rezolvat şi problema succesiuni, ulterior născându-se fiul meu, Ducu, şi am putut pleca să lupt Pentru Patrie în Războiul pentru Independenţă. Dar Dragonul Dulea ne pregătea mie şi altora, Cianură şi picătură de ploaie şi atunci am fost obligat să folosesc Ringul ca să-mi iau Revanşa că după Drumul Oaselor ajunsesem Galax, omul păpuşă.
În situaţia asta am făcut un Viraj Periculos la nemţi, potrivit dictonului: “Fie pâinea cât de rea tot mai bine-i în ReFeGermania”.
Reîntors am câştigat Rămăşagul cu Coana Chiriţa şi am avut Cale Liberă pentru O zi la Bucureşti unde se cocea marele film al televiziunii române Revoluţia Română în direct la care am participat neremunerat şi fără să obţin ulterior certificat de revoluţionar, ajungând până la urmă în Punctul Zero de unde am fost salvat de o doamnă cu Zâmbet de Floare şi de Sergiu Nicolaescu care m-a avansat la gradul de feldmareşal şi m-a băgat în Triunghiul Morţii unde am fost îndemnat de unele persoane să fac filme Porno, că asta-mi mai rămăsese. Dar mi-a dat seama că pentru asemenea filme e nevoie şi de altceva, decât de …voinţă, şi am renunţat la proect declarând presei: Îmi este dor de tine Jean Georgescu, ca şi de tine dragul meu Gopo, de voi, Doru Năstase, Vitanidis, Manole Marcus, de voi toţi îmi este dor, dar ce păcat că am aflat de-abia acum la sfârşitul vieţi, ceace voi, probabil, ştiaţi de mult, că până la urmă, cu toate strădaniile noastre, cu toată munca pe care am depus-o, ca nişte nebuni, ca nişte posedaţi, totul nu este decât…CELULOID!”
