caracter pur electoral. Se considera ca politica economica este o jucarie in care fiecare da cu piciorul cand vrea si cand poate, dupa pofta si interesele fiecaruia. Pur si simplu, asistam la o dezlantuire a instinctelor politice primare, de unde se vede ce mare distanta este inca intre rigoarea echilibrului si iluzia alimentata de gustul puterii.

 

Se vorbeste continuu de evolutia pozitiva a economiei, de alta viata sociala cu salarii si pensii majorate, insa se actioneaza in sens invers prin decizii populiste luate fara nici un fundament, in masura sa contribuie la

paralizarea unui sistem financiar incapabil sa tina piept unor cheltuieli suplimentare. In loc sa se invete ceva din caderile masive care au loc in economia diverselor tari, unde se inregistreaza falimente in lant in randul institutiilor bancare, se arunca aproape in fiecare zi cu daruri electorale pe care alesii neamului le onoreaza prin votarea unor legi in speranta ca astfel vor convinge alegatorii sa-i sustina la alegerile viitoare. si asta, in turul de incalzire preelectorala, cand de obicei se sta la panda si se acumuleaza date pentru strategia bataliei finale. Nimeni nu spune insa de unde va scoate viitorul executiv atatea fonduri pentru toate programele sociale de care se vorbeste astazi in Parlament sau Palatul Victoria.

 

Nici un demnitar aflat la putere sau in opozitie nu are curajul sa discute realist despre politica economico-financiara viitoare a Romaniei in conditiile unor posibile modificari ale pietei cauzate de criza financiara prezenta in sistemul bancar american si european. Sa fi inteles altceva actualul Guvern cand s-a angajat sa mareasca in devans pensiile, fara sa se gandeasca la faptul ca un asemenea efort financiar este cat deficitul bugetar al tarii inregistrat in anul trecut? Au gasit alesii neamului resurse suplimentare de finantare, altele decat cele cunoscute de toata lumea atunci cand au hotarat o crestere salariala cu 50 la suta in sectorul educatie, in valoare absoluta asta insemnand aproape o jumatate de miliard de euro? De unde va scoate PSD patru miliarde de euro pentru a acoperi prima de instalare promisa capsunarilor la intoarcerea in patrie?

 

In fine, detine ministrul Sanatatii fonduri de rezerva pentru a-si permite desfiintarea plafoanelor la farmacii pentru retetele compensate, masura ce ar urma sa fie aplicata chiar de astazi? Cine plateste? Cine raspunde? Unde este fundamentarea economica? Ceea ce ar fi nevoie de explicat cu destula responsabilitate, lucru care nu se face, ar trebui sa se refere la pericolul ce ne paste daca bugetul national va ajunge in carje. Imi pare rau de primul ministru, dar in loc sa se lase manat de euforia cresterii economice, discutabila in opinia analistilor, care, chipurile, "anunta o Romanie mandra si prospera", mai bine s-ar gandi la efectele nefaste ale pomenilor electorale asupra deficitului bugetar.

 

Prin urmare, sunt motive extrem de serioase pentru ca ministrii Cabinetului Tariceanu s-o lase mai moale cu satisfacerea unor cereri de natura sindicala in conditiile in care criza financiara s-a mutat pe continentul european, unde cu siguranta va lasa urme si mai adanci dupa evenimentul de luni din Camera Reprezentantilor, cand a fost respins planul de insanatosire propus de Bush. Depresia este evidenta, ca dovada ca leul a inceput sa piarda teren in raport cu euro, fapt ce face sa confirme ca sistemul bancar romanesc nu  ramane in afara crizei care se extinde rapid in Europa, fiind in ton cu pietele financiare asiatice si cu Wall Street.

 

Revenind la ideea de la inceput, se poate spune ca grija pentru ce va fi de la anul incolo nu figureaza pe  agenda celor care guverneaza sau vor guverna tara dupa alegerile din noiembrie. Zicala "Dupa ei, potopul" ramane mereu actuala daca se ia in calcul disponibilitatea exagerata dovedita  atunci cand la mijloc sunt interese electorale. Ma tem insa ca, daca se mai sta mult timp cu spatele la viitor, tragand mereu de sfoara bugetului national pentru a imparti daruri electorale, nu este un castig. Mai degraba, o mare pierdere cu efecte in timp greu de suportat.