România se află în acest moment înainte de un nou punct de inflexiune geopolitică – geoeconomică. Miza este energetică, cu accent pe mixul petrol – gaze, rezultă din opiniile experţilor chestionaţi de „România liberă“. Felul cum va juca Bucureștiul îi va determina viitorul.
Companiile petroliere din afara Europei asigură patru cincimi din importurile UE de țiței. Firmele rusești acoperă peste o treime (36%) din importurile acestea de petrol, arată studiul Cambridge Econometrics pentru rețeaua Transport și Mediu (T&E), citat de 2Celsius.org. Companiile ruse Rosneft și Lukoil dau cea mai mare parte a importurilor de țiței din UE. Ţările Grupului Višegrad (Polonia, Slovacia, Ungaria și Cehia), plus Grecia, au un risc deosebit de ridicat de perturbare a importurilor de petrol, fiind dependente de țițeiul rusesc, arată studiul.
Așadar, marii furnizori de petrol ai Europei sunt state instabile. Profesorul Mircea Coșea nu crede că în următorii 20 – 25 de ani va avea loc o schimbare importantă în relaţia aceasta furnizori – Europa și în primul rând în cea Rusia – Europa. “De aici și o rezultantă politică. Probabil că vom asista în curând la o reglementare mult mai prietenoasă a raporturilor UE – Rusia, cu consecinţele pe care noi va trebui să le analizăm foarte atenţi pentru situaţia noastră de acum înainte”, a atras atenţia “României libere” Coșea.
Totuși, care ar fi soluţia unei mai mari independenţe energetice? Expertul în probleme de energie Tudor Popescu a explicat “României libere” că există un program special al UE, Programul Operaţional Infrastructură Mare (POIM), dedicat decarbonizării surselor energetice. “POIM are, pe Axa Prioritară 6, eficienţa energetică, prin scăderea emisiilor de carbon. De aceea și e scandal în România cu emisiile de carbon, pe care noi nu le-am rezolvat cum trebuie. Nu dezvoltăm cogenerarea, spre exemplu, cum trebuie. Ea se împiedică în reglementări făcute greșit”, spune Popescu.
Conform studiului Cambridge Econometrics, măsurile pentru decarbonizarea Transporturilor ar aduce securitate economică. Petrolul de ardere e direct legat de emisiile de dioxid de cardon (CO2). Trecerea la vehiculele electrice ar mări cu 1% PIB-ul UE, ar crea până la două milioane de locuri de muncă în plus și ar reduce emisiile de la autoturisme și camionete cu 83% până în 2050.
Dependența Europei de importurile de țiței a crescut brusc în ultimii 15 ani, ca și dependența de importurile directe de motorină, ce s-au dublat între anii 2001 – 2014, ajungând la 35 de miliarde de euro, arată website-ul 2Celsius.
“Din 1970, de la prima criză a petrolului, a apărut un lucru foarte clar: indiferent de destabilizarea politică a zonelor producătoare de petrol, consumul de petrol, exportul și prelucrarea au continuat în același ritm”, explică Mircea Coșea.
Totuși, încă o dată: ce se poate face pentru scăderea acestei dependenţe, măcar cât să nu reprezinte, în anumite momente și perioade, un șantaj geoeconomic și geopolitic major? Coșea a fost invitat în toamna anului trecut la un congres, la Nisa, numit “Uniunea Europeană și Rusia, problema energiei”.
“Acolo a apărut următoarea idee, promovată de ruși: «Domnilor, oricât de mult aţi vrea să vă rupeţi de această dependenţă, în viitorii 25 de ani e imposibil, deoarece costul investiţiilor pentru a trece la altă formă de energie sau pentru a vă aproviziona din alte zone e de câteva zeci de ori mai mare ca importul din Rusia. Deci, dacă vreţi să meargă lucrurile bine, investiţi în Rusia, iar noi vom asigura pe termen lung aprovizionarea»“.
Într-adevăr, sursele alternative de energie sunt relativ scumpe și dezvoltarea acestor business-uri este sub presiunea marilor transnaţionale, ce extrag și prelucrează petrol.
Deocamdată, explică expertul Tudor Popescu, problema e legată de relaţia Putin – Turcia. “Transportul produselor petroliere prin Turcia, pe care Putin vrea să-l facă acum (n.n.: pe o ipotetică rută, numită Turkstream), prin relaţia sa îmbunătăţită cu Erdogan, arată că Rusia are nevoie de Turcia. Pe de altă parte, UE încearcă să reducă consumul, prin creșterea eficienţei energetice”, atrage atenţia Popescu.
Ce înseamnă această creștere a eficienţei energetice? Expertul amintește planul de producere pentru București a energiei în cogenerare, pe care, din POIM, s-au pierdut bani grei, pe care municipalitatea ar fi putut să-i primească pe certificate de CO2.
Este România mare importator de petrol, ca statele Grupului de la Vișegrad? Nu, susţine Tudor Popescu, “suntem un fel de prestatori de servicii de intermediere, de prelucrare”, ceea ce e un avantaj. Conform Institutului Naţional de Statistică, în perioada 1 ianuarie – 31 mai 2016, resursele totale de ţiţei ale României au însumat 4,6 milioane de tone echivalent petrol (tep), dintre care 1,5 milioane tep au fost producţia internă, iar alte 3,1 milioane tep importuri.
