Legea asigurării locuințelor împotriva dezastrelor s-a modificat în așa fel încât nu mai permite firmelor de asigurare să vândă polițe property fără a se asigura că locuința vizată are și o asigurare obligatorie.
Orice proprietar de locuinţă care doreşte să încheie o poliţă facultativă, trebuie mai întâi să deţină una obligatorie. De asemenea, noua legislație în domeniu prevede şi faptul că Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor va putea emite poliţe. Potrivit noii legi, "societăţile de asigurare-reasigurare autorizate să practice riscuri de catastrofă nu pot încheia asigurări facultative pentru o locuinţă care nu are încheiat în prealabil o asigurare obligatorie PAD". "Contractul de asigurare obligatorie a locuinţelor se încheie în formă scrisă, fie în mod direct între PAID şi proprietarul locuinţei, fie prin mijlocirea societăţilor de asigurare-reasigurare autorizate să practice riscuri de catastrofă, prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare", se spune în noul document.
De asemenea, se precizează că PAID tipăreşte sau emite în sistem electronic PAD. De asemenea, Pool-ul administrează baza de date privind evidenţă construcţiilor cu destinaţia de locuinţă, pentru care au fost emise poliţe PAD. Prin noua lege, PAID poate efectua, pe propria cheltuială, o inspecţie de risc a locuinţei înainte de încheierea asigurării obligatorii, în cazuri bine determinate şi reglementate de norme ale ASF. De asemenea, PAID va pune semestrial la dispoziţia primăriilor, în format electronic, lista proprietarilor care au încheiat contracte de asigurare obligatorie. Iar Primarul, prin compartimentul de specialitate, va trimite, în termen de 3 zile de la data primirii listei, scrisori de înştiinţare, cu confirmare de primire, către persoanele care nu au încheiat PAD pentru locuinţele pe care le deţin în proprietate.
Încă puține polițe obligatorii
Numărul poliţelor active de asigurare obligatorie a locuinţei (PAD) a crescut în primul semestru cu 14.788, la 1.506.117, astfel că, la jumătatea acestui an, 17,7% din cele 8,5 milioane de locuinţe din România aveau asigurare obligatorie, conform statisticilor Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale.
La finalul anului trecut, erau active 1.491.329 poliţe PAD, în timp ce la 30 iunie 2014 erau active 1.350.110 poliţe.
Potrivit PAID, 72,6% din poliţele active la nivel naţional erau încheiate în mediul urban şi 27,4% în mediul rural, iar, în funcţie de tipul de locuinţă, 88,4% din poliţele PAD sunt încheiate pentru locuinţe de tip A (cele cu structura de rezistenţă din beton armat, metal sau lemn, cu pereţii exteriori din piatră, cărămidă arsă sau materiale supuse unui tratament termic sau chimic) şi 11,6% pentru locuinţe de tip B (cele cu pereţii exteriori din cărămidă nearsă sau material nesupus unui tratament termic sau chimic). Pe regiuni, cele mai multe poliţe active sunt în Bucureşti (20,1% din total), Muntenia (19,8%) şi Transilvania (16,4%), iar cele mai puţine – în Maramureş (2,7% din totalul poliţelor), Bucovina (3,5%) şi Crişana (4,2%).
PAID emite asigurările obligatorii pentru locuinţe din iulie 2010. Obiectivul principal al PAID este cuprinderea în asigurare pentru cele trei riscuri de catastrofă naturală – cutremure, inundaţii şi alunecări de teren – a tuturor locuinţelor din România.
Riscuri concentrate
La 31 decembrie 2014, 64,6% din asigurările obligatorii de locuinţă se regăseau în mediul urban, iar din punctul de vedere al tipului locuinţei 78,6% erau aferente celor de tip A. Cei mai săraci locuitori ai României (în Vaslui, salariul mediu reprezintă doar 66% din media pe ţară) sunt şi cei mai vulnerabili în caz de calamitate. Expunerea la cutremur este catalogată de specialişti ca „foarte mare“, iar cea la inundaţii drept „mare“, însă acoperirea prin asigurare este cea mai mică din ţară. La finele lui 2014, valoarea primelor brute subscrise în judeţul Vaslui pe categoria asigurărilor de incendii şi calamitate era de doar 3,1 milioane lei, potrivit datelor furnizate de ASF. Înseamnă că în întreg judeţul există doar aproximativ 22.000 de poliţe valide.
Cu alte cuvinte, doar 15% din gospodăriile populaţiei (raportate la ultimul recensământ) beneficiază de o poliţă de asigurare împotriva dezastrelor, fie ea obligatorie sau facultativă. Într-o situaţie similară se află şi judeţul Teleorman, unde, deşi nivelul de asigurare este ceva mai mare, mergând spre 18% din totalul locuinţelor, riscurile sunt chiar mai importante decât în Vaslui. Teleormănenii au cel mai ridicat nivel de risc atât în ceea ce priveşte cutremurele, cât şi în privinţa inundaţiilor. Pe podium se mai clasează judeţul Galaţi, cu risc maxim de cutremur şi inundaţii, dar cu numai 28% din locuinţe asigurate. În situaţii asemănătoare mai sunt judeţele Călăraşi, Giurgiu şi chiar Ilfov. O situaţie specială o are Capitala, care prezintă un risc foarte ridicat în caz de cutremur, însă este ferită aproape total de eventuale inundaţii şi, în plus, beneficiază de un grad extrem de ridicat de asigurare. Jumătate din primele brute de asigurare a locuinţelor subscrise în întreaga ţară se concentrează în Bucureşti, ceea ce înseamnă peste 330 milioane de lei în subscrieri. Aceste valori arată că, de fapt, creşterile raportate de asigurători în anii trecuţi în ceea ce priveşte poliţele de calamitate sunt mai degrabă fără valoare pentru masa populaţiei din România, iar procentele uriaşe de acoperire prin asigurare la nivel naţional reprezintă un simplu calcul matematic.
În timp ce în Bucureşti sunt asigurate practic toate locuinţele, în ţară situaţia nu este deloc roz. În cel mai bun caz, doar jumătate din locuinţe sunt asigurate, iar judeţul Sibiu nu este nici pe departe unul dintre cele mai expuse la riscurile catastrofale. O situaţie apropiată de raportările la nivel naţional o mai regăsim în Braşov, Prahova, Timiş şi Satu-Mare, unde gradul de acoperire sare de 40%, dar şi în Cluj, Constanţa sau Bistriţa, unde ponderea locuinţelor asigurate în totalul fondului locativ se apropie de acest nivel. În restul celor 33 de judeţe ale ţării este asigurată mai puţin de o treime din locuinţe. Ba, mai mult, în opt din aceste judeţe mai puţin de 20% din gospodării beneficiază de o poliţă împotriva calamităţilor.
Cum arată asigurarea perfectă
Statul ne obligă să ne asigurăm doar pentru trei riscuri catastrofice, adică inundaţii, alunecări de teren şi cutremure. Asigurarea completă a locuinţei este însă un produs mult mai complex, care include uneori mai multe zeci de riscuri asigurate. La baza oricărei asigurări de locuinţă sunt patru categorii mari de riscuri. Astfel, asigurarea ar trebui să acopere, în primul rând, riscurile ataşate clădirii din care face parte locuinţa. În al doilea rând, ar trebui asigurate bunurile din locuinţă, opţiune pe care asigurarea obligatorie şi „clonele“ apărute în piaţă nu o oferă. Un al treilea risc important este asigurarea pentru eventualele accidente suferite de membrii familiei în interiorul locuinţei asigurate. Nu în ultimul rând, este importantă şi componenta de răspundere civilă faţă de terţi.
În acest caz, un exemplu concludent îl constituie eventualele pagube provocate vecinilor de o banală inundaţie. Aceste patru categorii mari de riscuri pot fi combinate în orice fel, în funcţie de nevoile şi disponibilităţile financiare ale clientului, însă este bine ca poliţa să le cuprindă pe toate patru. Un criteriu important în alegerea unei poliţe de locuinţă îl reprezintă notorietatea şi stabilitatea companiei care o emite. Orice companie din România poate fi verificată pe site-ul oficial al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. În plus, trebuie citit cu atenţie contractul de asigurare şi, mai ales, clauzele speciale din capitolul „excluderi“. Aici pot apărea, şi chiar apar, destule surprize care devin neplăcute în cazul producerii riscului asigurat. Decizia trebuie să ţină cont, evident, şi de preţ, dar neomiţând celelalte caracteristici enumerate mai sus.
Ce să cauți?
Luând în considerare şi criteriile pe care le-am enumerat, am încercat să întocmim un top în funcţie de preţ. Poliţele luate de noi în considerare acoperă toate cele patru categorii de riscuri esenţiale. Am realizat un calcul pentru un apartament de două camere în valoare de 60.000 de euro, din Bucureşti, situat într-un bloc construit în 1990. Valoarea bunurilor din apartamentul nostru virtual este de 5.000 de euro. Din perspectiva preţului, pe primul loc se clasează Astra, care, pentru 60 de euro, asigură clădirea şi apartamentul şi oferă ca bonus asigurarea bunurilor şi asigurarea de răspundere. În top se află şi Generali, cu un cost al poliţei de 131 de euro. Urmează plutonul companiilor care oferă o serie de asigurări suplimentare. Cum arătam mai sus, contractele de asigurare au şi excluderi.
Aceste clauze speciale arată situaţiile în care asigurătorul nu va plăti dauna. Prevederile sunt absolut normale şi ele există în contractele de asigurare de oriunde din lume. Asigurătorul nu îşi poate asuma orice fel de riscuri, atât timp cât nu le controlează măcar indirect. Legea nici nu permite astfel de atitudini. De aceea, este bine să vă feriţi, de exemplu, de poliţele care spun că nu asigură locuinţe situate în zone inundabile. Atenţie la tipul asigurării, pentru că dacă este o „asigurare proporţională“ nu veţi primi toţi banii. Înainte de a încheia poliţa, asiguraţi-vă că locuinţa este într-o stare foarte bună. Dacă blocul are crăpături, de exemplu, riscaţi să nu primiţi banii de la asigurător.
