Cea de-a noua ediție a Festivalului Internațional „Shakespeare” urmează să aibă loc la Craiova și la București în perioada 23 aprilie-4 mai. Printre cele mai așteptate spectacole se numără: „Miranda”, o „lectură „inedită a piesei „Furtuna”, semnată de unul dintre cei mai mari regizori europeni, lituanianul Oskaras Koršunovas, și „Richard III”, montată de Teatrul Național din China, în regia lui Wang Xiaoying.
„«Furtuna» poate fi interpretată într-o varietate de feluri. De cele mai multe ori este pusă în scenă ca un basm pentru adulți, o feerie, și a fost produsă chiar și ca operă. Cu toate acestea, eu prefer interpretarea lui Jan Kott, care vede «Furtuna» ca pe o dramă socială despre nesfârșita și absurda luptă pentru putere. La o privire mai atentă, putem vedea drama puterii și a unui individ. Această dramă e eternă. Se obișnuia deportarea oamenilor pe insule deșerte în toate timpurile. Asemenea insule pentru oameni «incomozi» autorităților se stabileau peste tot, iar Uniunea Sovietică era peticită cu vaste zone de insule deșerte, care au fost casă pentru cei mai remarcabili creatori. Fiecare insulă deșertă era plină de viață, pentru că în aceste zone de deportare se făceau încercări disidente de a păstra viața spirituală a individului. Cărțile aveau un sens aparte pentru Prospero pe insula pustie; precum în viața sovietică, ele furnizau și o posibilitate de menținere a rezistenței spirituale. Miranda mă interesează cel mai mult în această piesă. Ea este adesea privită ca o prințesă naivă, deși nu a văzut în viața ei pe nimeni altcineva în afară de Prospero. Miranda a fost creată de Prospero, ea este sufletul lui. Iar deși imaginile pe care le-am ales transferă cadrul piesei în secolul trecut, am încercat să discutăm într-un limbaj mai universal – despre un creator, un intelectual forțat să se retragă în cochilia sa existențială; e doar o iluzie faptul că într-o zi va veni un timp platonician utopic unde autoritățile vor avea nevoie de un filozof”, spune Koršunovas.
Regizorul
Oskaras Koršunovas s-a născut pe 6 martie 1969 în Vilnius. În 1993 a absolvit Academia Muzicală Vilnius cu un masterat în regie teatrală. Fiind încă student, Koršunovas a prezentat trilogia There to be Here, The Old Woman și Hello Sonya New Year, bazată pe operele scriitorilor avangardiști ai secolului 20, Daniil Kharms și Alexander Vvedensky. În 1998, regizorul, împreună cu alții asemenea lui, au fondat un teatru independent, numit Teatrul Oskaras Koršunovas și prescurtat OKT. Koršunovas, asistat de regizori invitați, a construit un repertoriu solid ce cuprinde atât piese contemporane, cât și clasice. Crezul regizorului de a pune în scenă piese clasice sub forme contemporane – recunoscând ceea ce este relevant în ele pentru prezent – și piese contemporane sub forme clasice – prezentând în ele ceea ce este universal și atemporal – a devenit paradigmatic în acea perioadă de creație. Unul dintre aceste spectacole au fost Shopping and Fucking de Mark Ravenhill, Visul unei nopți de vară și Excelenta și Lamentabila Tragedie a lui Romeo și a Julietei de William Shakespeare, Fireface de Marius von Mayenburg, Maestrul și Margareta după Mihail Bulgakov, Oedipus Rege de Sofocle, și Făcând pe victima de frații Presnyakov. O parte din premiile pe care le-a câștigat până acum: Europe Theatre Prize pentru New Realities in 2006, rangul de Chevalier de ‘l Ordre des Arts et des Lettres în 2009, premiul principal al Meyerhold Assembly în 2010. În 2002, regizorul a devenit laureat al Premiului Național pentru Artă și Cultură din Lituania. În 2004, a primit Premiul Sf. Christopher pentru contribuția la cultură din partea orașului Vilnius. În 2012, ministrul Culturii Arūnas Gelūnas i-a oferit Medalia Ministerului Culturii. Koršunovas predă de asemenea actoria la Academia de Muzică și Teatru din Lituania.
Compania
Stabilit în 1999, Teatrul Oskaras Koršunovas (în prezent purtând numele de OKT/Teatrul de Oraș Vilnius) a fost încă de la început neclintit în decizia de a rămâne independent. Desigur, un asemenea risc nu a venit fără sacrificii: nou-înființatul teatru nu avea o sursă stabilă de venit, birouri, și nici spațiile de repetiții necesare pentru munca eficientă și creativă; nu avea nici o locație permanentă pentru a-și prezenta spectacolele în mod regulat. Acest pas curajos a fost făcut dintr-un singur motiv: OKT a decis irevocabil să rupă toate relațiile cu realitatea teatrală a acelor vremuri și să creeze o realitate bazată pe un limbaj teatral contemporan.
Principalul crez al repertoriului OKT este următorul: să producă dramaturgie contemporană precum cea clasică, și să prezinte opere clasice ca și cum ar fi dramaturgie contemporană. Astfel, spectacolele teatrului evoluează organic unul din celălalt: Fireface de Marius von Mayenburg este legat cu Romeo și Julieta de William Shakespeare, Visul unei nopți de vară de William Shakespeare – cu Crave de Sarah Kane. În linie cu acestea sunt Shopping and Fucking de Mark Ravenhill, Oedip rege de Sofocle, sau Făcând pe victima de frații Presnyakov, în timp ce Maestrul și Margareta după Mihail Bulgakov și Hamlet de William Shakespeare sunt printre cele mai semnificative spectacole ale Teatrului Oskaras Koršunovas. Majoritatea acestor spectacole – împreună cu oamenii care le-au realizat – au primit și numeroase premii naționale și internațională.
Richard III
„În producțiile britanice, au devenit la modă muzicalizarea și psihologizarea a ceea ce Richard descrie ca diformitate; aici, șchiopătatul și cocoașa au fost abia vizibile. Zhang a țopăit abil pe scenă, insinuându-se timid, după cum se cerea, și doar ocazional scoțând la iveală armele ce bagă frica în dușmani. Una din scenele mai dificil de realizat în mod verosimil, fermecarea unei recent văduvite Lady Anne (o mică schimbare față de original) de către Richard, devine aici un asalt frontal de seducție: pe când Anne îl scuipă în dezgust, Richard prinde din aer picăturile și le tamponează pe piele ca un parfum. Cel mai insidios și perfid personaj al lui Shakespeare a apărut, pentru o secundă, curios de convingător.
În rolul lui Anne, Zhang Xin a oferit imaginea emoționantă a unei femei care cunoaște prea bine tragedia situației sale (bocetul ei pentru soțul mort devine o elegie eterică, în stilul operei Peking), deși în restul spectacolului, regia vioaie a lui Wang, precis ordonată, a lăsat prea puțin loc pentru o caracterizare individuală. Două excepții glorioase au fost asasinii plătiți de Richard, jucați ca niște bandiți circari și bășcălioși din benzi desenate – un memento bun că șeful lor nu prinde întotdeauna cele mai bune poante”, scrie Andrew Dickson, de la „The Guardian”, despre spectacolul trupei chineze.
Creatorul
Wang Xiaoying a regizat în ultimii ani numeroase spectacole după marile opere; printre ele se numără „Fu Sheng”, „Burned by the Sun”, „The Salem Witch”, „Copenhagen”, „Jane Eyre”, „Chopin”, „The Man in Wasteland”, „The Blind City”, și altele. Wang are realizări înalte în studiile teoretice regizorale. Una din monografiile sale teoretice este From Hypothetical to Poetic Images (De la imagini ipotetice la imagini poetice). În prezent, este vicepreședinte al Teatrului Național din China, vicepreședinte al Asociației Teatrale Chineze, și este regizor de nivel național, cu un doctorat în regie de teatru. Printre numeroasele premii pe care le-a primit Wang Xiaoying se numără: Premiul Five Top Project, Premiul Wenhua (Premiul Splendorii pentru opere teatrale profesionale), Premiul Golden Lion și premiile pentru Cel mai bun regizor și Premiul Criticii al Cao Yu Drama, etc.
