Sebastian Burduja, plecat la studii de şapte ani în Statele Unite ale Americii, mărturiseşte că cea mai mare dorinţă a sa este să revină în România şi să-şi aducă contribuţia la dezvoltarea ţării. El spune că are datoria de a face ceva pentru cei care nu se pot bucura de aceleaşi şanse pe care le-a avut până în prezent.
Mai mult, în calitatea sa de preşesdinte al Ligii Studenţilor Români din Străinătate (LSRS), Burduja precizează că misiunea Ligii este de a coagula comunitatea valoroasă a tinerilor români de peste hotare. În plus, facilitarea întoarcerii acasă a tinerilor care au studiat în străinătate, promovându-i în poziţii de decizie şi contribuind la consolidarea unui nou sistem, este principalul obiectiv pe termen lung al LSRS.
Luna trecută, aţi absolvit un MBA la Harvard Business School şi un masterat în Politici Publice la Harvard Kennedy School. Cum a fost această experienţă?
Au fost trei ani dificili, însă satisfacţiile şi oportunităţile pe care le-am avut au fost pe măsura muncii mele. Am avut un sentiment unic în momentul în care am păşit pe scenă (la festivitatea de absolvire – n.r.) cu tricolorul României pe umeri pentru a primi diplomele din mâinile profesorilor mei. Am credinţa că am reprezentat cu cinste ţara noastră la acest nivel, absolvind Harvard Business School cu distincţie şi obţinând „First and Second Year Honors” în urma unor rezultate academice foarte bune.
În ce a constat parcursul dumneavoastră peste ocean?
Am fost admis la Stanford University în 2004 şi am absolvit patru ani mai târziu „with honors and distinction” programul de politici comparate, cu sub-specializări în economie şi sociologie. Datorită performanţelor mele la Stanford, am devenit cel mai tânăr student admis la programul de dublu masterat la Harvard Business School şi Harvard Kennedy School, practic direct de pe băncile facultăţii, fără experienţă de lucru full-time. Cei care cunosc sistemul american ştiu că astfel de cazuri sunt excepţionale şi mă consider norocos că am putut face parte dintr-un grup select de 22 de tineri care au absolvit anul acesta programul pe care l-am menţionat.
În ce a constat procesul de selecţie la Stanford şi unde aţi întâmpinat cele mai mari probleme?
Procedurile de admitere la Stanford sunt relativ standard pentru universităţile din Statele Unite. Am susţinut testele TOEFL, SAT1 şi SAT2. Am scris mai multe eseuri în care explicam dorinţa mea de a studia la Stanford şi cum m-ar putea ajuta educaţia dobândită acolo pe termen mediu şi lung. Am solicitat scrisori de recomandare de la profesorii de liceu care mă cunoşteau cel mai bine. Comisiile de admitere de la universităţile de top citesc anual mii de dosare, iar concurenţa, după cum ştiţi, este acerbă. Cea mai mică greşeală, un eseu scris neglijent sau o scrisoare de recomandare lipsită de entuziasm, şi întregul dosar poate fi respins.
Ce urmează acum în cariera dumneavoastră?
Este o decizie importantă pe care încă nu am luat-o definitiv. Cea mai mare dorinţă a mea este să revin în România şi să-mi aduc contribuţia la dezvoltarea ţării noastre, fie în sectorul privat, fie în cel public. Sunt conştient că am primit enorm de la viaţă, de la părinţi şi de la ţara mea. Acum, la rândul meu, am datoria de a face ceva pentru cei care nu se pot bucura de aceleaşi şanse pe care le-am avut până în prezent. Cu siguranţă, pe termen mediu şi lung, îmi voi pune cunoştinţele, experienţa şi relaţiile acumulate peste hotare în slujba celor de acasă care doresc şi pot beneficia de pe urma sprijinului meu. Probabil că nu mă voi întoarce în România chiar acum, imediat după terminarea programului meu academic. Cred că îmi pot perfecţiona abilităţile mai întâi aici, peste hotare.
A meritat întreg efortul de a studia în străinătate?
Fără doar şi poate. Am avut o şansă enormă de a studia la unele dintre cele mai bune instituţii academice din lume. Ar fi fost o mare eroare să refuz aceste oportunităţi. De asemenea, nu cred nici o clipă că o educaţie de top în străinătate nu poate da roade în România. Există acest concept că noi, cei pregătiţi peste hotare, nu merităm şi nici nu putem să avem performanţe pe piaţa muncii din ţară. Dar impresia mea este că principiile care se aplică în economiile dezvoltate din vest devin din ce în ce mai valabile şi în România. Cred în mecanismele benefice ale pieţelor competitive pentru că lumea globală în care trăim astăzi nu mai are răbdare cu pseudo-elitele ineficiente şi corupte.
Desigur, progresul real depinde şi de alte variabile la care trebuie să mai lucrăm, atât în mediul corporatist cât mai ales în administraţia publică. În opinia mea, cea mai mare şansă pe care România o are astăzi este să-i atragă pe tinerii talentaţi pe care îi are în străinătate, dar şi în ţară, şi să-i pună la treabă pentru a deveni cu adevărat o forţă competitivă pe pieţele mondiale.
În ce măsură încurajaţi tinerii români să studieze peste hotare?
Cred că alegerea unei facultăţi sau, după caz, a unui program de masterat este o decizie pur personală. Cei care afirmă că orice universitate de peste hotare este mai bună decât facultăţile din România se înşeală. Fiecare elev sau student trebuie să analizeze atent opţiunile existente pe domeniul de interes şi să facă alegerea care i se potriveşte cel mai bine. Cu siguranţă am colegi şi prieteni care au făcut facultatea în România şi au rezultate deosebite, colaborează cu profesori extraordinari, sunt conectaţi la ultimele evoluţii pe plan global. Ştiu şi câteva persoane care ajung la programe bine cotate peste hotare, însă din păcate nu reuşesc să acumuleze cunoştinţe noi în profunzime şi nici să-şi schimbe mentalitatea. Cu riscul de a utiliza un clişeu, din experienţa mea pot spune că în foarte multe cazuri „omul sfinţeşte locul”.
În cazul dumneavoastră, ce probleme aţi întâmpinat atunci când aţi ajuns în State?
Nu mi-a fost simplu să fiu departe de casă, printre străini. Sunt plecat de şapte ani din România şi nu trece o zi fără să resimt dorul de ţară, de familie şi de prieteni. Şi, totuşi, Statele Unite sunt o gazdă extrem de primitoare. Această societate unică în lume preţuieşte diversitatea culturală, ai ales în mediile academice. Am fost întotdeauna mândru că sunt român, iar ei au fost încântaţi să aibă un coleg din România în mijlocul lor. Din păcate, cunosc tineri români care studiază în Europa şi au avut parte de experienţe foarte diferite. Spre exemplu, prin serviciile de consultanţă juridică gratuite oferite de LSRS, am întâlnit destule cazuri regretabile de discriminare. Aceste cazuri rămân totuşi excepţii destul de izolate, însă lecţia pentru cei care se hotărăsc să ia drumul străinătăţii este că nu îi aşteaptă numai momente plăcute.
Până la urmă, e o chestiune de perspectivă şi, cum zic americanii, poţi să-ţi faci singur viaţa grea sau uşoară. Eu am plecat în Statele Unite cu o misiune, respectiv să fiu printre cei mai buni şi să acumulez cât mai multe cunoştinţe pe domeniile mele de interes: politica, economia, administrarea afacerilor şi sociologia. Am ştiut întotdeauna că la capătul orizontului, la finalul sesiunii, mă aşteaptă drumul spre casă şi toţi cei dragi, iar asta mi-a dat putere în clipele cele mai dificile.
Pe ce criterii recomandaţi alegerea unei universităţi din străinătate?
În primul rând, procesul de cercetare iniţial prin care se alege o universitate sau alta este extrem de benefic în completarea dosarului de admitere. Aceste două aspecte, cercetarea şi înscrierea în sine, merg mână în mână, pentru că pentru a deveni un candidat competitiv trebuie să arăţi că înţelegi toate aspectele relevante ale unui program academic, inclusiv valorile universităţii, viaţa socială, profesorii cei mai buni cu care ai dori să lucrezi etc.
Criteriul principal în alegerea unei universităţi trebuie să fie calitatea programelor de studiu oferite, evidentă în reputaţia internaţională dobândită, locul în clasamentele de tipul US News, procentajul de profesori premiaţi cu Nobel sau alte distincţii specifice, modul de predare, resursele disponibile în campus etc. La un nivel fundamental, este foarte importantă grija pentru student, evidentă în tot ceea ce face o universitate de top. Un alt criteriu important pentru tinerii români este costul acestor programe sau, mai bine spus, sursele de finanţare disponibile care pot acoperi măcar parţial aceste cheltuieli.
În ce mod îi sprijină LSRS pe studenţii români din străinătate?
Prin tot ceea ce facem, ne-am propus să devenim „o casă departe de casă” pentru tinerii români din întreaga lume. Tocmai pentru că şi noi am trecut prin momente grele în străinătate, prin procese de adaptare la alte sisteme academice şi sociale, înţelegem cât de important este să primeşti o mână de ajutor, mai ales la început de drum. În acest scop, facilităm interacţiunile între studenţii şi absolvenţii români experimentaţi şi cei mai noi veniţi, atât prin mediul online cât şi prin evenimente periodice, locale. Avem astăzi 24 de filiale în întreaga lume care au misiunea de a coagula comunitatea valoroasă a tinerilor români de peste hotare. Pentru mai multe informaţii, accesaţi www.lsrs.ro sau adresaţi-ne întrebări la contact@lsrs.ro.
Care a fost nevoia înfiinţării organizaţiei LSRS?
Principala nevoie pe care am perceput-o a fost lipsa de reprezentare a studenţilor şi absolvenţilor români din străinătate, în contextul în care numărul celor care plecau la studii creştea şi creşte exponenţial. Nu exista un sentiment al coeziunii între aceşti oameni de mare valoare, nici canale facile de comunicare între ei. Exista sentimentul valorii la nivel individual, însă am dorit să dezvoltăm şi conştiinţa colectivă că împreună putem reprezenta o resursă strategică pentru dezvoltarea României. În ultimii doi ani, Liga a fost cel mai des asociată cu promovarea întoarcerii acasă a tinerilor români de valoare din străinătate. Într-adevăr, promovăm cu toată convingerea întoarcerea spre casă, în credinţa că putem ajuta România de oriunde am fi în lume. Dar, rămânem şi realişti, pentru că întoarcerea acasă nu este pentru oricine.
Avem peste hotare oameni de ştiinţă tineri extrem de valoroşi care lucrează cu tehnologii de ultimă generaţie, disponibile numai în câteva centre universitare străine. Aceştia trebuie să rămână acolo unde pot să-şi utilizeze întreaga capacitate, fără a uita însă că sunt români. În acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că există şi foarte mulţi tineri educaţi la nivel înalt care şi-ar putea construi cariere de succes în România, înlocuind expaţii plătiţi încă regeşte de marile corporaţii şi aducând cu ei cunoştinţe cel puţin la fel de bune şi o expertiză locală mult mai profundă. Pe termen lung, Liga speră să faciliteze întoarcerea acasă a acestor tineri cu şanse reale în România, promovându-i în poziţii de decizie şi contribuind la consolidarea unui nou sistem meritocratic şi echitabil, atât în sectorul privat, cât şi în cel de stat.
De altfel, modelul nostru este generaţia paşoptistă, ale cărei vârfuri au studiat la cele mai bune şcoli din Europa şi apoi au revenit acasă pentru a pune bazele Statului Român modern. Astăzi, trecem iarăşi printr-o perioadă de mari frământări economice, politice şi sociale. Avem nevoie mai mult ca oricând ca oamenii educaţi la universităţile de top ale lumii să-şi aducă o contribuţie reală, substanţială, la dezvoltarea durabilă a României.
SFATURI PENTRU TINERII CARE ÎŞI DORESC SĂ STUDIEZE PESTE HOTARE
Alegeţi cu grijă. Cele mai bune opţiuni nu sunt întotdeauna peste hotare. Puneţi în balanţă cu atenţie costurile financiare şi nu numai ale studiului în străinătate şi nu uitaţi că există programe academice valoroase şi în România.
Pregătiţi-vă de un maraton, nu de un sprint. Procesul de admitere la universităţile străine de top este complex şi de lungă durată, dar miza este imensă. Fiţi conştienţi că o educaţie la cel mai înalt nivel este cea mai solidă fundaţie de la care puteţi porni spre o carieră profesională de succes.
Îndrăzniţi, lumea este a voastră! Prin muncă şi dedicare, prin modestie şi încredere, puteţi bate la poarta celor mai bune universităţi din lume. Această lume aparţine celor curajoşi, iar noi românii trebuie să ştim să ne demonstrăm valoarea şi să îndrăznim să ne luptăm cu cei mai buni.
Nu cedaţi nici un pas! Greul începe abia după ce sunteţi admişi. Veţi trece prin furcile caudine (veţi fi supuşi unor critici şi condiţii severe – n.r.) ale unor examene imposibile, lucrări majore, prezentări cruciale, teze şi multe nopţi nedormite. Fiţi puternici, pentru că în final victoriile muncite sunt cele mai frumoase!
Nu uitaţi de unde veniţi şi unde mergeţi! Într-o lume globală şi în permanentă mişcare, este tentant să îi credem pe cei care proclamă sfârşitul identităţii naţionale. Dar tocmai în acest context, pentru a rămâne cine suntem cu adevărat nu putem uita de unde venim. Petre Ţuţea spunea: „Dacă n-aş fi român n-aş fi nimic. Nu mă pot imagina francez, englez, german, adică nu pot extrapola substanţa spiritului meu la alt neam. Sunt român prin vocaţie.” Să rămânem aşadar români prin vocaţie şi să mergem mereu înainte, cu gândul spre casă!
