"Sotia perfecta" o urmareste pe Alicia Florrick, care mai bine de zece ani nu a facut decat sa-si sustina sotul si proiectele aces­tuia, insa dupa arestarea lui, femeia este nevoita sa-si inceapa viata de la zero. In interviul de mai jos, Julianna Margulies ne vorbeste despre rolul Aliciei, cum vede ea aceste femei, despre scandaluri si despre ultimul episod din "Spitalul de urgenta", filmat alaturi de George Clooney.

In primul rand, vorbeste-ne despre aceasta femeie, Alicia Florrick, si despre ce te-a atras la ea.

Julianna Margulies: Mi-a placut cat de complexa este. Alicia este o femeie care timp de multi ani a crezut ca intreaga ei viata va merge intr-o singura directie si care avea incredere in acea viata si in lumea in care traia. Apoi totul se prabuseste. Ca actor, am simtit ca de aici pot merge in mai multe directii, aveam ocazia sa o descopar "strat cu strat". Pana acum am judecat foarte repede astfel de femei pe care le vedeam stand langa barbatii lor, sustinandu-i si intotdeauna ma intrebam "ei bine, tu de ce stai acolo?". Pe mine, episodul pilot m-a fascinat. Inca de la prima secventa, unde ma vedeti stand in picioare, de acolo m-a prins. Datoriile acestor femei nu coincid deloc cu cele pe care le presupunem noi, adica sa aiba copii ori sa-si sustina barbatii. Vorbim despre femei foarte destepte. Uite, Silda Spitzer organizeaza strangeri de fonduri in New York, niciodata nu a fost intr-o forma mai buna. Apoi, Elizabeth Edwards tocmai a scris o carte. Uitati-va la Hillary Clinton. Nu vorbim de niste blegute care stau toata ziua in casa, asteptandu-si barbatii sa vina de la serviciu. Multe dintre ele au cel putin doua diplome si sunt foarte bine educate. Asa ca mi s-a parut fascinant sa joci un astfel de rol.

Cum vezi tu aceste femei care continua sa-si sustina barbatii? Ai avut nevoie sa le studiezi psihologia sau te-ai potrivit din start personajului?

J. M.: Intr-un fel, ambele variante sunt valabile. In primul rand, rolul m-a facut sa privesc cu respect aceste femei, pe care le judecam atat de usor inainte s-o interpretez pe Alicia. Iar noi habar nu avem ce se intampla in dormitorul ori in casele lor. Atunci cand porneste un scandal, toti presupunem ca el e barbatul rau, iar ea femeia buna. Nu stim cu ce se confrunta ei acasa. Nu stim prin ce a trecut fiecare in mariajul lor. Multe dintre aceste scandaluri pornesc dupa multi ani de casatorie.  Nu spun ca e normal ca astfel de scandaluri sa aiba loc, ca e normal sa-ti inseli partenerul, dar pana la urma toti suntem oameni. Si cred ca toti ne grabim sa-i judecam, fara a cunoaste faptele.  Am prietene ai caror soti le-au inselat, insa nu s-au despartit, caci au copii impreuna si si-au dat seama si de partea lor de vina. In viata multe lucruri se schimba, si cred ca acest rol este o metoda foarte buna de a explora natura umana.

Erai nerabdatoare sa filmezi inca un serial cu si despre avocati dupa "Canterbury’s Law"?

J. M.: Nu-mi doream sa joc atat de curand intr-un serial cu avocati, pentru ca e greu. Este incredibil de dificil procesul de filmare, ca sa nu mai spun de vocabular. Cateodata filmam pana sambata la 7 dimineata pentru ca aveam de terminat un caz. Dar personajul Aliciei e foarte diferit. Asta a fost una dintre ingrijorarile mele cand m-am intalnit cu Michelle si cu Robert (Michelle King si Robert King, creatorii serialului) si le-am spus "nu vreau sa fac inca un show cu avocati. Sunt atat de multe in acest moment. De ce am mai face si noi inca unul? Pe mine nu ma intereseaza subiectul si cu siguranta nici pe telespectatori. Ma intereseaza in schimb sa descoperim cine sunt cu adevarat aceste perso­naje". Deci, in acest caz, tribunalul nu este decat fundalul propice pentru dezvoltarea ei. Spun asta pentru ca Alicia nu a facut altceva decat sa stea, a terminat facultatea ca sefa de promotie cu 15 ani in urma, insa nu a apucat sa practice nimic din ce a invatat. Pentru ea a fost si o sansa de a descoperi cine este cu adevarat ca femeie. Sa faci parte din lumea legii nu este deloc usor. Eu sunt maritata cu un avocat, stiu ce spun. Este o lume a barbatilor, iar ea, Alicia, vine dintr-un fel de zona protejata, sperand sa razbeasca.

Pana acum ai interpretat persoane increzatoare in propriile forte.  Acum dai viata unei avocate care e noua in sala de judecata.  Cum e sa joci un astfel de personaj?

J. M.: Diferit. Greu. Am tendinta de a prelua controlul, pentru ca asa sunt si in viata de zi cu zi. Insa imi place la nebunie. De fiecare data ma gandesc la cum ar reactiona Alicia, si trebuie sa ma elimin pe mine din ecuatie. Uneori o iau de la capat, pana iese cum trebuie. Totul e proaspat, nou si diferit. E o excelenta provocare.

Cat ai filmat pentru "Spitalul de urgen­ta", ai fost pe val, ca sa spun asa.  Apoi ai parasit serialul, dupa care ai revenit in televiziune.  Ce s-a schimbat?

J. M.: Ei bine, am petrecut zece ani excelenti de cand am plecat de la "Spitalul de urgenta". Am jucat in piese de teatru, filme si miniserii, am lucrat fara oprire. Mi-am luat un concediu de mai putin de un an dupa ce am nascut. Ce e diferit? Acum sunt si sotie si mama, si trebuie sa stau intr-un singur loc. Iar din punctul meu de vedere, televiziunea este un mediu pentru femei, cele mai bogate personaje aici le gasesti. Acum ca sunt mama, imi joc rolurile dintr-o cu totul alta perspectiva, nu as fi inteles foarte multe lucruri inainte – este o faza diferita in viata mea. In plus, invat sa accept toate schimbarile, pentru ca televiunea este o cu totul alta lume acum. Nu-mi vine sa cred cat de diferita este televiziunea in prezent.

Cum de te-ai intors la "Spitalul de urgen­ta" pentru inca un episod? Adica, tu si George Clooney ati facut un episod foarte bun.

J. M.: A fost exact asa cum m-am asteptat de la acei oameni minunati. Si a fost atat de placut sa ma intorc, eu si George am petrecut trei zile grozave acolo! A fost o modalitate foarte potri­vita de a ne lua "la revedere" de la o perioada frumoasa din viata noastra.

A fost usor sa filmati acest episod avand in vedere toata agitatia mediatica din jurul revenirii voastre in "Spitalul de urgenta"?

J. M.: Ei bine, da, pentru ca toate acestea s-au intamplat dupa ce noi deja filmasem episodul. Totul a fost foarte discret din cauza lui George, nu puteam spune nimic din cauza publicitatii exagerate de care el "se bucura". Asa ca nu am spus nici un cuvant, nici macar parintilor, pur si simplu m-am urcat in avion si am plecat, nimeni nu a stiut ce faceam. Si bineinteles dupa incheierea filmarilor, s-a aflat. Dar cat am stat acolo, m-am simtit ca intr-un invelis potector, aproape ca la inceput, dar intr-un mod ciudat.