Reprezentanții instituției financiare internaționale au găsit o cale de mijloc, astfel încât datornicii să poată negocia cu adevărat cu băncile.
Problema creditelor în franci elvețieni (CHF) a fost discutată și în cadrul întâlnirii cu delegația FMI. Preşedintele Comisiei de buget din Camera Deputaților, Viorel Ştefan, a spus că reprezentanții instituției financiare internaționale au recomandat adoptarea Legii insolvenţei persoanei fizice şi stimularea dialogului între bănci şi datornicii cu probleme, la care să se adauge un suport legislativ de facilitare a acestui dialog.
„Pe două căi ne recomandă să mergem: să finalizăm adoptarea Legii insolvenţei persoanelor fizice, pe de o parte; iar pe de altă parte să canalizăm şi să stimulăm dialogul între instituţiile de credit şi persoanele îndatorate, datornicii cu probleme şi cu un suport legislativ de facilitare a acestui dialog de tipul OUG 46, celebra «electorată», căreia eu i-aş spune azi «scade rata»”, a adăugat Viorel Ştefan.
În documentul FMI se arată că: „presiunile determinate de aprecierea francului elvețian sunt gestionabile pentru sistemul bancar, dată fiind ponderea redusă a împrumuturilor în franci elvețieni. Misiunea a încurajat restructurarea voluntară bilaterală, cu luarea în considerare a capacității de rambursare a împrumutului de către debitor“. În ceea ce privește regimul insolvenței, înainte de adoptarea Legii insolvenţei persoanelor fizice trebuie realizate o analiză de impact şi o consultare cu toate părţile implicate şi trebuie creat tot suportul instituţional necesar.
“Recomandarea FMI este foarte bună, important este să fie și posibilă. Ce înseamnă să stimulezi dialogul dintre o bancă și datornici câtă vreme nu există cadrul legal care să oblige pe cel puternic într-o negociere, în speță – banca, să facă anumite concesii sau să aplice același algoritm fiecărei categorii de client? Banca întotdeauna va evita adoptarea unor măsuri de compromis în favoarea clientului. Cred că BNR ar trebui să fixeze repere de negociere, iar băncile private să le preia în propriile regulamente. Altfel, nu se va întâmpla nimic”, a precizat, pentru România liberă, Simona Miloș, președintele Institutului Național de Pregătire Profesională a Practicienilor în Insolvență (INPPI).
Acesta spune că unul dintre datornici s-a dus să negocieze cu banca, dar răspunsul primit a fost: „Boul se leagă cu funia, iar omul cu semnătura”. Miloș este de părere că trebuie recunoscută culpa comună client-bancă. „Nu vorbesc de faptul că băncile aveau obligația de informare a consumatorului cu privire la posibilele implicații negative ale creditului obținut în CHF și că au vândut cu obstinație un produs toxic, vorbesc de faptul că, în cel mai rău caz, ar trebui acceptată o culpă comună – consumator/bancă”, susține președintele INPPI.
Ce spun creditorii
În scrisoarea transmisă Camerei Deputaților de Asociația Română a Băncilor (ARB) se arată: “În plus faţă de măsurile deja luate de către bănci, reprezentanții băncilor, împreună cu BNR şi Ministerul Finanțelor Publice, au în lucru o nouă schemă de rescadenţare a creditelor, prin aplicarea prevederilor Ordonanței 46/2014, cu modificările avute în vedere privind extinderea sferei de cuprindere a acesteia, care vizează flexibilizarea mecanismului de rescadențare și a duratei în raport cu capacitatea financiară a debitorilor, permiţând o mai bună acoperire a grupurilor vulnerabile de cetățeni cu credite la bănci. Soluţia propusă este consistentă cu principiul împărțirii poverii ajustării, permiţând preluarea unei părţi din costuri de către bănci”.
Ce spun debitorii
“Pierderile cu care ameninţă BNR, ARB și reprezentanții instituțiilor bancare se referă la pierderi din potențialul câștig, nu la pierderi în adevăratul sens economic. Dacă aplicăm același exercițiu pentru consumator, vom realiza că debitorul suferă deja o pierdere reală”, se arată într-un comunicat al Grupului Clienților cu Credite în CHF, care a făcut un calcul pe baza unei simulări, ținând cont de diferite praguri ale cursului francului elvețian. În opinia grupului, un curs de 2,8 lei/franc este mulțumitor pentru ambele părți.
Reamintim faptul că acest grup solicită conversia la cursul istoric plus maximum 20%. Membrii resping negocierile dintre bănci și fiecare debitor, arătând că “este un abuz să îi ceri unei persoane fizice, fără pregătire juridică sau de negociere să discute/ negocieze cu o întreagă echipă a unei bănci” și că “băncile nu negociază”, fiind inflexibile. Pe de altă parte, unii datornici sunt deja în incapacitate de plată şi negocierile individuale durează minimum două luni.
