Salariul mediu brut din Bulgaria îl va depăşi pe cel din România în aproximativ 5 ani, conform tendinţei apărute după criza declanşată în 2008. Dacă în trecut salariile mici pe care trebuiau să le plătească în România atrăgeau investitorii străini, acum acestea au devenit o povară, întorcându-se ca un bumerang împotriva antreprenorilor locali. Fără bani, nu există piaţă internă şi nici vânzări.
Potrivit datelor furnizate de UNECE – Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa, în 2008, an în care s-a făcut simţită criza economică în această parte a Europei, venitul mediu brut calculat în dolari la rata de schimb actuală era de 689,6 dolari în România şi de 404,6 dolari în ţara vecină, respectiv 58,6% din cel înregistrat în România. Amputările de salarii din sectorul public din România au determinat scăderea veniturilor lunare brute până la un minim de 609,5 dolari înregistrat în 2010 în condiţiile în care în Bulgaria venitul mediu brut a continuat să crească până la 437,2 dolari în anul menţionat. Creşterile din ultimii trei ani din România nu au reuşit să acopere pierderile din perioada crizei. Venitul mediu brut rămâne sub cel înregistrat în 2008, în condiţiile în care acest venit în Bulgaria a urcat până la un nivel de 80,5% din cel întâlnit la noi. Păstrarea tendinţei va face ca în câţiva ani România să ajungă ţara UE în care se plătesc cele mai mici venituri lunare brute.
De ce salariile mici sunt o problemă?
Ani buni de zile investitorii străini au venit în România şi pentru că trebuiau să suporte costuri salariale mici. Pentru angajaţi veniturile mici înregistrate sunt sinonime cu sărăcia. Costuri reduse cu forţa de muncă nu mai sunt însă un atuu al României în ochii investitorii străini. Alături de Bulgaria, cele plătite în România continuă să fie cele mai mici din UE, însă investiţiile străine, aşteptate cu braţele deschise de către Guvern, continuă să întârzie. Alături de Bulgaria, România ocupă ultimele poziţii privind costurile cu forţa de muncă, de aproximativ 10 ori mai mici decât ţări precum Norvegia sau Germania. Cu toate acestea, România a ajuns să ocupe ultima poziţie în privinţa Investiţiilor Străine Directe (ISD) pe locuitor. Potrivit Coface, dacă în România s-a investit într-un an sub 4.000 de euro, în Cehia suma a fost de 10.000 de euro, deşi costurile cu forţa de muncă sunt duble. Sărăcia angajaţilor nu poate atrage la infinit investitori, pare a fi morala acestor cifre.
Plata unor salarii mici duce la bani puţini lăsaţi populaţiei pentru achiziţii de bunuri şi servicii. Fără o cerere solidă, nici o afacere din România nu se poate dezvolta şi acesta este mecanismul simiţit pe pielea lor de către antreprenorii români. Una dintre problemele antreprenorilor români este absenţa vânzărilor şi a pieţei interne, a afirmat recent un om de afaceri din Lugoj la un eveniment de business organizat de Zf.ro.
Cum spargem cercul vicios?
Totul pare a fi un cerc vicios. Salariile sunt mici pentru că productivitatea economiei noastre este mică, producţia industrială nu aduce multă plus- valoare şi de fapt rezistă în faţa competiţiei datorită forţei de muncă ieftine, economia nu creşte, antreprenorii nu investesc căci nu au banii necesari în absenţa unei pieţe cu potenţial care să le absoarbă produsele şi serviciile. Care este soluţia? “Deficitul comercial al ţărilor dezvoltate pentru produse de tehnologie scăzută este 300 şi ceva miliarde euro. În schimb la produsele de înaltă tehnologie surplusul acestor ţări este de 700 de miliarde euro. Pe aceasta trebuie să ne bazăm şi noi, pe competenţă, pe investiţii pe muncă de înaltă calificare plătită mai bine. S-a terminat cu fabricile şi uzinele cu mulţi muncitori”, spune Cristian Pârvan, secretar general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).
