Taxele percepute de ASF celor supravegheaţi se reflectă în costurile intermedierii şi administrării de active din asigurări, piaţa de capital, pensii private. Cu rezultate modeste de la înfiinţare, ASF diluează cu 15-25% câştigurile operatorilor, iar clienţii achită nota de plată.
Deşi este instituţie publică, ASF plăteşte lefuri angajaţilor din taxele impuse celor supravegheaţi, şi nu din alocaţiile bugetare. Mai departe, firmele de brokeraj din asigurări şi piaţa de capital, administratorii fondurilor de investiţii listate la bursă şi ai fondurilor de pensii private pasează costurile respective propriilor clienţi. Din păcate, în condiţiile în care piaţa de capital a crescut în ultimii trei ani prin listarea Fondului Proprietatea şi ofertele publice derulate de stat, iar activele fondurilor de pensii sunt în creştere continuă pe măsură ce se acumulează contribuţiile asiguraţilor, veniturile ASF au evoluat invers proporţional cu eficienţa activităţii sale (ne referim la scandalurile Cristian Sima, Ana-Maria Mihăescu, Harinvest etc., fraudele trecând uşor de filtrele ASF).
Potrivit unei analize Conso.ro, între 15-23% din sumele pe care administratori de pensii private le reţin din conturile participanţilor reprezintă taxele impuse de ASF. “Pentru Pilonul II (contribuţii obligatorii), rata costurilor pentru taxele percepute de ASF este de 2,64% din contribuţiile clienţilor, în timp ce fondurile au o rată a costurilor de 15,36%. Astfel, 17% din comisioanele totale reţinute de administrator de la client sunt cauzate de ASF. În cazul fondurilor de pensii facultative (Pilonul III), administratorii achită către ASF 0,5% din contribuţiile încasate de la clienţi şi 0,24% pe an din suma acumulată de aceştia. La rândul lor, administratorii reţin de la clienţi până la 5% din valoarea contribuţiilor şi 2,4% pe an, din suma acumulată în fond. În acest mod, între 15% şi 23% din costurile totale ale clienţilor sunt redirecţionate către ASF.”
Care este situaţia pe piaţa de capital? În cazul unui organism de plasament colectiv listat (vezi SIF-urile, Fondul Proprietatea), supravegherea ASF ia de la administratori 0,1% din activul net. Cum Franklin Templeton percepe, de pildă, un comision de administrare de 0,1% şi unul de gestiune a investiţiilor de 0,38% din capitalizarea fondului, rezultă că aproximativ 25% din veniturile FP merg spre ASF (există o diferenţă între activul net şi capitalizare, acţiunile se tranzacţionează cu discount). În cazul investitorilor individuali, 0,08% din valoarea unei tranzacţii de cumpărare ajunge la ASF; nu pare mult, dar raportat la comisionul mediu al brokerilor, în jur de 0,5%, rezultă că şi în acest caz ASF diluează cu peste 15% câştigurile intermediarilor. Pe partea de asigurări calculele sunt mai greu de făcut, având în vedere că doar brokerii au comisioane.
Societăţile de asigurare plătesc ASF o taxă de funcţionare anuală de 0,3% din volumul brut de prime subscrise, iar asigurătorii RCA au o contribuţie suplimentară de 1% din primele încasate. Una peste alta, “afacerea ASF” a generat venituri de peste 35 milioane euro prin cele trei componente ale sale (la nivelul lui 2012); din cauza cheltuielilor extravagante şi a salariilor exorbitante de multe ori anii fiscali anteriori s-au încheiat pe minus.
