Biletele au preţuri speciale? Mai păstraţi vânzarea de bilete online? Anii trecuţi a funcţionat cumpăratul online?
C.M.: Biletele pentru FNT ar fi trebuit să aibă preţuri speciale, fiindcă e vorba de un eveniment amplu, costisitor. Din păcate, nu se poate, fiindcă festivalul neexistând ca entitate juridică nu poate emite propriile bilete. Aşadar, preţurile vor fi cele practicate de teatre.
Păstrăm, desigur, vânzarea de bilete on-line care a început doar din 2008, ca un experiment şi a crescut în 2009, fără a atinge însă nivelul pe care speram noi să-l atingă, ca să putem convinge mai uşor directorii de teatre că a venit momentul să folo­seas­că internetul în relaţia cu spectatorii. E o problemă de obişnuinţă. Bilete.ro e par­tenerul cu care ne-am aliat ca să schimbăm mentalitatea în această privinţă şi sper să continuăm şi în acest an.

Eşti în ultimul an al mandatului de selecţioner. Cum a fost toată această experienţă? Ce crezi că ţi-a ieşit şi ce nu în aceşti 3 ani ?
C.M.: A fost o experienţă extraordinară, în ciuda tuturor dificultăţilor de parcurs. Am reuşit în bună parte ceea ce mi-am propus: în principal să contribui la „updatarea" teatrului românesc, prin prezentarea spectacolelor semnate de noi nume din teatrul lumii şi prin recuperarea, prin cărţi, conferinţe, proiecţii, a acelor capitole peste care noi am sărit din cauza izolării produse de comunism. Nu trebuie uitat că dezvoltarea teatrului românesc nu a fost una organică, prin urmare încă mai avem multe de recuperat. Apoi, aşa cum se poate vedea din materialele detaliate de pe site-ul FNT, am avut multe rezultate bune în încercarea de promovare a teatrului românesc (motivul pentru care am numit secţiunea principală „Romanian Showcase"): spectacole invitate în festivaluri internaţionale, cărţi şi reviste în limbi străine dedicate teatrului românesc, prezentări, contacte, declanşarea unor parteneriate care vor da rezultate şi în viitor. Acesta e un proces de durată însă şi recunosc că eu, fiind o persoană nerăbdătoare, aş fi vrut mai multe rezultate. Am deschis o poartă pentru tineri în cadrul unui eveniment perceput ca fiind "rezervat" celor consacraţi, iar faptul că aproape toate numele incluse în secţiunea Debut din 2008 încoace şi-au continuat drumul şi lucrează în teatrele din România înseamnă că această idee a dat roade. De asemenea, mă bucur că am lăsat în urmă parteneriate serioase, de înalt nivel, care vor continua, sunt convinsă, în beneficiul FNT, indiferent de cine va îndeplini această funcţie în anii următori. Aşa cum şi eu am preluat unele lucruri bune de la Marina Constantinescu, fostul selecţioner, sper ca şi viitorul selecţioner să preia unele dintre lucrurile începute de mine, ca să nu trecem mereu, din nou şi din nou, prin acel "nivel zero", care ne împiedică să dăm continuitate proiectelor noastre, numai fiindcă nu avem tăria să recunoaştem oneste ceea ce au reuşit alţii.
Ce n-am reuşit: Să implic FNT într-o coproducţie internaţională - asta pentru că festivalul nu are în spate o structură independentă, ceea ce îl ţine pe loc în multe privinţe. Să conving instituţiile cu care lucrăm - în special cele de stat - că un asemenea eveniment trebuie organizat din timp şi că pentru el se lucrează un an întreg, nu pe ultima sută de metri, în sistem „hei-rup". Să schimb mentalitatea generală a celor care aşteaptă invitaţii gratuite „ca pe vremuri". Şi nici n-am reuşit să mulţumesc pe toată lumea, dar asta nici nu mi-am propus. Controversele din ultimii ani pe marginea FNT sunt un semn că acesta a fost un eveniment viu, într-o lume în care teatrul e mereu în mişcare.