După umflarea Parlamentului peste dimensiunea celui din SUA, Guvernul se dilată cu trei noi ministere. Dincolo de mărirea schemei de personal, vin noi secretari de stat, consilieri şi secretare, rămâne de văzut în ce măsură noua organigramă va uşura activitatea administrativă sau, din contră, va crea o doză suplimentară de haos.
Înmulţirea numărului de ministere a fost justificată fie prin copierea modelului european, fie prin reproducerea celui din Franţa, deşi Comisia Europeană are sub lupă o cu totul altă economie şi populaţie, iar birocraţia franţuzească are totuşi altă eficienţă decât cea autohtonă. Aparent, schimbarea structurii Guvernului şi posibila adăugare a trei noi ministere – Buget, Energie şi, era până aseară în discuţie, Mari proiecte de infrastructură – nu aduc în plus decât vreo 90 de purtători de mapă (fiecare ministru are propriul cabinet cu 10 consilieri+şef de cabinet+se-cretară, iar, fiecare din cei 3-4 secretari de stat unul mai mic, cu 3 consilieri+ şef de cabi-net+se-cretară).
Adevărată problema va fi însă la împărţirea structurilor deconcertate din teritoriu din subordinea ministerelor ce urmează să fie divizate. Gândiţi-vă că fiecare din instituţiile în cauză are ramificaţii în judeţe, la problemele care apar când şefii direcţi din minister au o culoare politică, iar subordonaţii din teritoriu alta, chiar dacă ambele fac parte din drapelul USL. Întrebarea care se pune este dacă merita deranjul construcţiei de trei noi ministere în loc de a desemna un secretar de stat la Finanţe care să aibă în grijă Bugetul, unul la ministerul Economiei pentru politica energetică, iar gestionarea proiectelor importante de infrastructură să se facă tot din interiorul Ministerului Dezvoltării.
Ca să nu mai vorbim de riscul ca între fostele componente ale Ministerului Finanţelor, deţinute acum de partide diferite din coaliţia de guvernământ, să existe dispute privind implementarea politicii fiscale în proiectul de buget. „Recunosc că nu văd raţiunea unui Minister al Bugetului.În ceea ce priveşte Ministerul «Marilor proiecte», cred că era nevoie de o structură care să reprezinte interfaţa cu marii investitori. Ca minister autonom capătă un plus de vizibilitate şi de autoritate. Iar Ministerul Energiei mi se pare esenţial în contextul actual, nu uitaţi că România va negocia cu Exxon, cu Chevron în perioada următoare”, spune analistul Ionel Blănculescu.
Primele critici
„Ce sens are să desparţi cheltuielile de încasări la Ministerul Finanţelor?”, se întreabă analistul Ilie Şerbănescu. „Un Minister al Energiei va gestiona doar liberalizarea preţurilor; nu văd cu ce se va mai ocupa însă Ministerul Economiei, 90% din ce a mai rămas din economia românească este oricum în zona energetică. Iar ministerul «Marilor proiecte» este o glumă, de unde bani pentru mari proiecte? În plus, se presupune că un minister ar avea de lucru în fiecare zi iar pe noi n-am observat să ne asalteze investitorii cu proiecte”, spune Şerbănescu.
„Rămâne de văzut efectiv cu ce se vor ocupa noile ministere. În principiu, nu mi se pare o idee fericită. Să nu răspundem cererilor de a simplifica aparatul de stat cu şi mai multă birocraţie. Ministere în plus înseamnă funcţionari suplimentari, cheltuieli majorate şi nu ştiu dacă va exista un plus de eficienţă”, spune Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.
Într-o scrisoare deschisă adresată premierului, fostul şef ANAF, Sebastian Bodu, critică splitarea Ministerului Finanţelor.
„Gestionarea separată a celor două portofolii nou-apărute va duce la imposibilitatea alcătuirii unui buget anual realist, ca să nu mai vorbim de îngroparea definitivă a principiului bugetării multianuale”. În plus, „argumentul adus de USL în sprijinul divizării este acela că, în cadrul Comisiei Europene, există o direcţie generală de buget, separat de o direcţie generală de impozitare şi uniune vamală. Pe lângă acestea mai există însă şi o direcţie generală de economie şi finanţe, precum şi o direcţie de piaţă internă şi servicii financiare. După cum vedeţi, structura Comisiei Europene este total diferită de structura oricărui guvern european, asta dacă nu vă gândiţi să rupeţi Ministerul Finanţelor Publice în patru, ca să replicaţi structura Comisiei” subliniază Bodu.
Cum e prin vecini
*Ungaria are cel mai suplu Cabinet din regiune: 11 membri, 8 ministere. Exista ministerul Dezvoltării Naţionale dar şi un minister al Dezvoltării Rurale. Un singur minister economic, care include Economia, Finanţele, Comerţul, Industriiile.
*Guvernul ceh are 16 membri. Există minister al Finanţelor dar nici vorbă de unul al Bugetului, un minister al Industriei şi Comerţului dar nici pomeneală de unul al Energiei.
*În Polonia, o ţară mai mare ca România, Guvernul are 20 de membri. Pata de culoare este ministerul Sportului şi Turismului iar noutatea o reprezintă Ministerul Trezoreriei, distinct de cel al Finanţelor .Nici vorbă de portofoliul “Marilor Proiecte de Infrastructură” sau al “Fondurilor Europene”, deşi polonezii, campionii ratelor ridicate de absorbţie în regiune, s-ar fi putut gândi la aşa ceva la un moment dat.
*Faţă de varianta franceză (39 de membri ai Cabinetului), Guvernul Ponta stă însă bine. Există o mulţime de miniştri delegaţi, în subordinea ministerelor “mari”(Francofonia are ministrul său), inclusiv un ministru delegat pentru Buget în subordinea ministrului Economiei şi Finanţelor.
