vietnamezi si chinezi veniti la munca, dar si americani si vest-europeni, atrasi si ei, dar la alt nivel, de noile oportunitati economice si de calitatea vietii intr-o tara foarte ingrijita, o societate asezata si asezari urbane pline de splendori arhitecturale.

Asemenea celorlalte state nascute, in intregime sau partial, pe ruinele Imperiului Austro-Ungar, Cehoslovacia a mostenit, la incheierea primului razboi mondial, populatii considerabile formate din membri ai unor etnii proaspat-minoritare pe teritoriul noului stat. Etnicii germani, locuitorii asa-numitei Tari a Sudetilor (Sudetenland – o zona intinsa de-a lungul granitelor cu Germania si Austria), numarau peste trei milioane, iar sute de mii de etnici maghiari s-au trezit peste noapte cetateni cehoslovaci. Etnicii germani reprezentau cam o treime din populatia teritoriilor actualei Republici Cehe. Trebuie subliniat ca, sub prima republica cehoslovaca, legile statului au respectat drepturile minoritatilor, chiar daca in practica se recurgea si la un fel de "discriminare pozitiva" in favoarea cehilor. Germanii sudeti au fost folositi insa de Hitler ca pioni pe tabla de sah a Istoriei.

 

Anexarea acestor teritorii de catre Germania nazista, acaparare devenita posibila si din cauza politicii impaciuitoriste fata de Germania dusa de Anglia si de ceilalti aliati "pe hartie" ai Cehoslovaciei, a fost urmata, dupa cateva luni, de ocuparea restului Cehoslovaciei.
Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, statul cehoslovac, cu acordul Conferintei de la Potsdam, i-a pedepsit pe etnicii germani si maghiari pentru colaborationismul multora dintre ei cu statele fasciste inamice (partidul nazist al lui Hitler a fost mai popular printre sudeti decat in oricare alta regiune a celui de-al III-lea Reich). Peste doua milioane de sudeti au fost expulzati in Germania ocupata de Aliati, iar numerosi maghiari au fost alungati in Ungaria. Cateva sute de mii de germani au fost lasati sa ramana pe pamantul natal, pentru ca participasera la rezistenta antifascista, dar multi dintre ei au fost stramutati in alte zone ale tarii. Ulterior, multi dintre acestia au emigrat in RFG.

Dupa 1 ianuarie 1993, ziua in care a intrat in vigoare "divortul de catifea" care a pus capat statului federal cehoslovac, in Cehia a aparut o noua minoritate – cea slovaca, formata din etnici slovaci care traiau in partea ceha a statului binational. Aceasta minoritate este bine integrata. In Cehia traiesc si etnici maghiari, dar sunt putini la numar si nu se considera discriminati. Cand etnicii maghiari au fost expulzati din Cehoslovacia postbelica, unii au fost stramutati fortat in regiunea sudeta, in locul germanilor expulzati, dar acesti maghiari s-au intors mai tarziu in componenta slovaca a statului federal, mai aproape de locurile natale.

Cehii isi au "banatenii" si "ardelenii" lor
Potrivit celui mai recent recensamant, populatia Republicii Cehe era in 2001 de 10.230.060. Din acestia, peste 94% sunt cehi, 1,9% slovaci, o jumatate de procent polonezi, 0,34% germani, 0,22% ucraineni, 0,17% vietnamezi, 0,14% maghiari, 0,12% rusi, 0,11 procente romi. Sub 0,5% fiecare reprezinta bulgarii si grecii – acestia din urma, in numar de aproximativ 3.000, fiind descendentii refugiatilor din Grecia emigrati in Cehoslovacia dupa infrangerea comunistilor in razboiul civil grec de dupa al doilea razboi mondial. Numarul cetatenilor cehi care au indicat la rubrica nationalitate a recensamantului ca apartin etniei rome a fost de 1.034. In realitate, potrivit estimarilor, numarul romilor ar putea fi de pana la 20 de ori mai mare.

Sociologii din Republica Ceha considera ca si foarte multi dintre germanii care mai traiesc in Cehia nu isi declara adevarata etnie, chiar daca nu le este teama ca ar putea fi discriminati.
La ultimul recensamant, 218 cetateni cehi au afirmat ca sunt de nationalitate evreiasca. Numarul real al evreilor din Cehia este de peste 3.000, dar intrebarea se referea clar la nationalitate, nu la religie. Inaintea ultimului razboi mondial, pe teritoriul Cehiei traiau aproximativ o suta de mii de evrei, 70% din ei pierind in timpul Holocaustului. Cifrele atat ale populatiei evreiesti de dinainte de razboi, cat si ale victimelor genocidului nazist sunt mult mai mari daca se ia in considerare intreaga Cehoslovacie.

Exista, potrivit recensamantului, si doua "minoritati" cehesti: 373 de mii de "moravieni" si 11 mii de "silezieni". Locuitorii Moraviei si Sileziei se considera in primul rand cehi, dar o minoritate destul de insemnata dintre ei prefera sa isi declare identitatea regionala. E ca si cum unii romani ar declara la recensamant ca sunt ardeleni, oseni, maramureseni, banateni, bucovineni, olteni sau dobrogeni...

Copiii nimanui, dupa divort
La "divortul de catifea" din 1993, Cehia si Slovacia si-au impartit echitabil averea comuna, adica bunurile fostului guvern federal, conform ponderii populatiilor (2 la 1 in favoarea Cehiei). Este vorba despre echipamentele militare, infrastructura rutiera si aviatica etc. Una dintre putinele probleme care nu au fost rezolvate atunci este cea a romilor care traiau in Cehia, dar se nascusera in Slovacia. Multi dintre ei nu-si declarasera adresa din Cehia si, ca atare, a ramas deschisa problema cetateniei lor. O lege din 1992 acorda automat cetatenia ceha numai persoanelor nascute pe teritoriul Cehiei. Pentru ceilalti era nevoie de o perioada de rezidenta neintrerupta de cel putin 5 ani si un cazier curat, precum si parcurgerea unui traseu birocratic complicat si costisitor. Multi romi au ramas astfel fara nici o cetatenie, pentru ca nici Slovacia nu voia sa acorde cetatenie nerezidentilor.

 

De asemenea, multi dintre romii din casele de copii din Cehia nu aveau acte de identitate, iar cand au parasit orfelinatele, la majorat, s-au trezit fara cetatenie si deci fara dreptul de a trai si munci in Cehia. In urma presiunilor exercitate de Uniunea Europeana, legea nationalitatii cehe a fost modificata in doua randuri, iar problema a fost rezolvata, desi nimeni nu a primit despagubiri pentru nedreptatea indurata.
Pe de alta parte, din cauza situatiei precare in care traiesc comunitatile rome din Slovacia, inclusiv din cauza unor masuri considerate discriminatorii ale guvernului de la Bratislava (culminand, in 2004, cu reducerea drastica a ajutoarelor sociale pentru tigani, ceea ce a dus la izbucnirea de revolte ale romilor in multe orase slovace), in primul deceniu al acestui secol s-a intensificat migratia romilor slovaci catre Cehia, multi dintre acestia cerand azil. Acest fenomen nu a fost provocat doar de masurile de natura economica luate la Bratislava sau de discriminarea practicata de autoritatile locale si de unii politisti sau medici, ci si de actiunile organizatiilor extremiste din Slovacia.

Zidul rusinii de la Usti
Faptul ca romii din Slovacia fug in Cehia nu inseamna ca in Republica Ceha romii nu ar fi discriminati. Nu prin legi sau prin masuri economice care discrimineaza social, ci la nivel local, in comunitatile in care traiesc. Nu se poate spune ca romii sunt apreciati "in corpore" de catre cehi, dimpotriva chiar, opiniile despre aceasta etnie sunt foarte negative.
A facut multa valva cazul de la Usti nad Labem, oras din nordul Cehiei, unde primaria a ridicat in 1999 un zid de-a lungul unei strazi, pentru a separa vizual si auditiv casele gospodarilor de blocurile mizere aflate de cealalta parte a strazii, locuite de romi. In urma marelui scandal international care a izbucnit, zidul a fost daramat.

Potrivit unor sondaje, 45% din cehi se declara in favoarea plecarii romilor din Cehia, iar 90 la suta nu-i sufera pe romi si nu si i-ar dori ca vecini. Perceptia generala este aceea ca romii nu numai ca refuza sa se conformeze standardelor sociale acceptate si nu profita de sansele de mobilitate sociala oferite, dar sunt in acelasi timp un factor destructiv al valorilor impartasite de majoritatea populatiei. La randul lor, unii romi afirma ca sunt exclusi sistematic de la utilizarea mijloacelor care ar elimina marginalizarea lor sociala, de exemplu sistemul scolar si posibilitatea de a se angaja. De asemenea, la periferia societatii cehe se manifesta diverse miscari extremiste semiorganizate, neinsemnate numeric, dar militant-rasiste.
Organizatiile pentru drepturile omului recunosc ca, dupa 1997, in Republica Ceha guvernul a adoptat masuri importante in favoarea populatiei rome, dar se intreaba daca nu cumva aplicarea acestor masuri nu este perturbata de atitudini de neimplicare, daca nu chiar deliberat obstructioniste, la nivelul autoritatilor locale. De asemenea, in lumea organizatiilor pentru drepturile omului domneste sentimentul ca "de la tara lui Masaryk si a lui Havel" asteptarile sunt mai mari in privinta respectarii drepturilor tuturor cetatenilor.

In pofida problemelor care exista, in Cehia traiesc numerosi muzicieni faimosi si sportivi de etnie roma, dar si multi oameni de cultura apartinand acestei etnii – istorici, etnografi, artisti plastici, pentru a da numai cateva exemple. Intelectuali romi din Brno au reusit, dupa ce au invins nenumarate piedici, sa infiinteze un Muzeu al Culturii Rome, actualmente finantat si de Ministerul Culturii de la Praga. Un asezamant impresionant prin nivelul sau stiintific si prin varietatea exponatelor, printre care se numara picturi si sculpturi create de artisti romi.
Cat despre muzicienii romi de valoare din Republica Ceha, se disting Ida Kelarova, cantareata de folk si pop tiganesc, si mai cu seama Vera Bila, solista formatiei Kale, un adevarat star international.

Inscriptiile bilingve – permise, dar rare
O lege ceheasca din 2001 prevede posibilitatea inscriptiilor bilingve cu numele localitatilor daca cel putin 10 la suta din locuitori apartin unei minoritati. O conditie indeplinita, in cazul minoritatii germane, d¬e numai o duzina de sate. (In contrast, in zonele din Germania locuite de etnia sorba, care vorbeste o limba asemanatoare cehei, inscriptiile bilingve le gasesti pretutindeni, chiar daca sorbii se asimileaza rapid si in multe dintre orasele si satele lor traditionale aproape ca nu mai auzi vorbindu-se sorba.)
Organizatiile germanilor sudeti stramutati in Germania propun inscriptii bilingve ceho-germane peste tot in zonele in care au locuit, ca un semn al mostenirii culturale bilingve, dar multi dintre actualii locuitori ai regiunii nu sunt de acord.
Cea mai "concentrata" minoritate etnico-lingvistica din Cehia este cea poloneza, reprezentand zece procente din populatia districtelor Karvina si Frydek-Mistek. Etnicii polonezi isi pot folosi limba materna in relatiile cu autoritatile locale, au la dispozitie emisiuni radio si TV in limba lor, iar dupa 2001 au primit si ei inscriptii bilingve.

Credinciosii practicanti, o alta minoritate
59 la suta din cehi afirma ca sunt ateisti, agnostici, necredinciosi sau credinciosi neafiliati nici unei religii. 27 la suta din cehi apartin denominatiunii traditionale, romano-catolicismul. Potrivit celui mai recent Eurobarometru, 19% din cehi cred ca exista Dumnezeu, 50% cred ca "exista un fel de forta sau spirit vital", iar 30 la suta "nu cred ca exista nici un fel de spirit, zeu sau forta vitala". Exista o singura tara mai ateista in Europa – Estonia, unde 16% din populatie crede ca Dumnezeu exista.
In schimb, splendidele biserici din Praga si din multe alte localitati sunt admirate de milioanele de turisti care viziteaza anual tara.

Influenta redusa a cultelor religioase ar putea constitui una dintre explicatiile tolerantei aratate de populatie fata de minoritatea homosexualilor, estimata intre 500 de mii si un milion de persoane, care este tratata, de multa vreme, mai liberal decat in majoritatea celorlalte tari din Europa Centrala. Astfel, actul sexual intre persoane apartinand aceluiasi sex este legal inca din 1962, armata ceha nu ii discrimineaza deloc pe homosexualii declarati, iar din 2006 exista posibilitatea unor "uniuni civile" intre homosexuali, cu majoritatea atributelor casatoriei. Este chiar posibil ca, dintre toate tarile slave, Cehia sa fie prima care legalizeaza casatoria intre homosexuali.