Fondurile obligatorii de pensii au obținut un câștig important anul trecut, în ciuda deciziilor guvernamentale nefavorabile și a randamentelor mici oferite pentru plasamentele în depozite și obligațiunile.
Într-un an în care, potrivit tuturor prognozelor economice, în România este de aşteptat o creştere economică de circa 4%, Guvernul a hotărât o cvasi – îngheţare a contribuţiilor la Pilonul II de pensii private, declarând că „în buget nu există loc“ şi anunţând o analiză ulterioară pe tema pensiilor. Între timp, fondurile de pensii private au reușit, şi în 2015, să furnizeze participanţilor rezultate incontestabil bune.
Pe segmentul pensiilor private obligatorii – Pilon II – anul trecut s-a încheiat cu un total de 6,55 milioane de participanţi, ale căror economii pentru pensie sunt plasate în şase fonduri de pensii, administrate de tot atâtea entităţi specializate: ALICO (administrator METROPOLITAN LIFE), ARIPI (GENERALI Pensii), AZT VIITORUL TĂU (ALLIANZ ŢIRIAC Pensii Private), BCR (BCR Pensii), BRD (BRD Pensii), NN (NN Pensii, ex – ING Pensii) şi VITAL (AEGON Pensii). Potrivit datelor statistice publicate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), numărul participanţilor a crescut cu circa 263.000 de persoane faţă de sfârşitul anului precedent.
Mai puţin de 4,5% din noii participanţi au exprimat o opţiune personală cu privire la fondul de pensii, restul fiind alocaţi prin mecanismul de repartizare aleatorie. De subliniat că procentul celor care au exprimat o opţiune proprie a fost de 7,8% în 2014 şi de circa 14,7% în 2013, ceea ce ar putea reflecta menţinerea unui nivel de interes foarte scăzut din partea publicului faţă de această formă de economisire.
11%, randamentul mediu anualizat în Pilonul II
Activele nete administrate în sistem au atins, la finele anului 2015, valoarea de 24,67 miliarde lei, adică echivalentul a circa 5,45 miliarde euro (calculat pentru cursul de schimb leu/euro din 31 decembrie 2015, de 4.5245 lei/euro), în creştere cu aproape 30% faţă de decembrie 2014. De la debutul sistemului, în mai 2007, până în decembrie 2015, contribuţiile virate către Pilonul II de pensii au totalizat 20,127 miliarde lei, ceea ce înseamnă că fondurile de pensii au produs pentru participanţii la sistem un beneficiu net pentru toate costurile de administrare de peste 4,5 miliarde lei, adică aproximativ 1 miliard euro.
Acest rezultat ar fi putut fi şi mai bun dacă rata de colectare în sistem ar fi mai bună. Astfel, aşa cum arată datele ASF, ponderea conturilor alimentate cu contribuţii a fost, în fiecare lună, de circa 60% din numărul total al conturilor existente la momentul respectiv, reflectând în parte volatilitatea instalată pe piaţa muncii şi nivelul deficitar de disciplină financiară al angajatorilor români. Ca atare, dacă este adevărat că numărul conturilor care n-au înregistrat nici o contribuţie de la debutul sistemului şi până acum s-a redus continuu, atingând în prezent un total de circa 155 mii, este tot atât de adevărat că circa jumătate din conturi înregistrează contribuţii sporadice, astfel încât pentru deţinătorii lor rezultatul final va fi mult inferior celui prognozat la lansarea Pilonului II.
A crescut și contribuția medie
În sfârşit, este demn de menţionat că, pe fondul ridicării procentului de contribuţie, din martie 2015, la 5%, valoarea contribuţiei medii a crescut de la 89,4 lei în decembrie 2014, la 113,2 lei în decembrie 2015. Din păcate, creşterea contribuțiilor cu 1 punct procentual promisă iniţial de Guvern şi asumată prin Programul de Convergenţă pentru anul 2016, care ar fi readus Pilonul II de pensii private obligatorii în termenii calendarului de creştere a contribuţiilor prevăzut de lege, a rămas pe lista promisiunilor neonorate.
Astfel, dacă în primul proiect de buget publicat pentru anul în curs era prevăzută numai creşterea anuală obişnuită, de 0,5 puncte procentuale, împingându-se astfel termenul de atingere a planului maxim de contribuţie (6%) din 2016 în 2017, noul Guvern şi-a mai revizuit o dată intenţiile şi a inclus în bugetul aprobat pentru 2016 numai o creştere pur simbolică, de 0,1%, suficientă doar pentru a se evita cuvântul „îngheţare“ în legătură cu contribuţiile la pensiile de Pilon II.
Asociația pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) estimează că dacă procentul contribuţiei ar fi fost îngheţat la nivelul de 5% din 2015, pentru participanţii la sistem acest lucru ar fi echivalat cu pierderea definitivă a unei sume de circa 200 milioane euro, care nu vor mai ajunge niciodată în conturile lor.
Probabil că nici în cazul soluţiei adoptate pierderea nu va fi semnificativ mai mică din punct de vedere financiar, fără să mai luăm în calcul modul în care astfel de soluţii afectează încrederea publicului sau imaginea mediului de afaceri din România în faţa investitorilor care au înfiinţat companiile de administrare de pe piaţa pensiilor private.
Rata medie ponderată de rentabilitate a tuturor fondurilor de pensii private pentru ultimele 24 de luni, calculată potrivit procedurilor ASF pentru fondurile de risc mediu, a fost de 6,1493%, în timp ce acelaşi indicator calculat pentru unicul fond de risc ridicat, ARIPI, a fost de 6,0855%. În acelaşi timp, este de reținut că, de la lansarea sistemului,randamentul mediu anualizat al fondurilor de pensii a fost de circa 11%, cifră care reprezintă o performanţă investițională foarte bună.
Evident, bunele rezultate investiţionale sunt un rezultat direct al politicii de plasamente financiare a fondurilor de pensii. Aceasta şi-a menţinut de-a lungul întregii existenţe a sistemului o puternică orientare către stabilitate şi siguranţă, potrivit, de altfel, cerinţelor legale de prudenţialitate, preferând pe scară largă investiţiile în instrumente cu venituri fixe. La 31 decembrie 2015, portofoliul de investiţii era format în principal din titluri de stat (65,86%), acţiuni (19,2%), titluri de participare în organisme de plasament colectiv – OPCVM (3,88%) şi obligațiuni corporative (3,75%). Obligaţiunile municipale şi obligaţiunile organismelor străine neguvernamentale reprezentau 1,48%, respectiv 1,04%.
Faţă de finele anului 2014, în timp ce ponderea plasamentelor în acţiuni s-a menţinut aproape neschimbată, cota titlurilor de stat a scăzut cu circa 2 pp, procente care au fost „recuperate“ de investiţiile în obligaţiuni municipale şi titluri de participare OPCVM.
Participarea fondurilor de pensii ca finanţatori ai economiei reale este îngustată suplimentar prin interdicţia de a investi în bonduri OTC (Over the Counter), instrumente financiare a căror tranzacţionare este permisă fondurilor de pensii pe plan internaţional.
113,2 lei reprezintă valoarea contribuţiei medii pentru anul trecut, în creștere de la 89,4 lei în decembrie 2014.
Piață esențială
Dintr-o perspectivă economică mai largă, rolul de „finanţatori“ pe care fondurile de pensii îl pot juca în economia românească nu poate fi ignorat. Să nu uităm că în acest moment fondurile de pensii au în administrare active nete de 17,8 miliarde lei, adică uşor peste 4 miliarde euro.
Din acest volum total, investiţiile în România reprezintă circa 94% şi sunt îndreptate preponderent către instrumentele financiare cu grad redus de risc. În fapt, 11% din titlurile de stat emise de România se află în deţinerea fondurilor de pensii, cu o preferinţă vădită către maturitățile lungi. Dacă aceste deţineri conferă stabilitate şi siguranţă pentru economiile participanţilor, nu mai puţin adevărat este că ele au şi rolul de a reduce volatilitatea în perioadele de turbulenţe, dat fiind că fondurile de pensii nu sunt investitori conjuncturali.
Pe de altă parte, tot fondurile de pensii sunt investitorii care asigură peste 10% din lichiditatea medie a Bursei, fiind cei mai mari investitori instituţionali locali. Cu plasamente care depăşesc 700 milioane euro la Bursa de Valori Bucureşti, aceşti investitori au jucat un rol crucial în succesul ofertelor publice recente şi au acţionat ca factor de echilibru pe piaţa secundară de acţiuni. Astfel, fondurile de pensii deţin, conform datelor ASF, 18,6% din oferta Electrica, 20,6% din oferta Nuclearelectrica, 22,8% din oferta Romgaz etc.
Dacă cele de mai sus ilustrează fără tăgadă capacitatea fondurilor de pensii de a aduce o contribuţie substanţială la finanţarea economiei româneşti, nu ne rămâne decât să ne întrebăm în ce măsură economia românească este pregătită să folosească această resursă.
Aşa cum am spus şi în alte ocazii, în acest moment orice discuţie despre potenţialele investiţii directe ale fondurilor de pensii româneşti în proiecte de infrastructură are un caracter pur teoretic.
Astăzi, potrivit legislaţiei în vigoare, singurele căi prin care fondurile de pensii ar putea investi în proiectele naţionale de dezvoltare a infrastructurii ar fi ca pentru finanţarea acestora să se lanseze emisiuni de bonduri cu rating corespunzător sau ca obiectivele de infrastructură în cauză să devină proprietatea unor companii listate la bursă, înfiinţate special pentru a gestiona realizarea şi exploatarea lor. Pentru moment însă, statul român pare să ignore aceste posibilităţi.
Mai mult, participarea fondurilor de pensii ca finanţatori ai economiei reale este îngustată suplimentar prin interdicţia de a investi în bonduri OTC (din englezul Over the Counter), instrumente financiare a căror tranzacţionare este permisă fondurilor de pensii pe plan internaţional, facilitând implicarea acestora în dezvoltarea companiilor care, deşi nelistate la bursă, au perspective de dezvoltare solidă.
De altfel, posibilitatea de tranzacționare OTC a obligaţiunilor este una dintre măsurile propuse de asociaţia operatorilor din domeniul pensiilor private, APAPR, pentru flexibilizarea cadrului investiţional, diversificarea portofoliilor şi reducerea riscurilor, măsuri aflate în analiză şi dezbatere cu autoritatea de supraveghere. Alături de aceasta, pe lista propunerilor APAPR se mai găsesc şi reevaluarea coeficienţilor pentru calculul gradului de risc, posibilitatea hedging-ului pentru riscul de dobândă sau posibilitatea de tranzacţionare cu depozitarul şi afiliaţii.
Rămâne de văzut când şi în ce măsură statul român şi autoritatea de reglementare în domeniu vor oferi acestor investitori de calibru posibilitatea de a se implica mai mult şi mai direct în creşterea economică a României altfel decât prin modalitatea difuză a plasamentelor în titluri de stat.
