Două fenomene considerate anterior tendințe emergente în piaţa de reasigurări par a se fi cristalizat deja într-o realitate care afectează puternic reasigurătorii globali. Şi dacă rezultatele financiare nu par încă a fi afectate, discuţiile şi atmosfera întâlnirilor de la Baden-Baden vin să confirme temerile.
Dacă în urmă cu un an, la Baden-Baden, în Germania, reasigurătorii globali analizau cu o doză consistentă de optimism ameninţarea capitalurilor alternative ce intrau în piaţă dornice să preia riscuri de catastrofe naturale, în acest an discursurile s-au schimbat, în încercarea de a aduce argumente solide în favoarea reasigurării tradiţionale sau evidenţiind noi oportunităţi de business care să compenseze scăderile de pe liniile de NatCat.
Un alt punct de interes, poate şi mai important, a fost centralizarea cesiunii în reasigurare. Mai exact, politica marilor grupuri de asigurare internaţionale de a centraliza cedările în reasigurare, care a dus, inevitabil, la scăderea tarifelor şi la cedarea unor riscuri tot mai mici.
Centralizarea cedării în reasigurare – noua tendinţă dominantă
Deşi capacitatea de a prelua riscuri şi puterea financiară a unor giganţi precum MUNICH Re sau SWISS Re este de necontestat, o scurtă analiză asupra cifrelor scoate în evidenţă cât de puternici au devenit de fapt asigurătorii primari. ALLIANZ, cel mai mare asigurător din Europa, a avut, anul trecut, venituri totale de aproape 111 miliarde euro, faţă de cele 51 miliarde euro, cât a realizat MUNICH Re, liderul pieței globale de reasigurări, din ambele segmente ale sale de business: atât asigurări, cât şi reasigurări.
De altfel, piaţa mondială de reasigurări a ajuns, la finele lui 2013, la un volum de 240 miliarde USDi, ceea ce reprezintă 5% din afacerile globale ale industriei de asigurări. De asemenea, primele 10 companii deţineau în jur de 62% din afaceri, faţă de 56% în 2000 şi 22% în 1980.
Aşadar, pe măsură ce puterea asigurătorilor primari sporeşte, creşte şi retenţia riscurilor, iar relaţia dintre aceştia şi reasigurători se transformă în mod fundamental. De altfel, în ultimii 7 ani, grupul ALLIANZ şi-a redus cheltuielile anuale cu reasigurarea cu circa 1,5 miliarde euro.
Reasigurarea este văzută acum mai mult ca un instrument strategic de a gestiona nevoile de capital şi volatilitatea câştigurilor, decât drept o măsură de protecţie pe fiecare linie de asigurare în parte.
FITCH confirmă retenţia în creștere
Retenția tot mai mare a asigurătorilor primari este demonstrată şi de un studiu recent al companiei de rating FITCH. „Marii cedenţi au un grad mai mare de retenţie a riscurilor. Unul dintre motive este reducerea numărului de evenimente cu pierderi mari, ceea ce îi face pe asigurătorii primari să se simtă tot mai confortabil şi să accepte o volatilitate mai mare a veniturilor”, a afirmat Martyn STREET, senior director pentru EMEA Insurance Team în cadrul FITCH Ratings.
Schimbări în comportamentul de achiziţii a marilor asigurători primari, care centralizează tot mai mult reasigurarea, conduce la modificarea cererii pentru reasigurare, a mai spus acesta. STREET a mai afirmat că există zone în piaţă care sunt predispuse fuziunilor şi achiziţiilor, însă astfel de operaţiuni de amploare sau care să implice nume sonore sunt puţin probabile a se produce în 2014-2015. Nu ne aşteptăm la fuziuni care să transforme piaţa, deşi sunt foarte probabile achiziţii punctuale. Aceasta se întâmplă urmare capitalurilor alternative care intră pe piaţa de asigurări, a precizat el.
Capitalurile alternative rămân în industrie pe termen lung
În ceea ce privește jucătorii privaţi care au intrat pe piaţa de reasigurare a catastrofelor naturale, AON Benfield, unul dintre cei mai mari brokeri de profil, estimează că sumele investite vor creşte în continuare, de la volumul actual de 59 miliarde USD. De altfel, dacă la finele lui 2013 capitalurile alternative reprezentau 9,3% din disponibilul pieţei globale de reasigurări, după prima jumătate a lui 2014, acestea au ajuns la 10,4%.
Soluţiile reasigurătorilor
În contextul în care, pe piaţa asigurărilor de catastrofe naturale, reasigurătorii tradiţionali se regăsesc în postura de a pierde din subscrieri, aceştia au făcut o adevărată pledoarie care să scoată în evidenţă diferenţa dintre modelele lor de business şi cele ale furnizorilor de capitaluri alternative.
Astfel, HANNOVER Re și MUNICH Re, doi dintre primii trei mari reasigurători ai lumii, deşi afirmau că aceste tendinţe au doar o influenţă marginală asupra business-ului lor, îşi subliniază orientarea către linii precum riscurile cibernetice sau a epidemiilor globale, pentru a compensa scăderile de subscrieri.
Susţinem dezvoltarea unor acoperiri pentru riscuri emergente sau viitoare precum bolile infecţioase sau riscurile tehnologice şi cibernetice, a declarat Ulrich WALLIN, CEO HANNOVER Re.
Nu spun că una dintre abordări este mai bună sau mai rea decât cealaltă, a specificat WALLIN, făcând referire la reasigurarea tradiţională, faţă de cea prin metode alternative, precum obligaţiunile de catastrofă sau acoperirea colateralizată. Ambele îşi au locul lor în piaţă şi ambele se vor regăsi aici pe viitor, dar este important să înţelegem că modelul de business şi oferta de produse sunt foarte diferite.
Motivul principal pentru a cumpăra reasigurare este pentru a-ţi proteja capitalul, deci reasigurarea poate fi un instrument pentru a îndeplini cerinţele de capital. Acest lucru este foarte vizibil în modelul Solvency II. De asemenea, este corect să afirmăm că reasigurarea este singurul instrument care protejează capitalul printr-un contract pe termen de un an, a mai spus el.
Și Ludger ARNOLDUSSEN, membru în Board-ul MUNICH Re, crede că această perioadă este una plină de provocări pentru industria de reasigurări, dar compania pe care o reprezintă este bine poziţionată pentru că poate dezvolta produse personalizate pentru profilul de risc şi structura operațională aferente fiecărui client. Excelenţa operativă, diversificarea şi experienţa în riscuri complexe sunt cheia.
Un alt aspect important este faptul că reasigurarea protejează împotriva volatilităţii veniturilor şi acesta ar putea fi chiar argumentul principal pentru a cumpăra reasigurare. Ca reasigurător tradiţional, construim relaţii de business pe termen lung, deci privim riscurile ca pe mai mult decât un activ în care investim. De aceea, dacă există o zonă gri sau o ambiguitate în ceea ce priveşte existenţa sau lipsa acoperirii, reasigurătorul tradiţional va găsi întotdeauna o soluţie echitabilă în virtutea relaţiei pe termen lung pe care şi-o doreşte, a mai punctat WALLIN.
Reprezentanţii reasigurătorilor au mai afirmat că pentru un investitor de pe pieţele de capital care preia riscuri este extrem de dificil să intre pe linii precum riscurile cibernetice, pentru că acestea se modelează foarte greu. În plus, reasigurătorii sunt implicaţi activ în dezvoltarea de produse şi a mijloacelor de distribuţie, astfel încât valoarea adăugată de reasigurători nu se rezumă doar la a furniza capacitate.
Pe de altă parte, reasigurătorii îşi exprimă reticenţa faţă de capitalurile alternative. Michel LIES, CEO, SWISS Re, crede că nu a existat o daună de amploare care să dovedească angajamentul capitalurilor alternative în acest sector. “Capitalurile alternative pot reprezenta o ameninţare pentru unii dintre noi, însă nu pentru cei mai importanţi dintre noi. Există o acoperire de 20% pe segmentul de catastrofe naturale la nivel global. Ar trebui să ne concentrăm pe restul de 80%, în loc să tratăm defensiv capitalurile alternative”, a afirmat LIES.
LIES a mai estimat că, până în 2020, cererea de acoperire pentru catastrofe naturale va creşte cu 50% în pieţele mature şi cu 100% în cele emergente. Sunt convins că problema principală a industriei este să găsească metode de a acoperi cât mai multe riscuri de pe glob şi nu de a se teme de interesul unor capitaluri de a prelua riscuri.
Şi AM Best consideră că cele patru mari companii europene de reasigurări (MUNICH Re, SWISS Re, HANNOVER Re şi SCOR), sunt bine poziţionate şi au un portofoliu diversificat, astfel încât să genereze în continuare rezultate pozitive.
Ce urmează?
Relaţia dintre reasigurători şi cedenţi s-a schimbat fundamental în ultimii ani, iar această dinamică se va menţine şi în viitorul apropiat, consideră Nick FRANKLAND, CEO al regiunii EMEA, în cadrul Guy CARPENTER. “Dacă fugi, competitorii te vor muşca. Dacă stai pe loc, te vor înghiţi. Nici o afacere nu poate supravieţui stând pe loc”, a mai spus el, făcând referire la situaţia actuală din piaţa de reasigurări. “Să fim foarte clari: aceasta nu este o tendinţă pe termen scurt. Este drum cu un singur sens”.
Prin urmare, combinaţia dintre ratele scăzute ale dobânzilor, creşterea limitată a pieţelor tradiţionale de asigurări, marjele de profit în scădere, afluxul instrumentelor financiare derivate legate de produse de asigurare (ILS), randamentul scăzut al investiţiilor şi condiţiile de piață nefavorabile face ca reasigurătorilor să le fie din ce în ce mai greu să atragă noi clienţi.
De aceea, sectorul reasigurărilor s-ar putea confrunta cu un nou val de reduceri de costuri şi consolidări, iar acei jucători care nu se pot diferenţia la nivelul strategiei de afaceri sunt cei mai vulnerabili.
