fi transformat in puieti pentru regenerarea zonelor verzi. Cu banii cheltuiti pe deplasarea demnitarilor la "plantari" s-ar fi realizat de zece ori mai mult. Daca duzinele de personalitati s-ar fi deplasat pe dealurile sucevene sau nemtene pe banii lor, n-ar fi nimic de zis, dar au cheltuit bani buni din cei publici, suficienti sa mai plantezi cateva zeci de hectare cu oameni platiti.

 

Nu poti fi solidar cu natura doar sa bati cu suita 500 km (cu toate costurile aferente, deh, ca pentru demnitari) si sa plantezi patru puieti de salcam. Costurile plantarilor cu

voluntari sunt mult mai mari decat cu oameni platiti (eventual din zona somajului). Superaglomeratie la voluntariat. Demnitarii, cu sepcute verzi, se ingramadesc la plantat puieti si ies ca din intamplare in fata camerelor de luat vederi. Unii participa la impaduriri doar sa se vada la televizor. O doamna supermediatizata a plantat un puiet de salcam dupa ce a taiat 35 de arbori maturi in str. Chopin din Capitala. Un baron care a pus stapanire pe Insula Mare a Brailei a plantat si el un puiet, dupa ce, baiat destept, a ras paduri intregi. Ma mir ca n-a declarat ca ii place tot ce este verde. Poate ar trebui sa fie adusi la plantat si cei care au defrisat ilegal mii de hectare de padure.

Nu trebuie luata in deradere nici macar plantarea unui singur copacel. Orice plantare este importanta. N-am auzit ca macar una dintre persoanele care s-au perindat pe ecrane sa fi plantat in anonimat 100 de puieti intr-o zona arida sau chelita de drujbe. Un roman a plantat singur doua hectare cu salcam si n-a auzit nimeni de el. Asadar, mai putina fanfaronada, mai multa modestie. Redarea oxigenului inseamna o actiune masiva, ca cea din Triunghiul Nisipurilor. Vorbim adesea de doua, de cinci hectare. Ei bine, oamenii acestia, care n-au chemat televiziunile, au plantat 3.000 ha. Curand se va ajunge la 10.000 ha de padure, moment in care locuitorii din Triunghiul Nisipurilor nu vor mai avea grija lemnului. De ei n-a stiut nimeni, au impadurit in tacere. In nisip curat-curat, bun la nimic. si nu le-a pomenit nimeni de profunde trairi patriotice.

Cea mai mare realizare a inginerului Dan Popescu a fost sa-i convinga pe proprietarii de terenuri – sceptici si speriati ca li se ia pamantul – sa accepte impaduririle. Asa s-au injghebat primele perimetre de ameliorare, cum se numesc. Iar de aici, pasul pana la performanta n-a fost prea lung. Este pe cale sa mai coaguleze 12 comunitati de impaduriri (pentru 5.000 ha), ba sa le stranga intr-o federatie. Rezultatele impaduririi din 2006 s-au vazut si la Marsani, Cuculeanu sau Daneti. S-a stabilizat solul, s-a schimbat climatul, a reaparut vanatul mic. Si alti oameni s-au dedicat acestei actiuni, fara sa fie invitati la talk-show-uri – inginerii Gica Duta, Ciprian Pahontu, Dan Achim, Gheorghe Poenaru, Marian Manescu, sefii de asociatii Alexandru Dunoiu (Marsani), Ion Spiridon (Urzica), Constantin Spiridon (Daneti) si multi altii. Jurnalism de calitate, indreptat spre teme de interes, ar putea fi si invitarea inginerului Dan Popescu, sufletul actiunii din Triunghiul Nisipurilor, sa le povesteasca romanilor cum a reusit o astfel de performanta.

 

Si a celorlalti oameni care s-au dedicat transformarii Triunghiului Nisipurilor in zona verde. S-au "miscat", ca sa zic asa, si fara sa fie televizati. Ar putea sa le vorbeasca romanilor despre ce reprezinta apa de clestar in stepa Olteniei, de ce arborii prefera sa traiasca in masiv, ce inseamna prospetimea naturii. In stepa inmugurind a verde, in aceste locuri, in care atunci cand se starneste furtuna nu se mai vede om cu om, nisipul patrunde in fantani, acopera verdeturile din curti, inghite vegetatia, cata mai este, pune stapanire pe pamantul bun. Sa le spuna romanilor cum numai din pasiune inverzeste stepa. Marea impadurire au facut-o acesti oameni in tacere, fara televizari in direct si in reluari de zeci de ori. Experimentul Triunghiul Nisipurilor demonstreaza ca sunt posibile impaduriri la scara nationala, iar impadurirea zonelor desertificate, in special, sa fie legiferata de interes national.

 

Daca vrem impadurirea Romaniei (doua milioane de hectare degradate in urma defrisarilor irationale), plantarile trebuie sa se faca tot timpul anului, nu numai o luna toamna si alta primavara, adica sa se produca puietii in ghivece. Impadurirea Romaniei inseamna cam doua milioane de hectare. In ritmul de acum nu se poate finaliza mai devreme de 2035. Tot ce se planteaza astazi sa nu se taie noaptea in alte locuri, pentru ca s-ar pierde "radacini". Sa nu ne rada in nas cei care isi spun pentru ei: nu puteti voi planta cat putem noi taia. Sunetul drujbei se aude strident intr-o tara de dezradacinati. Nu-i aud nici macar cei care se duc la padure, fac gratare si beau bere.