Deşi numeric reprezintă doar 16%, companiile cu capital majoritar străin generează peste 50% din cifra de afaceri la nivelul economiei, depăşind net firmele cu capital majoritar privat românesc (41% din volumul total de afaceri) şi societăţile care au rămas în portofoliul statului (6%).
Este concluzia unui studiu realizat în mediul universitar şi publicat la Editura Economică în acest an (“Capitalul majoritar străin în companiile-noduri de pe principalele pieţe din România”), sub coordonarea profesorilor Cezar Mereuţă şi Ionuţ Pandelică, concluziile sale fiind sintetizate pentru site-ul contributors.ro de Alin Theodor Ciocârlie. Autorii au ales 80 de pieţe de referinţă, care acoperă 99,9% din cifra de afaceri a sistemului de companii nefinanciare, şi au analizat 35.800 de companii-noduri (cifrele lor de afaceri cumulate reprezintă 80% din cifra totală de afaceri de pe piaţa pe care îşi desfăşoară activitatea), reprezentând 8,5% din numărul total din economie. Companiile au fost grupate după criteriul puterii de decizie (capital majoritar străin, majoritar privat românesc şi majoritar de stat).
Concluziile sunt interesante prin prisma ponderii pe care o deţine capitalul străin în economie în acest moment. Astfel, în topul celor mai mari companii din economie (Top 100) firmele controlate de străini acopereau 80% din cifra de afaceri şi generau 86% din profiturile brute la nivelul anului 2011. Dacă mutăm focalizarea într-un cadru mai larg, la nivel celor 80 de pieţe analizate, cifra de afaceri a companiilor cu capital majoritar străin reprezenta 52% din cifra totală de afaceri, faţă de 41% pentru companiile cu capital majoritar privat autohton şi 5,8% pentru companiile de stat (capitalul românesc are deci, cumulat, sub 48%). Asta în condiţiile în care, numeric, firmele private româneşti reprezintă 82%, iar cele de stat 0,7% (companiile cu capital străin – 16%). La capitolul profitabilitate (profit/cifră afaceri), companiile străine au 2,6% (să nu ignorăm însă optimizările fiscale practicate cu mai mult succes în acest caz), firmele cu capital privat românesc 3,3%, iar cele din proprietatea statului doar 0,8%.
Autorii studiului arată cum în industria prelucrătoare (care furnizează 92% din exportul total al României) ponderea firmelor cu capital majoritar străin în companiile-noduri este de 74%, dar în agricultură este de numai 14,4%, iar în construcţii de 16,5%. Per total, ponderea companiilor deţinute de străini în exportul României este de
62-67%.
Pieţele care dau centrul de greutate al economiei au lidere companii cu capital majoritar străin: extracţia petrolului şi gazelor, comerţul, industria prelucrătoare, telecomunicaţii, apă şi serviciile de epurare, colectarea deşeurilor, activităţi juridice şi de contabilitate etc.
Perspective pentru 2020
Autorii studiului remarcă ponderea redusă a agriculturii în economie (doar 25% din valoarea adăugată de industria prelucrătoare) şi faptul că, în ciuda crizei, aceasta a crescut de la un export de 482 milioane euro în 2008 la 1,24 miliarde în 2012, fapt ce ar putea explica apariţia din senin a scandalurilor cărnii de cal, aflatoxinei din laptele românesc şi antibioticelor din carnea de curcan livrată peste graniţă.
Autorităţile ar trebui să reinvestească în maşini şi echipamente pentru agricultură (“În mod criminal, România a «aruncat peste bord» în trecutul recent producţia de tractoare şi maşini agricole, dar acum îşi pune speranţele în agricultură”), în sectorul de înaltă tehnologie o dată cu cooptarea unor parteneri strategici, în infrastructura pentru turism şi în industria extractivă. România se poate transforma în exportator net de energie electrică, trebuie să stimuleze sectoarele din servicii cu aport creativ (cercetare-dezvoltare – vezi laserul de la Măgurele, servicii informatice, tehnologia informaţiei etc.), să găsească un mod de stimulare a capitalului autohton şi să sprijine apariţia IMM-urilor în special în sfera de servicii prestate companiilor (în România multe firme mici sunt orientate spre comerţ şi relativ puţine spre servicii).
