Guvernul a adoptat, printr-un memorandum, Planul BEPS (Base Erosion and Profit Shift/Erodarea bazei de impozitare și transferul profiturilor), elaborat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD).
Sub această nominaţie foarte tehnică, se află o adevărată revoluţie, care va avea loc în modul cum sunt taxate transnaţionalele.
Gabriel Sincu de la Ernst & Young, specialist în servicii de consultanţă în taxare, a precizat pentru România liberă că BEPS “se doreşte a fi, în principal, un instrument prin care statele să poată lupta eficient, coordonat şi organizat contra operaţiunilor de tax avoidance (evitare a taxării – n.r.). Adică, să te foloseşti de legislaţia fiscală existentă, astfel încât să nu plăteşti taxe sau să plăteşti taxe foarte, foarte mici”, a spus Sincu.
Dar expertul a atras atenţia că în această materie de specialitate unii termeni, traduşi mot-á-mot, nu trebuie să fie înţeleşi în sens negativ. Semnificaţia termenului “tax avoidance” ar fi “să driblezi legislaţia fiscală a unui stat”. O transnaţională are disponibilităţile financiare necesare pentru a angaja cei mai buni avocaţi fiscalişti, care o învaţă cum să procedeze şi ce viraje trebuie să facă pentru a se optimiza fiscal.
“Treaba aceasta a ieşit la iveală acum câţiva ani, în scandalul LuxLeaks. Toată lumea s-a oripilat că multinaţionalele plătesc 1% impozit pe profit. Statele au spus: «Gata, e momentul să punem lucrurile la punct.». G20 s-a întrunit şi a mandatat OECD să vină cu un set de măsuri, care să împiedice aceste practici”, a explicat Gabriel Sincu.
În toamna – iarna anului trecut, OECD a scos 15 rapoarte, în peste 1.000 de pagini, cu recomandări pe care statele să le preia în legislaţia proprie şi să limiteze această “sifonare” de profituri către paradisurile fiscale. Care sunt cele mai importante trei astfel de chestiuni puse pe tapet? Una este cea referitoare la aşa-numitele “aranjamente hibride”. “În cazul unei multinaţionale, se face un contract, care juridic este văzut într-un fel într-o ţară şi în alt mod în cealaltă ţară. Profitând de o neconcordanţă a legislaţiei fiscale, compania mută nişte bani dintr-o ţară în alta fără să plătească nici un impozit”, exemplifică specialistul.
Cel mai simplu exemplu dat de Gabriel Sincu e al unui contract de împrumut de tip subordinated loan (împrumut subordonat), cum se numeşte în legislaţia britanică. “În România, un astfel de subordinated loan, e dat de la firma-mamă firmei din România, văzut ca un împrumut. Dobânda e deductibilă fiscal. În Luxemburg, contractul de împrumut e văzut ca o participare la capitalul social al firmei româneşti. Dobânzile primite din România în Luxemburg nu sunt văzute astfel, ci ca dividende, şi sunt scutite de impozit. Avem o dublă neimpozitare”, a detaliat expertul. În principiu, regulile BEPS vizează primii 100 de mari jucători din business în România.
Un alt aspect sunt aşa-numitele “preţuri de transfer”, pe care expertul le consideră “cuiul lui Pepelea în fiscalitatea românească”. “Toate tranzacţiile care se fac între entităţile afiliate (unei transnaţionale – n.r.) trebuie judecate fiscal. Dacă am controlul asupra a trei firme, tranzacţiile dintre ele trebuie să se desfăşoare la nivel de preţ de piaţă. Nu vând de la firma A la firma B cu un preţ, astfel ca să mut profitul dintr-o parte în alta”, a explicat specialistul Ernst & Young.
Una dintre măsurile pe care le propune BEPS este să se facă un fel de matrice a tranzacţiilor între toate filialele şi sucursalele unei multinaţionale din toate ţările care aderă la acest Plan BEPS, “astfel încât să se vadă cine, cu ce preţ vinde, la cine şi dacă preţurile sunt în linie cu piaţa”, a declarat Gabriel Sincu “României libere”, afirmând că “vor fi nişte obligaţii de raportare foarte detaliate, complicate şi consultanţii de preţuri de transfer cu siguranţă că vor avea mult de lucru”.
Al treilea aspect important, de data aceasta favorabil transnaţionalelor: convenţiile de evitare a dublei impuneri. “Dacă o firmă germană obţine venituri din România, să spunem din vânzări de acţiuni, în principiu nu este impozitată pe câştigul respectiv în România, ci numai în Germania”, aşa cum e normal. Or, dacă vor interveni în legislaţiile ţărilor modificări fiscale, este normal că vor apărea şi modificări în aceste convenţii, pentru ca regula acasta echitabilă să se păstreze.
