doilea razboi mondial, din Bulgaria au provenit doua dintre personalitatile fondatoare ale structuralismului, Tzvetan Todorov si Julia Kristeva, doi eseisti si filosofi care au fost printre cei mai activi si influenti membri ai structuralismului francez – si ulterior european –, doua personalitati care, functionand in cadrul curentului intelectual lansat de magazinul cultural francez Tel Quel, au reusit sa transforme structuralismul intr-o autentica ontologie, o teorie globala care ajunsese sa aiba nuante cvasireligioase.

Nu numai in filosofie (prin Derrida si Foucault) si

lingvistica (prin Jakobson, Troubetzkoy si Barthes), dar si in antropologie si stiintele sociale (prin Dumézil si Lévy-Strauss), structuralismul a fost curentul ideologic predominant in Europa de dinainte de caderea comunismului, iar printre cei mai activi promotori ai acestui curent in Franta (unde se situa centrul cvasimistic al structuralismului) s-au numarat Tzvetan Todorov si Julia Kristeva.

 

Spre deosebire insa de ceea ce s-a intamplat in cazul triadei romane Eliade-Ionescu-Cioran, ale caror texte erau traduse in Romania si in timpul comunismului (selectiv, desigur, si totusi cu o oarecare recunoastere oficiala), relatia bulgarilor cu diada Todorov-Kristeva a fost intotdeauna conflictuala, iar lucrurile nu s-au schimbat nici dupa caderea comunismului.

Structuralismul francez nu a fost niciodata un subiect pasionant in Bulgaria, iar faptul ca doi intelectuali de origine bulgara au fost printre cei mai importanti teoreticieni ai acestui curent filosofic occidental din deceniile 1960-1980 nu a dus la nici un succes de librarie in tara de origine dupa 1989, si asta, cu toate ca, in urma unei ciudate obsesii a fostului presedinte francez FranIois Mitterrand, Bulgaria face parte din Francofonie (in buna parte si pentru ca fostul presedinte post-1989 Jeliu Jelev vorbea relativ multumitor limba franceza). Printre alti artisti de origine bulgara cunoscuti mult mai mult in strainatate decat in Bulgaria se mai numara scriitorul Elias Canetti si Christo (cf. casete).

Finantarea culturii
Ca in, practic, toate tarile iesite din comunism, Bulgaria a fost solid marcata de criza economica si spirituala survenita dupa 1989. Cultura a suferit cel mai mult, cel putin in primii ani, daca nu chiar de-a lungul intregului deceniu ‘90. Pe plan administrativ insa, Bulgaria s-a dotat cu un impresionant arsenal legal: Ministerul Culturii este impartit in nu mai putin de unsprezece departamente, dintre care fiecare se ocupa de un anume fel de arta, de la teatru si circ pana la muzica si dans. Pe langa asta, mai exista si un Centru National al Cinematografiei, precum si un Institut National al Monumentelor Culturale, ale caror nume rezuma foarte bine atributiile ce le-au fost acordate. La un nivel imediat inferior, administratiile locale au largi competente in domeniul subventiilor acordate culturii.

 

Ca toate tarile iesite din comunism, Bulgaria a trecut printr-o lunga faza de autodefinire si de nationalism sensibil si banuitor, dotandu-se chiar in 2006 cu un Consiliu National al Protectiei Mostenirii Culturale Intangibile, denumire care subliniaza foarte bine incertitudinile identitare ale majoritatii slave in fata activismului socio-cultural din ce in ce mai afirmat al minoritatii turce (peste 10% din populatie). Bulgaria este, de altfel, una dintre putinele tari din Uniunea Europeana care nu au semnat Carta Europeana a Limbilor Minoritare si Regionale.
Teatrul opera si filarmonicile primesc subsidii substantiale din partea statului. In schimb, literatura si cinematografia functioneaza numai pe baza devotamentului personal al autorilor, fiecare proiect fiind o lupta care incepe de fiecare data de la zero. Pe plan financiar, descentralizarea a fost vazuta initial ca o buna initiativa, in masura in care responsabilizeaza structurile administrative locale.

 

In practica insa, data fiind starea dezastruoasa a finantelor entitatilor administrative regionale, descentralizarea a dus la concentrarea evenimentelor artistice in capitala si la un soi de "brain drain" al artistilor si creatorilor din provincie spre Sofia, fenomen mult mai accentuat decat in alte tari, mai ales in masura in care el este combinat cu un adevarat exod al tinerilor in strainatate. Astfel, daca in 1989 populatia Bulgariei era estimata la peste 8 milioane de locuitori, astazi ea a coborat la ceva mai mult de 7 milioane. Chiar daca o buna parte a celor plecati o fac doar temporar, este limpede ca asta a avut un impact serios asupra pietei artistice propriu-zise.

Literatura
Dupa 1989, multi scriitori au intrat in politica sau au incetat pur si simplu sa mai scrie, nereusind sa se adapteze noilor realitati. Altii, precum Viktor Paskov, au cautat sa efectueze un retur asupra vechilor lasitati si complicitati cu regimul trecut. Altii, precum Stefan Bocev, au abordat teme interzise in timpul comunismului, precum functionarea lagarelor de munca fortata. Tot asa, Bogdan Bogdanov a deschis noi domenii de studiu fondand in 1991 Noua Universitate Bulgara si publicand volumul de eseuri "Homo Balkanicus".

Cinema
Cinematografia bulgara a devenit cunoscuta in strainatate abia dupa 1989. In timpul comunismului, Bulgaria nu a produs o cinematografie cu impact international, cum a fost cazul Cehoslovaciei, al Poloniei sau al Rusiei. Dupa 1989, actori originali precum Marius Kurkinski, specializat in spectacole de genul one man show, dar care este si un apreciat cantaret rock si care a facut o cariera cinematografica, sau Samuel Fintzi, fratele marelui dramaturg evreu bulgar Itzhak Fintzi, au reusit sa transforme jocul actorilor intr-un gen artistic, acolo unde inainte actoria avea ceva mai degraba functional.

 

Julia Kristeva
Pentru anecdota, bulgarii pufnesc intotdeauna cand aud un strain pronuntand numele Juliei Kristeva, intrucat in bulgara numele ei de familie este Krasteva, si nimeni nu stie de ce si l-a modificat in Franta, desi asta a fost probabil pentru a evita asociatia sonora cu termenul francez "crasse", care inseamna "mizerie", asa cum romanii al caror nume sfarseste in -escu si-l terminau in franceza in -esco, pentru a evita omofonia cu termenul francez "cul".

Elias Canetti
Personaj complex, scriitor si ganditor cu o identitate multipla si greu de schematizat, Canetti s-a nascut la Ruse, pe malul Dunarii, vizavi de Giurgiu, intr-o familie de evrei sefarazi, vorbitori de limba spaniola (mai precis dialectul latino), dar cu toate astea a scris in germana, fiind chiar unul dintre marii scriitori de limba germana ai secolului XX si primind Premiul Nobel pentru Literatura in 1981. Amintirile din copilarie ale lui Canetti au aparut in volumul "Die Fackel im Ohr", in 1980, tradus in romana sub titlul "Facla in Ureche" imediat dupa ce autorul primise Premiul Nobel. Traducerea a aparut insa mult mai tarziu in Bulgaria.

Christo ii lasa perplecsi pe bulgari
In afara de Tzvetan Todorov si Julia Kristeva, care nu au avut niciodata un real impact in Bulgaria, si ale caror carti scrise in franceza se traduc in tiraje aproape confidentiale, un alt artist de talie mondiala care ii lasa pe bulgari perplecsi este Christo, pe numele sau complet Hristo Iavasev, artistul care s-a specializat in invelirea efemera a unor monumente in panza si tesaturi de diferite culori. Christo, cum si-a transcris el numele, e cunoscut pentru a fi "invelit" Pont Neuf din Paris (1985), cladirea Reichstagului in Berlin (1995), o serie de insule, sau de a fi decorat Central Park din New York cu peste 7.000 de porticuri din panza. Intervievati empiric, majoritatea bulgarilor care raspund la astfel de chestionare afirma ca nu vad nimic artistic in asemenea demersuri si recunosc ca au sentimente ambigue fata de un astfel de "artist" de orgine bulgara.